Eterniseed › Curriculum › 1 Samuel
1 Samuel 17-18 — cu Matthew Henry
Deschidere
În lecția de astăzi îl primim pe clasicul comentariu al lui Matthew Henry despre relatarea captivantă a lui David și Goliat din 1 Samuel capitolele 17 și 18. Henry conduce cititorii prin narațiune cu discernământ pastoral arătând cum providența divină pregătește și înalță tânărul păstor pentru o slujire mai mare. Reflecțiile sale evidențiază contrastul dintre frica omenească și îndrăzneala sfântă subliniind totodată credincioșia lui Dumnezeu față de cei care se încred în el. Pe măsură ce parcurgem aceste capitole observațiile măsurate ale lui Henry ne invită să reflectăm cum credincioșia obișnuită pregătește inima pentru momente extraordinare. Cuvintele sale continuă să îndrume credincioșii spre o încredere mai adâncă și un curaj smerit în fața provocărilor covârșitoare.
Citește
Citire
Vă invităm acum să citiți 1 Samuel capitolele 17 și 18 în traducerea preferată. Lăsați povestea provocării uriașului sosirea lui David și victoria decisivă să se desfășoare în ritmul ei. Observați tensiunea din tabăra lui Israel ascultarea liniștită a tânărului păstor și schimbarea bruscă atunci când credința înaintează. Acordați timp pentru a absorbi atât acțiunea cât și atmosfera spirituală care înconjoară aceste evenimente înainte de a trece la expunerea lui Henry.
Studiu
Henry începe prin a schița structura capitolului și principalele mișcări.
David este omul pe care Dumnezeu dorește acum să-l cinstească căci este un om după inima Sa. Citim în capitolul anterior cum după ce a fost uns providența l-a făcut cunoscut la curte; citim în acest capitol cum providența l-a făcut mult mai cunoscut în tabără și prin ambele nu doar l-a marcat ca pe un om mare ci l-a și pregătit pentru tronul pentru care fusese destinat. La curte el era doar medicul lui Saul; dar în tabără el era campionul lui Israel; acolo a luptat cu cinste și l-a învins pe Goliat din Gat. În poveste observăm I. Ce figură nobilă a făcut Goliat și cu câtă îndrăzneală a provocat armatele lui Israel vers. 1-11. II. Ce figură umilă a făcut David când providența l-a adus în armată vers. 12-30. III. Curajul fără egal cu care David a întreprins să-l înfrunte pe acest filistean vers. 31-39. IV. Hotărârea evlavioasă cu care l-a atacat vers. 40-47. V. Victoria glorioasă pe care a obținut-o asupra lui cu o praștie și o piatră și avantajul pe care israeliții l-au câștigat astfel împotriva filistenilor vers. 48-54. VI. Marea atenție care s-a acordat apoi lui David la curte vers. 55-58.Henry detaliază apoi sfidarea reînnoită a filistenilor și apariția campionului.
I. Cum au sfidat ei pe Israel cu armatele lor v. 1. Au coborât în țara israeliților și s-au înstăpânit după cum se pare pe o parte din ea căci și-au așezat tabăra într-un loc care aparținea lui Iuda. Pământul lui Israel nu ar fi fost niciodată loc de popas pentru armatele filistene dacă Israel ar fi fost credincios Dumnezeului său. Filistenii probabil auziseră că Samuel se certase cu Saul și îl părăsise și nu-l mai ajuta și sfătuia iar Saul devenise melancolic și incapabil de treburi iar această veste i-a încurajat să facă această încercare de a-și recâștiga creditul pierdut recent. Vrăjmașii bisericii sunt vigilenți să profite de toate avantajele și nu au niciodată avantaje mai mari decât atunci când protectorii ei au provocat Duhul și profeții lui Dumnezeu să-i părăsească. Saul și-a adunat forțele și le-a înfruntat v. 2 3. Și aici trebuie să observăm 1. Că duhul cel rău pentru moment îl părăsise pe Saul cap. 16 23. Harpa lui David îi dăduse oarecare alinare poate că alarmele și treburile războiului au împiedicat revenirea bolii. Afacerile sunt un bun antidot împotriva melancoliei. Lăsați mintea să aibă ceva exterior de care să se prindă și să se ocupe și va fi mai puțin în pericol de a se consuma pe sine. Dumnezeu în îndurare față de Israel a suspendat judecata pentru o vreme; căci cât de tulburate ar fi trebuit să fie treburile publice dacă în acest moment prințul ar fi fost tulburat! 2. Că David pentru moment se întorsese la Betleem și părăsise curtea v. 15. Când Saul nu mai avea nevoie de el pentru alinarea bolii sale deși fiind uns avea un motiv privat foarte bun și având o numire la locul de purtător de arme al lui Saul avea un pretext foarte plauzibil să-și continue prezența ca un slujitor al curții totuși el s-a dus acasă la Betleem și s-a întors să păzească oile tatălui său; acesta a fost un exemplu rar la un tânăr care stătea atât de bine pentru înaintare de umilință și afecțiune față de părinții săi. El știa mai bine decât majoritatea cum să coboare din nou după ce începuse să se ridice și a preferat în mod ciudat retragerile vieții pastorale înaintea tuturor plăcerilor și veseliei curții. Nimeni nu era mai potrivit pentru cinste decât el nici nu o merita mai mult și totuși nimeni nu era mai mort față de ea.Apoi Henry reflectă asupra celor patruzeci de zile de confruntare înainte de sosirea lui David.
Patruzeci de zile cele două armate au stat tabără una în fața celeilalte fiecare poziționată avantajos dar niciuna dornică să se angajeze. Fie că negociau și tratau o înțelegere fie că așteptau întăriri; și poate că au avut loc frecvente încăierări între mici grupuri detașate. În tot acest timp de două ori pe zi dimineața și seara campionul insultător apărea pe câmp și își repeta provocarea inima lui devenind tot mai mândră pentru că nu i se răspundea iar poporul lui Israel tot mai temător în timp ce Dumnezeu intenționa prin aceasta să-l coacă pentru distrugere și să facă eliberarea lui Israel mai strălucită. În tot acest timp David își păzește oile tatălui său dar la sfârșitul celor patruzeci de zile providența îl aduce pe câmp să câștige și să poarte laurul pe care niciun alt israelit nu îndrăznește să-l caute. Avem în aceste verseteHenry continuă evidențiind preocuparea lui David pentru cinstea lui Dumnezeu în mijlocul batjocurilor.
5. Cât de mult era David preocupat să apere cinstea lui Dumnezeu și a lui Israel împotriva provocărilor nerușinate ale acestui campion. El a întrebat ce răsplată era promisă celui care l-ar ucide pe acest filistean v. 26 deși știa deja nu pentru că era ambițios de cinste ci pentru că voia ca acest lucru să fie observat și raportat lui Saul cât de mult resimțea el indignitatea adusă astfel lui Israel și Dumnezeului lui Israel. Ar fi putut presupune atât de mult pe baza cunoștinței și influenței sale la curte încât să meargă el însuși la Saul să-și ofere serviciul; dar modestia lui nu i-a permis să facă acest lucru. Era una dintre regulile sale înainte de a fi una dintre proverbele fiului său Nu te pune în față la rege și nu sta în locul oamenilor mari Pilde 25 6; totuși zelul lui l-a determinat să folosească acea metodă de care spera că îl va aduce în această mare angajare. Două considerații se pare că l-au aprins pe David cu o indignare sfântă: 1. Că provocatorul era unul care nu era circumcis un străin de Dumnezeu și în afara legământului cu el. 2. Că cei provocați erau armatele Dumnezeului celui viu închinate lui folosiți de el și pentru el astfel încât afronturile aduse lor se reflectau asupra Dumnezeului celui viu însuși și că nu putea îndura. Când deci unii îi spuseseră care era răsplata propusă pentru uciderea filisteanului v. 27 el a întrebat pe alții v. 30 cu aceeași indignare pe care se aștepta să ajungă în cele din urmă la urechile lui Saul.
Considerați
Considerare
Henry încheie examinând gelozia lui Eliab ca o încercare a caracterului lui David.
6. Cum a fost el mustrat și descurajat de fratele său mai mare Eliab care observând îndrăzneala lui a căzut într-o patimă din cauza ei și i-a adresat lui David un limbaj foarte abuziv v. 28. Considerați aceasta 1. Ca rod al geloziei lui Eliab. El era fratele mai mare iar David cel mai mic și poate că fusese obișnuit cu el ca și cu prea mulți frați mai mari să-l calce în picioare și să profite de fiecare ocazie pentru a-l mustra. Dar cei care se înalță astfel peste cei mai tineri pot trăi poate să se vadă printr-o providență dreaptă umiliți iar pe cei față de care sunt abuzivi înălțați. Poate veni vremea când cel mai mare va sluji celui mai mic. Dar Eliab era acum supărat că fratele său mai mic rostea acele cuvinte îndrăznețe împotriva filisteanului pe care el însuși nu îndrăznea să le spună. El știa ce cinste avusese deja David la curte iar dacă ar fi obținut acum cinste în tabără de la care credea că găsise mijloace să-l excludă efectiv v. 15 gloria fraților săi mai mari ar fi fost eclipsată și pătată; și de aceea o astfel este natura geloziei el ar fi preferat ca Goliat să triumfe asupra lui Israel decât ca David să fie omul care să triumfe asupra lui. Mânia este crudă și furia este năprasnică dar cine poate sta înaintea invidiei mai ales invidia unui frate ascuțimea căreia Iacov Iosif și David au experimentat-o? Vezi Pilde 18 19. Este un limbaj foarte urât pe care Eliab i-l adresează aici; nu doar nedrept și neiubit ci în acest moment josnic ingrat; căci David fusese trimis acum de tatăl său ca Iosif de al său într-un fel de vizită la frații săi. Eliab intenționa prin ceea ce spunea nu doar să-l întristeze și descurajeze pe David însuși și să stingă focul nobil pe care îl percepea arzând în pieptul lui ci să-l reprezinte pe cei din jur ca pe un tânăr trândav și mândru nepotrivit să fie observat. Le dă de înțeles că treaba lui era doar să păzească oile și insinuează fals că era un păstor nepăsător și necredincios; deși își lăsase turma în mâini bune v. 20 totuși trebuia să fie întrebat batjocoritor Cu cine ai lăsat acele puține oi? Deși coborâse acum în tabără în ascultare de tatăl său și bunătate față de frații săi iar Eliab știa acest lucru totuși venirea lui este întoarsă în ocară: 'Ai coborât nu ca să faci vreun serviciu ci ca să-ți satisfaci propria curiozitate și doar ca să te uiți în jur;' și de acolo va deduce mândria și răutatea inimii lui și pretinde că o cunoaște la fel de sigur ca și cum ar fi în sânul lui. David putea apela la Dumnezeu cu privire la umilința și sinceritatea sa Ps. 17 3; 131 1 și în acest moment a dat dovezi ale ambelor și totuși nu a putut scăpa de acest caracter dur din partea propriului frate. Vezi nebunia absurditatea și răutatea unei patimi mândre și invidioase; cât de neîntemeiate sunt geloziile ei cât de nedrepte sunt mustrările ei cât de nedrepte sunt reprezentările ei cât de amare sunt invectivele ei și cât de indecent este limbajul ei. Dumnezeu prin harul Său să ne păzească de un astfel de duh! 2. Ca o încercare a blândeții răbdării și statorniciei lui David. A fost o încercare scurtă iar el s-a dovedit bine în ea; căci 1. A suportat provocarea cu un temperament admirabil v. 29: 'Ce am făcut acum? Ce greșeală am comis pentru care să fiu mustrat astfel? Nu este o cauză pentru venirea mea în tabără când tatăl meu m-a trimis? Nu este o cauză pentru că resentimentez rănirea adusă cinstei lui Israel prin provocările lui Goliat?' El avea dreptate și rațiune de partea sa și știa acest lucru și de aceea nu a răspuns ocară cu ocară ci cu un răspuns blând a întors mânia fratelui său. Această biruință asupra propriei patimi a fost în unele privințe mai onorabilă decât biruința asupra lui Goliat. Cel care are stăpânire asupra duhului său este mai bun decât cel puternic. Nu era vreme pentru David să se certe cu fratele său când filistenii erau asupra lor. Cu cât sunt mai amenințători vrăjmașii bisericii cu atât mai îngăduitori ar trebui să fie prietenii ei unii cu alții. 2. A străbătut descurajarea cu o rezoluție admirabilă. Nu a vrut să fie alungat de la gândurile sale de a-l angaja pe filistean de rea-voința fratelui său. Cei care întreprind servicii mari și publice nu trebuie să considere ciudat dacă sunt descurajați și opuși de cei de la care aveau motive să aștepte sprijin și ajutor; ci trebuie să meargă smeriți înainte cu lucrarea lor în fața nu doar a amenințărilor vrăjmașilor lor ci și a disprețurilor și suspiciunilor prietenilor lor.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în circumstanțele tale actuale s-ar putea ca Dumnezeu să te pregătească prin credincioșie neobservată?
2. Cum răspunzi de obicei atunci când alții pun la îndoială sau descurajează îndemnurile tale date de Dumnezeu?
3. Cum ar arăta pentru tine să te încrezi în eliberările trecute ale lui Dumnezeu așa cum a făcut David când se confrunta cu uriași noi?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, așa cum David a înfruntat pe Goliat doar în puterea Numelui Tău, învață-ne să nu ne încredem în puterea omenească, ci în puterea Duhului Tău, ca să biruim orice uriaș care se ridică împotriva slavei Tale. Amintește-ne de credincioșia Ta din trecut, ca să putem înainta cu curaj și smerenie, vestind slava Ta în luptele pe care ni le pui înainte. Ține inimile noastre ațintite spre Hristos, în care toate biruințele noastre sunt asigurate. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →