← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Romani

Romani 11 — cu Hodge

Romani 11Charles Hodge — Comentarii la Romani, 1-2 Corinteni, Efeseni20 min
Deschidere
În bogata tradiție a exegezei reformate, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Charles Hodge pe Romani, 1 Corinteni și Efeseni, unde teologul de la Princeton desfășoară argumentul apostolului în capitolul unsprezece din Romani cu precizie și grijă pastorală. Tratamentul lui Hodge păzește suveranitatea harului divin în timp ce urmărește distincția atentă a lui Pavel între națiunea externă și rămășița aleasă. Cuvintele sale întăresc biserica în asigurarea că promisiunile lui Dumnezeu stau ferme.
Citește

Citire

Acum să ne ocupăm de textul sacru însuși. Citiți capitolul unsprezece din Romani încet și cu rugăciune, observând mișcarea apostolului de la realitatea unei rămășițe prezente la certitudinea restaurării viitoare și doxologia care încununează capitolul.
Studiu
Hodge începe prin a confrunta aparenta contradicție între doctrina respingerii și promisiunile făcute lui Israel. Trebuie dedus din ceea ce am spus că Dumnezeu și-a respins poporul? Când considerăm câte promisiuni sunt făcute națiunii evreiești, ca popor deosebit al lui Dumnezeu; și cât de des se spune, ca în Psalmii 94:14, 'Domnul nu-și va lepăda poporul', nu este surprinzător că doctrina respingerii evreilor, așa cum este învățată în capitolele precedente, a fost privită ca incompatibilă cu cuvântul lui Dumnezeu. Pavel îndepărtează această dificultate, mai întâi arătând că respingerea evreilor nu a fost nici totală, nici finală; și în al doilea rând, dovedind că promisiunile în discuție nu se refereau la națiunea evreiască ca atare, ci la cei aleși, sau Israelul spiritual. Cuvântul 'nu' stă la începutul propoziției, pentru a arăta că este emfatic. A respins Dumnezeu cu totul, (adică total și final) poporul său? Pavel neagă acest lucru. El nu a afirmat nimic de acest fel. El cântărește apoi două posibile interpretări ale frazei 'poporul său pe care l-a cunoscut mai dinainte'. Versetul 2. Romani 11:2 Dumnezeu nu și-a lepădat poporul pe care l-a cunoscut mai dinainte. Acest verset admite două interpretări. Cuvintele poporul său pot fi înțelese, ca în versetul precedent, ca însemnând națiunea evreiască, iar clauza pe care l-a cunoscut mai dinainte, ca atribuind implicit motivul declarației că Dumnezeu nu i-a lepădat. Clauza, conform acestei vederi, este puțin mai mult decât o repetare a sentimentului versetului precedent. 'Nu trebuie dedus din ceea ce am spus despre respingerea evreilor că Dumnezeu a lepădat pe toți poporul său ales. Mulțimi sunt exceptate acum, ca în zilele lui Ilie.' A doua interpretare cere mai mult accent pe cuvintele pe care l-a cunoscut mai dinainte, ca calificând și distingând fraza precedentă, poporul său. 'Dumnezeu a respins într-adevăr poporul său extern, națiunea evreiască ca atare, dar nu și-a lepădat poporul pe care l-a cunoscut mai dinainte.' Hodge arată apoi de ce a doua interpretare, distingând rămășița aleasă, se potrivește cel mai bine argumentului apostolului. Conform acestei vederi, poporul său înseamnă cei aleși, poporul său spiritual, sau adevăratul Israel. Această interpretare pare decisiv preferabilă, 1. Pentru că este tocmai distincția pe care Pavel o făcuse, și o făcuse cu același scop, în Romani 9:6-8, 'Respingerea Israelului extern nu invalidează promisiunile lui Dumnezeu, pentru că acele promisiuni nu au avut în vedere sămânța naturală ca atare, ci Israelul spiritual. Așa și acum, când spun că Israelul extern este respins, nu implică faptul că adevăratul Israel ales, căruia îi aparțineau promisiunile, este lepădat.' 2. Pentru că aceasta este aparent propria explicație a lui Pavel în continuare. Masa națiunii a fost lepădată, dar 'o rămășiță, după alegerea harului', a fost păstrată, Romani 11:5. Israel, ca atare, spune Pavel în Romani 11:7, a eșuat în admiterea în împărăția Mesia, 'dar alegerea a obținut-o'. El procedează la identificarea rămășiței prezente ca fiind aleasă după alegerea harului. Versetul 5. Romani 11:5 Tot așa și în timpul de față a rămas o rămășiță după alegerea harului. Ca în zilele lui Ilie, a existat un număr care, deși mic în comparație cu întreaga națiune, era totuși mult mai mare decât părea ochilor omenești, care a rămas credincios, tot așa și în timpul de față, în mijlocul defecțiunii generale a evreilor și a respingerii lor ca popor, există o rămășiță, (ceea ce a rămas, corespunzând lui 'am păstrat' în Romani 11:4), după alegerea harului; adică aleasă cu har. Alegerea a fost cu har, nu doar în sensul de bun, ci gratuită, suverană, nu întemeiată pe meritele persoanelor alese, ci pe buna plăcere a lui Dumnezeu. Această explicație a termenului este dată de apostol însuși în versetul următor. Rămășiță după alegerea harului este echivalent cu rămășiță aleasă în mod gratuit, vezi Romani 9:11 și Romani 11:21, Romani 11:24 din acest capitol. Pavel, deci, intenționează să învețe că respingerea evreilor nu a fost totală, pentru că a existat un număr pe care Dumnezeu l-a ales, care a rămas credincios și a constituit adevăratul Israel sau poporul ales, căruia i s-au făcut promisiunile. Ca în zilele lui Ilie, numărul celor care nu și-au plecat genunchiul lui Baal a fost mult mai mare decât credea profetul, tot așa numărul celor care l-au recunoscut pe Hristos ca Mesia, în timpurile apostolului, a fost probabil mult mai mare decât se presupune în general. Apostolul Iacov vorbește despre multe miriade (zeci de mii), Faptele Apostolilor 21:20, de evrei credincioși.
Considerați

Considerare

Hodge subliniază că această alegere este cu totul gratuită și atinge însăși împărăția lui Hristos. Căci o alegere întemeiată pe prevederea faptelor bune este la fel de real făcută din cauza faptelor ca orice alegere poate fi și, în consecință, nu este din har, în sensul afirmat de apostol. În al doilea rând, alegerea care este declarată aici ca fiind atât de cu totul gratuită este o alegere la împărăția lui Hristos. Acest lucru este evident din întregul context și mai ales din Romani 11:7. Din această împărăție și din toate binecuvântările ei spirituale și veșnice au fost respinși evreii, ca trup, și la care 'rămășița după alegerea harului' a fost admisă. Alegerea, deci, despre care se vorbește în capitolul al nouălea, nu este doar la privilegii externe. Partea din urmă a acestui verset este pur și simplu conversul celei dintâi. Dar dacă din fapte, atunci nu mai este har; altfel lucrarea nu mai este lucrare. Dacă este întemeiată pe ceva din noi, nu este întemeiată pe simpla bună plăcere a lui Dumnezeu. Dacă una este afirmată, cealaltă este negată.
Răspunde

Răspuns

1. Cum modelează distincția între națiunea vizibilă și rămășița aleasă viziunea ta asupra bisericii de astăzi? 2. În ce feluri te păzește libertatea harului ales de la ambele, prezumție și disperare? 3. Unde vezi aceeași milă suverană lucrând în chemarea ta proprie?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne al legământului, îți mulțumim că nu ți-ai lepădat poporul pe care l-ai cunoscut mai dinainte. Păzește-ne de a măsura credincioșia ta după numerele exterioare sau după vederea apostaziei răspândite. Dă-ne să ne odihnim în alegerea harului, fără a-i adăuga lucrările noastre și fără a ne îndoi de certitudinea ei. Păstrează o rămășiță în zilele noastre după plăcerea ta suverană și adu mulți din sămânța naturală a lui Avraam la ascultarea credinței. Prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Hodge — Comentarii la Romani, 1-2 Corinteni, Efeseni · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →