← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Corinteni

2 Corinteni 7 — cu Maclaren

2 Corinteni 7Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Expozițiile clasice ale lui Alexandru Maclaren din Sfânta Scriptură despre capitolul 7 din 2 Corinteni oferă o examinare profundă a modului în care credința autentică produce întotdeauna o moralitate practică. În loc să permită adevărurilor spirituale înalte să alunece în misticism vag, Maclaren insistă că viața creștină trebuie testată prin caracter și conduită. Expunerea sa trece constant de la curățirea inițială pe care o primesc credincioșii la lucrarea de o viață a auto-purificării și consacrării. De-a lungul ei, el menține focalizarea pe efortul zilnic necesar pentru a deveni din ce în ce mai sfânt, animat atât de speranță cât și de teamă reverențioasă. Această lecție ne invită să ascultăm cu atenție cum Maclaren arată că promisiunile filiației ne cheamă la puritate și cum întristarea după voia lui Dumnezeu duce la pocăință durabilă și mântuire.
Citește

Citire

Luați câteva momente liniștite pentru a citi integral capitolul 7 din 2 Corinteni. Ascultați chemarea urgentă a apostolului de a ne curăți de orice întinare a trupului și a duhului și de a înainta spre sfințenie. Observați promisiunile tandre ale paternității lui Dumnezeu și avertismentele sobru care le însoțesc. Lăsați ca acest capitol să trezească atât recunoștință pentru curățirea deja primită, cât și hotărâre proaspătă pentru lucrarea de purificare care rămâne.
Studiu
Maclaren începe prin a contrasta adevărurile mistice cu moralitatea practică. Apostolul a vorbit despre adevăruri foarte înalte și mistice, despre faptul că toți creștinii sunt templul lui Dumnezeu, despre Dumnezeu care locuiește în oameni, despre bărbați și femei fiind fiii și fiicele Sale; acestea sunt tocmai adevărurile pe care imaginațiile înflăcărate le-au folosit adesea pentru a construi o pietate mistică care avea puțin de-a face cu regulile obișnuite ale binelui și răului. Dar Pavel rămâne fidel scopului intens practic al predicării sale și coboară eroii săi pe pământul prozaic cu bunul-simț obișnuit al acestei îndemnări cu bătaie lungă, pe care o dă ca încheiere potrivită pentru astfel de viziuni cerești. El dezvoltă apoi chemarea la auto-purificare constantă. 'Dar în etapele ulterioare ale vieții creștine, efortul laborios și constant de a dezvolta și aplica acest dar gratuit este la fel de esențial ca, în etapa cea mai timpurie, să fie mai rău decât inutil. Darul primit trebuie lucrat în însăși substanța sufletului și trebuie scos la iveală în toate varietățile nesfârșite ale vieții și conduitei. Creștinii sunt curățiți de la început, dar ei trebuie încă zilnic să se curățească: aluatul este ascuns în cele trei măsuri de făină, dar 'este o sarcină de o viață până când aluatul să fie dospit', și niciun om, chiar dacă are în el viața care era în Isus, nu va crește 'până la măsura staturii plinătății lui Hristos' decât dacă, printr-un efort răbdător și statornic, apasă mereu spre 'lucrurile care sunt înainte' și se străduiește zilnic să se apropie de premiul chemării sale înalte. Suntem curățiți, dar trebuie încă să ne curățim. Apoi, Maclaren distinge purificarea de desăvârșirea sfințeniei. Pavel face aici o distincție între a ne curăți de necurăție și a desăvârși sfințenia, iar acestea două, deși strâns legate și putând fi privite ca laturile pozitivă și negativă ale unui singur proces, sunt în realitate diferite, deși în practică prima nu este niciodată împlinită fără cea de-a doua, nici cea de-a doua împlinită fără prima. Sfințenia este mai mult decât puritatea; este consacrare. Este sfânt ceea ce este închinat lui Dumnezeu, iar un sfânt este acela al cărui efort zilnic este de a se închina tot mai mult lui Dumnezeu cu întreaga sa ființă, în toate facultățile și natura sa, gânduri, inimă și voință, și de a primi tot mai mult din Dumnezeu în sine.
Considerați

Considerare

În cele din urmă, Maclaren arată cum speranța și teama împreună animă viața creștină. În experiența lui Pavel nu exista nicio contradicție între speranța pusă în Isus și teama îndreptată spre Dumnezeu. Este în frica de Dumnezeu că sfințenia trebuie desăvârșită. Există o frică care nu are chin. Și mai mult, nu există dragoste în fii sau fiice fără frică. Uimirea reverențioasă cu care copiii lui Dumnezeu se apropie de Dumnezeu nu are nimic sclav și nicio teroare. Dragostea lor nu este doar bucuroasă, ci și smerită. Privirea închinătoare asupra maiestății Sale divine, contemplarea reverențioasă și adoratoare a sfințeniei Sale inefabile și conștiința dureroasă, după tot efortul, a distanței dintre noi și El vor pleca inimile care Îl iubesc cel mai mult în cea mai smerită prosternare înaintea Lui. Acestea două, speranța și teama, încrederea și uimirea, sunt ca polii pe care se învârte întreaga lume rotundă și sunt unite aici într-un singur rezultat. Cei care 'își pun speranța în Dumnezeu' nu trebuie 'să uite lucrările lui Dumnezeu, ci să păzească poruncile Sale'; cei care 'Îl numesc Tată', 'care fără respect de persoane judecă' trebuie 'să petreacă timpul șederii lor aici în frică', iar speranțele și temerile lor trebuie să miște roțile vieții, să-i purifice de toată necurăția și să-i desăvârșească în toată sfințenia.
Răspunde

Răspuns

Unde în conduita mea zilnică am cea mai mare nevoie de curățirea deplină pe care o descrie Maclaren? Cum trezește în mine astăzi promisiunea filiației atât speranță cât și teamă reverențioasă? În ce domeniu mă duce întristarea după voia lui Dumnezeu la pocăință autentică mai degrabă decât la simplă părere de rău?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru curățirea deja dată prin Isus Hristos și pentru Duhul care lucrează acum în noi. Dă-ne hotărârea statornică de a ne curăți de orice întinare a cărnii și a duhului. Ajută-ne să urmărim sfințenia nu ca pe o povară, ci ca pe răspunsul bucuros al fiilor și fiicelor. Când se ridică întristarea pentru păcat, să fie întristare după voia lui Dumnezeu care ne întoarce pe deplin spre Tine în pocăință. Fie ca speranța în promisiunile Tale și teama reverențioasă de sfințenia Ta să ne conducă împreună pașii zilnici. Formează în noi caracterul care reflectă cu adevărat chemarea noastră ca fiii Tăi, prin Hristos Domnul nostru. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →