← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Plângerile lui Ieremia

Plângerile 5 — cu Ioan Calvin

Plângerile lui Ieremia 5Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În orele liniștite ale devoțiunii zilnice ne apropiem de înțelepciunea lui Ioan Calvin, a cărui expunere atentă a capitolului 5 din Plângeri deschide o fereastră către inima unui popor zdrobit de nenorocire. Calvin ne ajută să auzim glasul profetului nu doar ca o lamentație antică, ci ca o îndrumare vie despre cum să aducem fiecare durere înaintea Domnului. Cuvintele sale ne invită să ne amintim că Dumnezeu nu se întoarce de la cei care își prezintă cu sinceritate durerea. Pe măsură ce ascultăm, același Duh care l-a călăuzit pe Calvin să trezească și rugăciunile noastre, transformând plângerea într-un apel încrezător pentru milă și restaurare.
Citește
Cu reverență deschidem acum capitolul al cincilea din Plângeri. Lasă cuvintele profetului să te învăluie încet, permițând fiecărei linii de plângere și cerere să se așeze în duhul tău. Observă relatarea sinceră a pierderii, strigătul ca Dumnezeu să vadă și să-și amintească, și dorul după milă. Citește capitolul cu voce tare dacă este posibil, apoi oprește-te pentru a-i lăsa greutatea să se odihnească pe inima ta înainte de a ne întoarce la îndrumarea lui Calvin.
Studiu

Studiază

Calvin începe prin a nota structura și natura acestui capitol. Această rugăciune trebuie citită ca nefiind legată de Plângeri, căci literele inițiale ale versetelor nu sunt scrise după ordinea alfabetului; totuși este mai degrabă o plângere decât o rugăciune; căci Ieremia menționează acele lucruri care s-au întâmplat poporului în nenorocirea sa extremă pentru a întoarce pe Dumnezeu la compasiune și milă. Calvin expune apoi doctrina căutării privirii pline de compasiune a lui Dumnezeu. El spune mai întâi: Adu-ți aminte ce ni s-a întâmplat; și apoi în a doua parte se explică: Privește și vezi ocara noastră. Cuvintele, deși scurte și concise, conțin totuși o doctrină folositoare — că Dumnezeu este mulțumit să aducă ajutor celor nenorociți atunci când relele lor vin la socoteală înaintea Lui, mai ales când sunt asupriți pe nedrept. Este, într-adevăr, sigur că nimic nu este necunoscut lui Dumnezeu, dar acest mod de a vorbi este potrivit percepțiilor oamenilor; căci noi credem că Dumnezeu neglijează nenorocirile noastre, sau ne închipuim că spatele Lui este întors către noi când nu ne ajută imediat. Dar, după cum am spus, El trebuie pur și simplu rugat să privească la relele noastre, căci știm ce mărturisește despre Sine; astfel, deoarece El își revendică sieși slujba de a-i ajuta pe cei nenorociți și pe cei asupriți pe nedrept, trebuie să ne mulțumim cu această mângâiere, că de îndată ce El este mulțumit să privească la relele pe care le suferim, ajutorul este în același timp pregătit pentru noi. Trecând la plângerea specifică, Calvin abordează pierderea moștenirii. Un catalog al multor nenorociri este acum dat de profet și, după cum v-am amintit, în acest scop, ca să obțină favoarea lui Dumnezeu pentru sine și pentru întregul popor. Nu era deloc un lucru rezonabil ca moștenirea poporului ales să fie dată străinilor; căci știm că pământul fusese promis lui Avraam cu patru sute de ani înainte ca copiii lui să-l posede; știm că această promisiune fusese adesea repetată: „Acest pământ va fi pentru voi moștenire”. Căci, deși Dumnezeu a susținut toate neamurile, totuși El a fost mulțumit să aibă o grijă deosebită de poporul Său. Pe scurt, niciun pământ nu a fost dat vreodată oamenilor într-un mod atât de singular precum pământul Canaanului posterității lui Avraam. Așadar, deoarece această moștenire fusese de atâtea veacuri posedată de poporul ales, Ieremia nu se plânge fără motiv că a fost predată străinilor.
Considerați

Consideră

Calvin încheie cu o rugăciune care duce întreaga meditație la scopul ei potrivit. Dăruiește, Dumnezeule Atotputernic, ca, deoarece odată Ți-ai întins mâna ca să ne sfințești un popor pentru Tine, — O, dăruiește ca favoarea Ta părintească să strălucească veșnic asupra noastră și ca noi, pe de altă parte, să ne străduim mereu să slăvim numele Tău, astfel încât, după ce ne-ai îmbrățișat odată, să continui bunătatea Ta, până când vom savura în cele din urmă plinătatea tuturor binecuvântărilor în împărăția Ta cerească, care ne-a fost obținută prin sângele Fiului Tău Unul-Născut. — Amin.
Răspunde
Unde în viața ta ai nevoie cel mai mult ca Dumnezeu să „privească” situația ta cu milă? Cum te ajută amintirea credincioșiei trecute a lui Dumnezeu să aduci durerea prezentă la El? În ce feluri ar putea plângerea sinceră să devină o cale către o încredere mai profundă mai degrabă decât spre disperare?
Roagă-te
Doamne Dumnezeul nostru, al cărui tron dăinuiește din generație în generație, privește la ocara poporului Tău și la pustiirile pe care ni le-am adus asupra noastră. Adu-Ți aminte de noi în îndurarea legământului Tău; restabilește moștenirea noastră, înnoiește inimile noastre și dă-ne ca să nu fim mistuiți, ci să nădăjduim în harul Tău suveran. Prin Hristos, Răscumpărătorul nostru, Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →