Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa
Apocalipsa 1 — cu Simeon
Deschidere
În spiritul căii de mijloc, ne îndreptăm astăzi spre Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a expunerii anglicane care desfășoară Scripturile cu o căldură cumpătată și o claritate doctrinară. În Apocalipsa capitolul 1, Simeon ne conduce în salutul apostolic, temeiurile laudei aduse lui Hristos și perspectiva solemnă a venirii sale, invitând Biserica să se apropie de Dumnezeul Treime cu reverență și speranță.
Citește
Citire
Să auzim acum capitolul de început al Apocalipsei Sfântului Ioan, luând aminte la binecuvântarea care curge de la Tatăl, Duhul și Fiul, și la făgăduința arătării Domnului în slavă.
Studiu
Simeon începe prin a privi salutul ca pe o adresare binecuvântătoare.
Nu este totuși intenția mea, în acest moment, să intru în vreunul dintre acele evenimente care sunt prevestite în această carte; ci doar să vă atrag atenția asupra acestui pasaj introductiv, care se va dovedi plin de cea mai importantă învățătură. El poate fi privit, I. Ca un salut binecuvântător — Este obiceiul scriitorilor inspirați să înceapă aproape toate epistolele lor cu un salut similar celui dinaintea noastră. 'Harul și pacea' cuprind toate acele binecuvântări de care un păcătos are nevoie și pe care fiecare creștin le dorește mai presus de toate. Acestea sunt invocate în numele celor șapte biserici din Asia Mică; și sunt cerute, cu o distincție remarcabilă, de la fiecare Persoană din Preasfânta Treime. 1. De la Dumnezeu Tatăl — [El este descris în termeni declarativi ai perfecțiunilor sale esențiale; și cu o particularitate de limbaj care poate nu se va găsi la niciun alt scriitor, nici în scrierile Sf.Apoi se îndreaptă spre adresarea oferită Sfântului Duh.
De la Sfântul Duh — [Nu se poate concepe ca Apostolul să unească îngerii cu Iahve ca sursă de 'har și pace'; și să se adreseze, ca să zicem așa, în rugăciune către ei. Nici nu există, din câte știm noi, vreun motiv mai întemeiat pentru a se adresa 'șapte' dintre ei, decât de șaptezeci de ori câte șapte. Trebuie amintit că întreaga carte a Apocalipsei este emblematică și figurativă; și de aceea Apostolul se adresează Sfântului Duh într-un limbaj potrivit întregului caracter al cărții pe care era pe cale să o scrie. Numărul șapte, la evrei, era considerat ca exprimând desăvârșirea: și când Apostolul folosește expresia 'cei șapte Duhuri', nu trebuie înțeles că vorbește despre șapte persoane diferite, ci despre Sfântul Duh, în toate darurile și lucrările sale diversificate.Apoi desfășoară slujirea triplă a Domnului Isus Hristos.
El ne-a făcut cunoscut pe Tatăl și a arătat limpede cum putem dobândi acceptare la El. 'Cu adevărat este o zicere vrednică de crezare și demnă de toată primirea, că Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe păcătoși:' și nu este mai puțin adevărat că, precum El este 'calea, adevărul și viața', tot așa 'nimeni nu vine la Tatăl decât prin El [Notă: Ioan 14:6 .].' Ca marele nostru Mare Preot, El s-a oferit pe Sine jertfă pentru păcatele noastre; și, înviind din morți, a intrat în Sfânta Sfintelor, ca să-și înfățișeze sângele înaintea tronului și să mijlocească neîncetat pentru noi. El a înviat, nu ca alții, ca să moară din nou, ci spre o viață nemuritoare: și în acest sens a fost 'Cel întâi născut din morți' și 'Cele dintâi roade ale celor adormiți [Notă: 1 Corinteni 15:20 .].' În aceasta, ca și în toate celelalte, 'El are întâietatea [Notă: Coloseni 1:18 .].' Ca Împărat al nostru, de asemenea, este El adresat aici.
Considerați
Considerare
Simeon încheie prin a sublinia gustul distinctiv al adevăratului creștin.
Nu: este prin gustul său predominant: el dorește, mai presus de toate, o creștere a harului și a păcii: în comparație cu acestea, toate celelalte lucruri nu sunt decât praful mărunt pe talerul balanței. O, fraților! înălțați-vă mințile spre aceste lucruri: 'îndreptați-vă afecțiunile spre ele și nu spre cele de pe pământ.' Atunci aceste binecuvântări vor prisosi în sufletele voastre și pământul va deveni pentru voi însăși poarta cerului.El încheie cu o chemare finală către cei care se laudă deja în Mântuitorul lor.
Ei sunt împărați așezați pe tronurile lor: ei sunt preoți care își aduc jertfele înaintea scaunului îndurării: ei cântă, într-un cor universal, Mântuire lui Dumnezeu și Mielului. Așa este starea voastră, așa este lucrarea voastră, chiar în ceasul acesta. Nu se spune că veți fi spălați sau veți fi făcuți împărați și preoți ai lui Dumnezeu, ci că voi posedați deja aceste privilegii neprețuite. Mergeți deci înainte, aducându-vă mereu aminte de aceste îndurări și de Cel care vi le-a procurat prin sângele Său: și dați-I slavă și stăpânire în vecii vecilor, atât în dreptatea vieților voastre, cât și în devotamentul inimilor voastre.
Răspunde
Răspuns
Unde, în propriile voastre rugăciuni, vă adresați în mod conștient fiecărei Persoane a Sfintei Treimi? Cum modelează asigurarea că Hristos v-a făcut deja împărați și preoți umblarea voastră zilnică? În ce măsură așteptarea venirii Sale pe nori stârnește atât mângâiere cât și pocăință în voi?
Roagă-te
Rugăciune
O, Dumnezeule Treime, care Te-ai revelat în har și pace prin Martorul credincios, Preotul înviat și Împăratul împăraților, dă-ne să ne apropiem de tron astfel încât să primim binecuvântările pe care le-ai rânduit. Ține inimile noastre fixate asupra Celui care ne-a iubit și ne-a spălat în sângele Său, ca să trăim ca cei deja făcuți împărați și preoți ai Tăi. Iar când El va veni pe nori, să-L vadă orice ochi cu bucurie și nu cu groază, prin același Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →