Eterniseed › Curriculum › Ioan
Ioan 15 — cu Whedon
Deschidere
Ne adunăm astăzi sub cuvintele Comentariului lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament pentru a auzi învățătura Mântuitorului despre adevărata viță în capitolul cincisprezece din Ioan. Expunerea directă arminian-wesleyană a lui Whedon prezintă atât uniunea harică acordată fiecărui suflet în Hristos, cât și pericolul real al separării finale de acea tulpină dătătoare de viață. Dezvoltarea atentă a pildei sale invită fiecare ramură să-și examineze rodnicia și să se odihnească în grija credincioasă a Viticului. Duhul care a inspirat textul sacru să ne deschidă inimile pentru a primi aceste avertismente și promisiuni cu sfântă cutremurare și speranță statornică.
Citește
Citire
Să citim acum cu voce tare capitolul al cincisprezecelea din Evanghelia lui Ioan, ascultând glasul lui Isus pe măsură ce vorbește despre vii, ramuri, rămânere și ura lumii. Să citim încet, oprindu-ne după fiecare paragraf, pentru ca avertismentele împotriva apostaziei și promisiunile de rugăciune ascultată să pătrundă adânc în inimă. Cereți Domnului să facă cuvântul Său viu și roditor în voi pe măsură ce auziți.
Studiu
Whedon începe prin a prezenta figura adevăratei vițe și a viticului ei dumnezeiesc.
Versetul 1. Vița și ramurile; sau avertisment împotriva apostaziei de la Hristos, Ioan 15:1-5. 1. Adevărata viță Singura viță ADEVĂRATĂ, din care toate vițele materiale nu sunt decât umbra. În cel dumnezeiesc se află singura realitate esențială; toate lucrurile sublunare nu sunt, în comparație, decât fenomene, aparențe. Tatăl este viticul Dumnezeu este plantatorul dumnezeiesc, care a sădit Răscumpărătorul în pământul acestei lumi de încercare.El subliniază apoi realitatea uniunii vitale și posibilitatea despărțirii reale.
Orice om care trăiește o viață neregenerată a căzut din har. Fiecare ramură a lui Hristos a primit seva vitală, viața duhovnicească, de la El. Dacă nu aduce roadă și ajunge să fie tăiată, este apostat; iar dacă este în cele din urmă arsă, este apostat final. Cea care nu aduce roadă Aceste ramuri sunt agenți vii, voluntari, liberi și responsabili. Ele nu poartă roadă sau nu o poartă, asemenea ramurii vegetale, printr-o necesitate interioară a firii, ci printr-o voință liberă și responsabilă, capabilă, în aceleași împrejurări, fie de rodire, fie de nerodire. O ia El îndepărtează Printr-o judecată dreaptă, uniunea dintre Hristos și ramură este ruptă. Această dezunire, totuși, nu merge atât de departe, atâta vreme cât mai are în el o rămășiță de sevă vitală și nu s-a uscat, încât să poată fi altoit din nou. Dar când este astfel despărțit și uscat, încât nu mai rămâne nicio posibilitate de viață, sfârșitul lui este să fie ars.Whedon trece apoi la marea poruncă de a rămâne și la legătura ei nedespărțită cu rodirea.
Versetul 4. 4. Rămâneți în Mine Aceasta este marea lecție a alegoriei. În Hristos sunteți, în Hristos rămâneți. Acestor apostoli, care Îl înconjoară ca un ciorchine pe tulpină, în clipa în care era gata să-i părăsească și ei să se despartă unii de alții, le adresează această ultimă îndemnare. Oricare ar fi soarta voastră, oriunde v-ar fi locul, faceți acest singur lucru: rămâneți în Mine și totul este sigur. Singurul lor pericol este apostazia. Și ei nu pot rămâne în El decât aducând roadă. Iar ei nu pot aduce roadă decât rămânând în El. Viața creștină este izvorul acțiunii creștine; iar acțiunea creștină este, la rândul ei, izvorul vieții creștine.
Considerați
Cugetare
Whedon scoate în evidență contrastul solemn dintre cele cinci trepte ale judecății asupra apostatului și cele cinci trepte ale binecuvântării asupra ucenicului care stăruie.
Versetele 6-11. Contrastul dintre apostat și adeptul statornic, Ioan 15:6-11. Contrastul constă din cinci elemente de fiecare parte. I. Cele cinci trepte ale judecății asupra apostatului: 1, este aruncat afară; 2, se usucă; 3, este legat; 4, este aruncat în foc; 5, și este ars. II. Cele cinci trepte ale binecuvântării pentru ucenicul statornic: 1, răspuns la rugăciune, Ioan 15:7; 2, slăvirea Tatălui; 3, dragoste desăvârșită de la Hristos; 4, ascultare desăvârșită față de Hristos; 5, permanența și plinătatea bucuriei.El încheie contrastul arătând împlinirea deplină a bucuriei păstrate pentru cei ce rămân.
Versetul 11. 11. Bucuria Mea să rămână în voi… bucuria voastră să fie deplină Și aceasta desăvârșește culmea. Așa cum apostatul tinde spre arderea finală, tot așa alesul statornic înaintează, prin trepte tot mai înalte de rugăciune ascultată, de slăvire a lui Dumnezeu, de dragoste și ascultare desăvârșită, spre împlinirea deplină a unei bucurii veșnice și absolute. Nicio limbă nu poate exprima o împlinire mai înaltă, mai desăvârșită.
Răspunde
Răspuns
1. În ce domeniu al vieții mele sunt cel mai ispitit să tratez uniunea mea cu Hristos ca pe ceva ce pot menține fără a rămâne în mod deliberat?
2. Unde am văzut lucrarea de curățire a Viticului și cum am răspuns la ea?
3. Cum mă mângâie și mă cercetează deopotrivă promisiunea rugăciunii ascultate în mersul meu actual cu Domnul?
Roagă-te
Rugăciune
O, Tu, Vitic dumnezeiesc, care ai sădit pe Fiul Tău ca vița cea adevărată în această lume de încercare, dă-ne harul să rămânem în El în ziua aceasta. Păzește-ne de orice rădăcină de amărăciune care ne-ar despărți de seva Lui dătătoare de viață. Curățește-ne ca să aducem mai multă roadă spre slava numelui Tău. Păzește-ne de ura lumii și de inimile noastre viclene, ca să nu fim aruncați afară și să nu ne uscăm. Umple-ne cu acea dragoste și ascultare desăvârșită care duc la plinătatea bucuriei. Duhul adevărului să mărturisească împreună cu noi că suntem cu adevărat ramurile Lui, acum și până la sfârșit. Prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →