Eterniseed › Curriculum › Evrei
Evrei 13 — cu Simeon
Deschidere
În cadența măsurată a căii de mijloc, Horae Homileticae a lui Charles Simeon deschide capitolul final din Evrei cu gravitate pastorală. Discursurile sale despre versetele 3, 5–6 și 8 invită Biserica să urmărească același Domn neschimbător prin fapte de milostenie, promisiuni ale prezenței și slava veșnică a lui Hristos. Intrăm în această lecție ca cei care încă trăiesc „în trup”, gata să primească atât îndemn cât și mângâiere din mâna care a călăuzit exponenți credincioși timp de două secole.
Citește
Citire
Să se audă din nou textul sfânt în liniștea studiului. Citiți Evrei 13 cu încetineală, lăsând îndemnurile sale finale despre milostivire, mulțumire și Hristosul imuabil să se așeze în inimă înainte de a trece la expunerea lui Simeon.
Studiu
Simeon începe prin a recunoaște datoria milostivirii recunoscută universal printre oameni.
Asta i-ar fi putut stimula bine prin gândul că ei înșiși erau expuși constant acelorași încercări și ar fi putut avea curând nevoie de aceeași ușurare pe care o ofereau altora. Prin bunătatea lui Dumnezeu, noi știm prea puțin despre aceste încercări. Prigonirile din ziua de azi se reduc la puțin mai mult decât dispreț și ură, iar în câteva cazuri o mică opoziție exterioară intereselor noastre lumești. Totuși, există din belșug și alte feluri de necazuri la care suntem cu toții supuși; și sub care se cuvine să arătăm cu toții cea mai gingașă milostivire unii față de alții, neștiind cât de curând ar putea deveni și soarta noastră să avem nevoie de simpatia pe care am exercitat-o noi înșine. În această privință, îndemnul din textul nostru merită atenția fiecărui fiu al omului. Să observăm în el, I. Datoria încurajată — Milostivirea față de semenii noștri suferinzi este o datorie recunoscută universal.El dezvăluie apoi slujirile active prin care adevărata simpatie trebuie să se exprime.
Exemplul potrivit pe care să-l urmăm este cel al macedonenilor, despre care Apostolul mărturisește că, deși ei înșiși erau „într-o mare încercare de necaz și în sărăcie adâncă, totuși au abundat în bogățiile dărniciei: și că, după puterea lor, ba chiar peste puterea lor, erau de bunăvoie; și L-au rugat pe Apostol cu multă stăruință să ia asupra sa slujirea dărniciei lor către sfinți [Nota: 2 Corinteni 8:1-4 .].” Acesta este țelul de atins: trebuie mai întâi o minte binevoitoare: și, unde este aceasta, Dumnezeu va primi jertfa, oricât de mică [Nota: 2 Corinteni 8:12 .].] Aceasta este datoria aici încurajată. Să luăm acum în seamă, II. Considerația cu care este întărită — Când Apostolul spune „Faceți aceasta”, fiind și voi în trup, trebuie înțeles ca sugerând, 1.Trecând la următorul discurs, Simeon prezintă promisiunea prezenței neclintite a lui Dumnezeu.
În adevăr, prezența și ajutorul făgăduiți ai lui Dumnezeu sunt marele nostru stimulent pentru orice datorie; căci fără ajutorul Lui nu putem face nimic, dar cu el putem împlini tot ce cere Dumnezeu Însuși de la noi. Să luăm în seamă, I. Făgăduința aici consemnată — Făgăduința a fost dată inițial lui Iosua: dar în textul nostru este prezentată ca rostită fiecăruia dintre noi. Și în această lumină trebuie privită: căci nu a fost dată lui Iosua ca un simplu individ izolat, ci ca cap al poporului lui Dumnezeu, pe care îl conducea în Canaan: și între ei și noi există o strânsă asemănare: ei erau pe cale să se confrunte cu mulți vrăjmași, pe care trebuiau să-i nimicească, înainte de a putea stăpâni pământul făgăduit: și noi de asemenea trebuie să susținem multe conflicte înainte de a putea ajunge la deplina bucurie a Canaanului ceresc.
Considerați
Considerare
Simeon apasă motivul final că ceea ce semănăm în milostivire vom secera din mâna lui Dumnezeu.
Aici Însuși Dumnezeu Atotputernic este angajat să răsplătească în sânul nostru bunătatea pe care o arătăm altora: și „o va răsplăti cu măsură deplină, apăsată și revărsată”. Dacă atunci vrem să ni se slujească mângâieri în necazurile noastre, să ne străduim să le împărtășim fraților noștri întristați: căci „ceea ce semănăm, vom secera”; dacă împlinim nevoile altora, Dumnezeu le va împlini pe ale noastre [Nota: Filipeni 4:14 ; Filipeni 4:19 .]; și dacă „aruncăm pâinea noastră pe ape, vom fi siguri că o vom găsi după multe zile”.] Pentru îndrumarea voastră în privința acestei datorii, îngăduiți-ne să oferim următoarele sugestii: 1. Nu subestimați harul milosteniei — [Este prea des trecut cu vederea, nu doar de lume în general, ci și de mulți care mărturisesc evlavia; care își închipuie că credința în Domnul Isus Hristos este tot ce este necesar pentru cele mai bune interese ale lor.El încheie celebrând liniștea acordată celor care se odihnesc pe făgăduință într-o viață de credință.
Și să realizăm atât de viu făgăduințele Dumnezeului nostru, încât să știm că nimic nu ne va despărți vreodată, sau nu ne poate despărți vreodată de dragostea Lui [Nota: Psalmii 46:1-3 . Romani 8:38-39 ; Romani 8:38-39 .].
Răspunde
Răspuns
Unde, în împrejurările voastre actuale, vă invită Domnul să „vă aduceți aminte de cei ce sunt în lanțuri”? Cum înfruntă făgăduința „Nu te voi lăsa niciodată” vreun lăcomie sau neliniște care încă se agață de voi? În ce faptă concretă de milostivire din această zi veți dovedi că Isus Hristos este într-adevăr același ieri, și azi, și în veci?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne Isuse Hristoase, Același ieri, și azi, și în veci, dă-ne har să ne aducem aminte de cei ce suferă ca și cum am fi legați împreună cu ei. Înviorează în noi o milostivire gingașă, rugătoare și activă, ca nu doar să vorbim mângâiere, ci să o și dăruim. Făgăduința prezenței Tale să alunge orice frică neliniștită și orice dorință necuvenită, astfel încât purtarea noastră să fie fără lăcomie și inimile noastre mulțumite cu tot ce Tu rânduiesc. Întărește-ne să umblăm prin credință până Te vom vedea față către față; prin același Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →