← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 17 — cu Ioan Calvin

Faptele Apostolilor 17Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la mărturia îndrăzneață a apostolului Pavel în Tesalonic, văzută prin ochii lui Ioan Calvin. Expunerea atentă a lui Calvin asupra Faptelor Apostolilor 17 dezvăluie atât curajul necesar pentru a proclama pe Hristos, cât și modurile surprinzătoare în care Dumnezeu își adună poporul. Perspectivele sale ne invită să reflectăm la modul în care doar Scriptura ne ancorează credința și la modul în care Duhul susține slujirea în mijlocul rezistenței. Pe măsură ce ascultăm, cuvintele lui Calvin să stârnească un curaj proaspăt de a ne ține strâns de evanghelie și de a ne încrede în Domnul secerișului.
Citește

Citire

Începem prin a citi integral capitolul 17 din Faptele Apostolilor. Lăsați narațiunea călătoriilor lui Pavel, apărarea sa întemeiată pe Scripturi și răspunsurile variate ale evreilor și grecilor să vă cuprindă. Observați curajul, opoziția și rodul liniștit care apare chiar în mijlocul tulburării. Luați-vă timp cu textul înainte de a asculta comentariul lui Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a examina metoda de dispută a lui Pavel. 2. El a disputat. Luca consemnează mai întâi care a fost esența disputei; anume că Isus, fiul Mariei, este Hristosul, care a fost promis în vremurile trecute în lege și profeți, care, prin jertfa morții sale, a făcut satisfacție pentru păcatele lumii și a adus dreptate și viață prin învierea sa; în al doilea rând, cum a dovedit ceea ce a învățat. Să tratăm mai întâi acest al doilea membru. Luca spune că el a disputat din Scripturi; deci dovezile credinței trebuie căutate doar din gura lui Dumnezeu. Dacă disputăm despre chestiuni care privesc oamenii, atunci să fie folosite rațiunile omenești; dar în doctrina credinței, autoritatea lui Dumnezeu singur trebuie să domnească și de ea trebuie să depindem. Apoi, Calvin se îndreaptă spre substanța argumentului despre Hristos. 3. Deschiderea. În acest loc el descrie esența și subiectul disputei și consemnează două aspecte despre Hristos: că el trebuia să moară și să învieze, și că fiul Mariei care a fost răstignit este Hristosul. Când este vorba despre Hristos, apar trei întrebări: dacă el este, cine este și ce este. Dacă Pavel ar fi avut de-a face cu neamurile, ar fi trebuit să înceapă de mai departe; pentru că ei nu auziseră nimic despre Hristos; nici oamenii profani nu concep că au nevoie de un Mijlocitor. Dar acest punct era dincolo de îndoială printre evrei, cărora li se promisese Mijlocitorul; de aceea Pavel omite ca fiind de prisos ceea ce era primit prin consimțământul comun al tuturor. Dar pentru că nimic nu era mai greu decât să-i aducă pe evrei să mărturisească că Isus care a fost răstignit era Răscumpărătorul, de aceea Pavel începe cu aceasta, că era potrivit ca Hristos să moară, ca să îndepărteze piatra de poticnire a crucii. Și totuși nu trebuie să credem că el a relatat doar istoria goală, ci ia fără îndoială principiul că au fost arătate cauzele pentru care Hristos trebuia să sufere și să învieze; anume pentru că el a predicat despre ruina omenirii, despre păcat și pedeapsa acestuia, despre judecata lui Dumnezeu și despre blestemul veșnic în care suntem cu toții înfășurați. Căci chiar Scriptura ne cheamă aici, când prevestește moartea lui Hristos. Cum Isaia nu spune pur și simplu că Hristos va muri, ci exprimând clar, pentru că toți am rătăcit și fiecare a mers pe calea sa, el atribuie cauza morții sale, că Dumnezeu a pus asupra lui toate nelegiuirile noastre; că pedeapsa păcii noastre este asupra lui, ca prin rănile lui să fim vindecați; că, făcând satisfacție pentru noi, ne-a cumpărat dreptatea, (Isaia 53:4-8.) Tot așa face Daniel să arate puterea și rodul morții sale în capitolul al 9-lea, (Daniel 9:24,) când spune că păcatul trebuie pecetluit, ca dreptatea veșnică să urmeze. Calvin consideră apoi răspunsul ascultătorilor și rodul predicării. 4. Anumiți dintre ei au crezut. Vedem aici rodul disputei lui Pavel. El a dovedit clar că Isus a fost pentru noi și a cărui înviere este viața lumii. Totuși doar anumiți evrei cred; ceilalți sunt orbi la amiază și cu urechi surde refuză adevărul cert și clar. Este de asemenea demn de remarcat că, în timp ce doar puțini evrei au crezut, o mare mulțime de greci, care erau mult mai departe, au venit la credință. Cu ce scop poți spune că au fost crescuți în doctrina legii din copilărie, dacă nu ca să fie mai înstrăinați de Dumnezeu? De aceea, Domnul începe acum să arate unele semne ale acelei orbirii în ei pe care profeții o denunță adesea. Totuși, el declară prin aceasta că legământul său nu a fost în zadar, pentru că a adunat măcar pe unii din acel popor la sine, ca scânteile alegerii să strălucească în rămășița care a fost mântuită în mod gratuit. Luca învață de asemenea că ei nu au crezut spusele lui Pavel doar atât cât să subscrie la ele cu un consimțământ rece, ci că și-au mărturisit afecțiunea sinceră, pentru că s-au alăturat lui Pavel și Sila ca tovarăși și și-au provocat ura națiunii lor prin mărturisirea liberă a evangheliei. Căci ce înseamnă această alăturare, dacă nu că au mărturisit că aprobă acea doctrină pe care el a dat-o și că au luat partea lui? Căci nimic nu este mai contrar credinței decât dacă, atunci când recunoaștem adevărul lui Dumnezeu, rămânem totuși în îndoială și ezităm să ne alăturăm vreunei părți. Dacă cineva ar prefera să explice că s-au alăturat lui Pavel și Sila pentru că erau dornici să învețe, ca să fie mai bine instruiți acasă; prin aceasta apare și căldura vie a credinței; și aceasta continuă întotdeauna nemișcat, că nimeni nu crede cu adevărat în Hristos, decât doar acela care se predă lui și luptă liber și de bunăvoie sub steagul său.
Considerați

Reflectare

Calvin reflectă asupra implicațiilor slujirii persistente a lui Pavel în ciuda opoziției. Această fortitudine atât de invincibilă a minții și o astfel de răbdare îndelungată a crucii declară suficient că Pavel nu a lucrat după felul oamenilor, ci că a fost înzestrat cu puterea cerească a Duhului. Și aceasta a fost o răbdare atât de minunată în el, că, intrând la evrei, a căror îndărătnicie neînfrânată o încercase atât de des, el continuă să le procure mântuirea. Dar pentru că știa că Hristos a fost dat evreilor pentru mântuire și că el însuși a fost făcut apostol cu această condiție, ca să predice pocăința și credința, mai întâi evreilor și apoi neamurilor, încredințând succesul lucrării sale Domnului, el ascultă de porunca sa, (deși nu avea mare speranță să facă bine.) El părea mai înainte să fi luat rămas-bun definitiv de la evrei, când a spus: Trebuia ca împărăția lui Dumnezeu să fie predicată mai întâi vouă; dar pentru că nu o primiți, iată, ne întoarcem la neamuri; dar acea sentință mai aspră trebuie restrânsă la acea adunare care a respins cu răutate evanghelia când le-a fost oferită și s-a făcut nevrednică de harul lui Dumnezeu. Și față de națiune însăși Pavel nu încetează să-și facă ambasada; prin acest exemplu suntem învățați că trebuie să socotim atât de mult chemarea lui Dumnezeu, încât nicio nerecunoștință a oamenilor să nu ne poată împiedica, ci să continuăm să fim grijulii pentru mântuirea lor, atât timp cât Domnul ne rânduiește să le fim slujitori. Și se crede că chiar și acum erau unii care în prima zi de sabat au refuzat doctrina sănătoasă, dar îndărătnicia lor nu l-a împiedicat să vină din nou în alte sabate. În cele din urmă, Calvin subliniază statornicia care marchează adevărații slujitori ai lui Hristos. 10. I-au trimis la Bereea. Prin aceasta se arată că lucrarea lui Pavel a rodit într-un timp scurt; căci deși frații îl trimit pe el și pe Sila, totuși ei se alătură ca tovarăși voluntari la primejdia și crucea lor prin această datorie. Dar statornicia lui Pavel este incredibilă, pentru că, având o astfel de experiență a îndărătniciei și răutății națiunii sale, el nu încetează niciodată să încerce dacă poate aduce pe cineva la Hristos, anume văzând că știa că este legat atât de evrei cât și de neamuri, nicio nedreptate a oamenilor nu l-a putut abate de la chemarea sa. Așa toți slujitorii lui Hristos trebuie să lupte cu răutatea lumii, încât să nu scuture jugul lui Hristos cu orice nedreptăți ar fi provocați.
Răspunde

Răspuns

Unde în propria ta viață te invită Domnul să continui să proclami sau să trăiești evanghelia chiar atunci când rezultatele par mici? Cum schimbă ancorarea încrederii tale doar în Scriptură modul în care înfrunți opoziția sau indiferența? Ce pas de ascultare curajoasă ar putea Duhul să te îndemne să faci în această săptămână?
Roagă-te

Rugăciune

Tată Suveran, care ai făcut lumea și tot ce este în ea, dă-ne har să cercetăm Scripturile zilnic cu o minte gata să primească Cuvântul Tău ca adevăr. Prin Duhul Fiului Tău, întărește-ne să vestim pocăința tuturor, ca să nu fim clătinați de împotrivire, ci să ne odihnim în credincioșia legământului Tău de a chema și păstra pe ai Tăi. Lasă Evanghelia să aducă rod printre neamuri spre slava Numelui Tău singur. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →