Eterniseed › Curriculum › Ioan
Ioan 5 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Evanghelia după Ioan. Astăzi ascultăm vocea lui Ioan Calvin în timp ce explică capitolul 5 și vindecarea la scăldătoarea Betesda. Expunerea atentă a lui Calvin deschide textul cu detalii istorice, perspectivă teologică și căldură pastorală. Cuvintele sale ne ghidează prin minune, controversa sabatului și chemarea mai profundă la credință și recunoștință. Pregătiți-vă inima să primiți atât Scriptura cât și acest comentariu de încredere în timp ce parcurgem pasajul împreună.
Citește
Citire
Luați câteva clipe de liniște pentru a citi în întregime capitolul 5 din Ioan. Observați cadrul la scăldătoare, omul îndelung suferind, porunca neașteptată a lui Isus și controversa care urmează. Lăsați narațiunea să se desfășoare fără grabă. În timp ce citiți, rugați-L pe Duhul să vă pregătească să ascultați expunerea lui Calvin asupra acelorași versete.
Studiu
Calvin începe prin a identifica sărbătoarea și semnificația ei pentru călătoria lui Hristos.
1. Era o sărbătoare a iudeilor. Deși evanghelistul nu precizează explicit ce sărbătoare era aceasta, conjuncția probabilă este că se referă la Cincizecime, cel puțin dacă ceea ce se relatează aici a avut loc imediat după ce Hristos a venit în Galileea. Căci imediat după Paște a plecat din Ierusalim și, trecând prin Samaria, a socotit patru luni până la seceriș; intrând în Galileea, a vindecat pe fiul dregătorului. Evanghelistul adaugă că sărbătoarea a venit după aceea; și, prin urmare, ordinea timpului ne duce la concluzia că trebuie să o înțelegem ca fiind Cincizecimea; deși nu disput despre această chestiune. Acum Hristos a venit la Ierusalim la sărbătoare, în parte pentru că atunci, din cauza marii mulțimi de oameni adunați, a avut ocazia să-și publice învățătura mai pe larg, și în parte pentru că era necesar ca El să fie supus Legii, ca să ne răscumpere din robia Legii, așa cum am explicat deja cu alte ocazii.Despre cei mulți bolnavi adunați la scăldătoare, Calvin scrie:
Dintre șchiopi, orbi, uscați. Pentru a ne informa că bolile vindecate de Domnul nostru nu erau de un fel obișnuit, evanghelistul enumeră unele clase ale acestora; căci remediile omenești nu puteau fi de niciun folos șchiopilor, orbilor și uscaților. Era într-adevăr un spectacol jalnic, să vezi într-un corp atât de mare de oameni atâtea feluri de diformități ale membrelor; dar totuși slava lui Dumnezeu a strălucit acolo mai strălucitor decât în vederea celei mai numeroase și mai bine disciplinate armate. Căci nimic nu este mai măreț decât atunci când o putere neobișnuită a lui Dumnezeu corectează și restaurează defectele naturii; și nimic nu este mai frumos sau mai încântător decât atunci când, prin bunătatea Sa nemărginită, El ușurează necazurile oamenilor. Din acest motiv, Domnul a intenționat ca aceasta să fie un teatru splendid, în care nu numai locuitorii țării, ci și străinii să poată percepe și contempla maiestatea Sa; și, așa cum am sugerat deja, nu era un ornament și o slavă mică a templului, când Dumnezeu, întinzându-și mâna, a arătat clar că era prezent.Întorcându-se la omul însuși, Calvin scrie:
5. Și era acolo un om. Evanghelistul adună diverse împrejurări, care dovedesc că minunea poate fi socotită sigură. Durata lungă a bolii luase orice speranță de vindecare. Acest om se plânge că este lipsit de remediul apei. Încercase frecvent să se arunce în apă, dar fără succes; nu era niciun om care să-l ajute, și aceasta face ca puterea lui Hristos să fie afișată mai izbitor. Așa a fost și importanța poruncii de a-și purta patul, ca toți să vadă clar că a fost vindecat în niciun alt fel decât prin lucrarea lui Hristos; căci când se ridică brusc sănătos și puternic în toate mădularele în care era odinioară neputincios, o schimbare atât de bruscă este mai potrivită să trezească și să lovească mințile tuturor celor care au văzut-o.Calvin examinează apoi întrebarea de deschidere a lui Hristos către om.
6. Vrei să fii vindecat? El nu întreabă despre aceasta ca și cum ar fi o chestiune îndoielnică, ci în parte pentru a aprinde în om dorința favorii care i se oferea, și în parte pentru a trezi atenția martorilor care erau prezenți, și care, dacă s-ar fi gândit la altceva, ar fi putut să nu perceapă minunea, așa cum se întâmplă frecvent în întâmplări subite. Din aceste două motive, prin urmare, această pregătire era necesară.
Considerați
Considerare
Calvin reflectă asupra așteptării îndelungate a omului și chemarea la credință răbdătoare.
7. Nu am pe nimeni. Acest om bolnav face ceea ce aproape toți dintre noi obișnuim să facem; căci el limitează ajutorul lui Dumnezeu conform propriului său gând și nu îndrăznește să-și promite nimic mai mult decât concepe în mintea sa. Hristos îi iartă slăbiciunea, și în aceasta avem o oglindă a acelei îngăduințe de care fiecare dintre noi are experiență zilnică, când, pe de o parte, ne ținem atenția fixată pe mijloacele care ne sunt la îndemână, și când, pe de altă parte, contrar așteptării, El își arată mâna din locuri ascunse, și astfel arată cât de departe merge bunătatea Sa dincolo de limitele înguste ale credinței noastre. În plus, acest exemplu ar trebui să ne învețe răbdarea. Treizeci și opt de ani au fost o perioadă lungă, în timpul căreia Dumnezeu a întârziat să acorde acestui om sărman favoarea pe care, de la început, a hotărât să i-o confere. Oricât de lung am fi ținuți în suspans, deși gemem sub necazurile noastre, să nu fim niciodată descurajați de plictiseala perioadei prelungite; căci, atunci când necazurile noastre sunt continuate îndelung, deși nu descoperim nicio încheiere a lor, totuși ar trebui să credem întotdeauna că Dumnezeu este un eliberator minunat, care, prin puterea Sa, îndepărtează cu ușurință orice obstacol din cale.Calvin aplică apoi minunea la trăirea recunoscătoare înaintea lui Dumnezeu.
14. După acestea Isus l-a găsit. Aceste cuvinte arată și mai clar că, atunci când Hristos s-a ascuns pentru o vreme, nu a fost pentru ca amintirea bunătății pe care o conferise să piară, căci acum apare în public de bunăvoie; doar a intenționat ca lucrarea să fie cunoscută mai întâi, și ca El să fie declarat apoi Autorul ei. Acest pasaj conține o doctrină extrem de utilă; căci când Hristos spune, iată, ești vindecat, sensul Lui este că facem un uz necorespunzător de darurile lui Dumnezeu, dacă nu suntem treziți la recunoștință. Hristos nu îl mustră pe om cu ceea ce i-a dat, ci doar îi amintește că a fost vindecat pentru ca, amintindu-și favoarea pe care a primit-o, să-L slujească toată viața pe Dumnezeu, Eliberatorul său. Astfel, așa cum Dumnezeu prin lovituri ne instruiește și ne îndeamnă la pocăință, tot așa ne invită la ea prin bunătatea și îndelunga Sa răbdare; și, într-adevăr, este scopul universal atât al răscumpărării noastre cât și al tuturor darurilor lui Dumnezeu, să ne țină cu totul devotați Lui. Acum aceasta nu poate fi făcută, decât dacă amintirea pedepsei trecute rămâne întipărită pe minte, și decât dacă cel care a obținut iertare este angajat în această meditație de-a lungul întregii sale vieți.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața voastră ați așteptat îndelung intervenția lui Dumnezeu, și cum modelează sfatul lui Calvin răbdarea voastră? Cum invită povestea omului vindecat să răspundeți cu recunoștință mai degrabă decât cu uitare? Ce pas unic de ascultare v-ar putea cere Isus astăzi, care pare simplu, dar necesită credință?
Roagă-te
Rugăciune
Tată Suveran, care singur poruncești viață în ceea ce este neajutorat și așteaptă, vorbește din nou cuvântul Fiului Tău, ca neputinciosul să se ridice și să umble. Dă-ne încredere răbdătoare în ceasul Tău hotărât și ascultare promptă când îndurarea Ta suverană ne restaurează, ca nu cumva să limităm puterea Ta prin necredință. Prin același har care înviază morții, fă-ne să Te cinstim în libertatea pe care Hristos a asigurat-o, spre lauda credincioșiei legământului Tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →