Eterniseed › Curriculum › Proverbele
Proverbe 27-28 — cu Simeon
Deschidere
În ritmul liniștit al devoțiunii anglicane ne întoarcem din nou la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de căldură exegetică alcătuită pentru hrănirea zilnică a Bisericii. În Proverbe 27 și 28, Simeon ne conduce de la nesiguranța zilei de mâine, prin corodarea ascunsă a invidiei, până la oglinda cercetătoare a inimii omenești. Cuvintele sale, rostite din amvonul universitar, dar modelate pentru fiecare parohie, ne invită să ne numărăm zilele și să căutăm înțelepciunea care vine de sus. Duhul care a călăuzit pana lui Simeon să deschidă acum urechile noastre ca să primim cuvântul cu blândețe.
Citește
Citire
Să dăm acum ureche atentă capitolelor rânduite. În timp ce cititorul proclamă Proverbe 27 și 28, ascultăm nu doar pentru sfat moral, ci pentru glasul viu care ne cheamă să trăim fiecare ceas în lumina veșniciei. Primiți textul cu aceeași evlavie pe care Simeon însuși a adus-o Sfintelor Scripturi și lăsați Duhul să aplice adevărurile sale cercetătoare inimii și conștiinței.
Studiu
Simeon deschide discursul deosebind prevederea prudentă de lăudăroșenia prezumțioasă.
Explicați avertismentul dat aici: Este de mare importanță să deosebim între a ne pregăti pentru ziua de mâine și a prezuma asupra zilei de mâine: prima este necesară pentru însăși existența noastră, căci fără ea întreaga lume ar fi într-o stare de stagnare; dar a acționa ca și cum am fi siguri de o altă zi este greșeala împotriva căreia suntem avertizați. Acum facem aceasta, 1.El dezvăluie apoi natura ascunsă a invidiei însăși.
Luați în considerare ce este invidia: [Invidia, așa cum există în suflet, este un sentiment de durere izvorât din excelența reală sau presupusă a altuia, însoțit de dorința de a-l lipsi pe acela de ea și de a o poseda noi înșine. Excelența poate fi fie naturală, fie dobândită. Orice facultate a trupului sau a minții care face un om demn de stimă în lume este un obiect potrivit pentru ca invidia să se fixeze asupra lui și împotriva căruia să-și îndrepte săgețile. Tot astfel, orice dobândire de bogăție sau onoare va chema eforturile ei răuvoitoare împotriva persoanei la care s-a găsit o asemenea distincție, mai ales dacă distincția astfel obținută a fost un obiect de dorință pentru cel care o privește și se afla aparent la îndemâna lui: căci invidia își găsește câmp de acțiune numai între persoane între care există un anumit fel de rivalitate.Simeon urmărește apoi lucrările subtile prin care invidia își ascunde prezența chiar și de cei invidioși.
Iosua credea că nu face decât să arate o grijă lăudabilă pentru cinstea lui Moise, când dorea ca Eldad și Medad, care prooroceau în tabără, să fie reduși la tăcere. Dar Moise l-a mustrat, zicând: 'Ai invidie pentru mine? O, de-ar fi toți poporul Domnului prooroci [Nota: Numeri 11:29]!' Și, fără îndoială, cei care, pentru a-l întrista pe apostolul Pavel, propovăduiau pe Hristos din invidie și ceartă [Nota: Filipeni 1:15], își atribuiau un motiv mai curat în împlinirea acelei datorii. Există o varietate de moduri prin care oamenii încearcă să și-o ascundă de ei înșiși. Ei văd un rău în purtarea pe care o blamează; sau, dacă nu era rău în sine, era greșită în timp, sau în fel, sau în măsură, în care a fost făcută; sau, dacă nu se atașează nici o vină de ea în niciunul din aceste privințe, era dintr-un motiv nepotrivit.În cele din urmă, el prezintă asemănarea universală a inimilor omenești.
Versetul 19. DISCURS: 813 INIMILE OAMENILOR SUNT LA FEL Proverbe 27:19. Cum în apă fața răspunde feței, tot așa inima omului răspunde omului. Sunt multe lucruri care sunt socotite pe drept axiome, a căror adevăr îl recunoaștem pe deplin, pentru că sunt rezultatul observației și experienței: totuși, fiind declarate și de glasul inspirației, ele vin la mințile noastre cu autoritate și cer din partea noastră o adeziune fără ezitare. Un astfel de adevăr este cel pe care tocmai l-am citit din Cartea Proverbelor. Orice om familiarizat cu lumea știe că natura umană este, într-o anumită măsură, aceeași în orice vârstă și în orice loc.
Considerați
Considerare
Simeon subliniază primejdia veșnică pe care invidia o poartă înaintea lui Dumnezeu.
La fel de bine s-ar putea uni lumina și întunericul, precum Dumnezeu și un om invidios să se bucure unul de altul în cer. Este scris în Cuvântul binecuvântat al lui Dumnezeu că 'fără dragoste, orice am avea, sau am face, sau am suferi pentru Dumnezeu, nu suntem decât aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor [Nota: 1 Corinteni 13:1-3].' Dar în acel loc ni se spune că 'dragostea nu pizmuiește [Nota: 1 Corinteni 13:4].' Ce trebuie atunci să deducem din aceasta, decât că, după cum invidia dovedește o lipsă totală de dragoste, tot așa dovedește, în egală măsură și fără îndoială, o stare a minții cu totul incompatibilă cu favoarea lui Dumnezeu și cu fericirea cerului.
Răspunde
Răspuns
Unde, în propriile mele planuri, prezum în tăcere asupra milei de mâine? În ce comparație ascunsă mai stârnește invidia în mine? Cum voi număra această zi ca inima mea să fie una cu inima lui Hristos?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care singur știi ce poate aduce o zi, dă-ne harul să umblăm înaintea Ta în sfântă frică și încredere copilărească. Curățește inimile noastre de orice gând invidios care rănește în ascuns pe aproapele nostru și întristează Duhul Tău. Unește-ne, Te rugăm, în acea dragoste care nu pizmuiește și învață-ne să ne numărăm zilele ca să ne îndreptăm inimile spre înțelepciune. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →