← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Corinteni

2 Corinteni 9 — cu Ioan Calvin

2 Corinteni 9Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În ritmurile liniștite ale uceniciei zilnice primim vocea constantă a lui Ioan Calvin ca ghid prin 2 Corinteni 9. Calvin, reformatorul și pastorul atent, deschide învățătura apostolului Pavel despre dărnicia generoasă cu claritate teologică și preocupare tandră pentru biserică. Comentariul său ne amintește că generozitatea creștină izvorăște din încrederea în providența lui Dumnezeu mai degrabă decât din frică sau constrângere. În ritmurile următoare vom citi capitolul, studia paragrafe selectate din Calvin, considera implicațiile lor mai profunde, răspunde în reflecție personală și încheia în rugăciune. Fie ca aceste perspective antice să reînnoiască practica noastră de generozitate veselă astăzi.
Citește

Citire

Ne întoarcem acum la textul însuși. Citiți 2 Corinteni capitolul 9 încet și cu rugăciune, permițând cuvintelor lui Pavel despre semănatul generos și secerișul abundent să se așeze în inima voastră. Observați accentul repetat pe voință, veselie și capacitatea lui Dumnezeu de a satisface orice nevoie. Lăsați promisiunile și îndemnurile capitolului să vă pregătească pentru comentariul care urmează, invitând Duhul să vă modeleze propria practică de dăruire.
Studiu
Calvin deschide secțiunea definind natura slujirii sfinților. 1. Slujire. Acest termen nu pare foarte aplicabil celor ce dau din bunurile lor săracilor, întrucât dărnicia merită o denumire mai strălucită. [705] Pavel avea totuși în vedere ceea ce credincioșii datorează semenilor lor. [706] Căci mădularele lui Hristos trebuie să se slujească reciproc. În acest fel, când îi ușurăm pe frați, nu facem altceva decât să împlinim o slujire ce li se cuvine. Pe de altă parte, a neglija pe sfinți când au nevoie de ajutorul nostru este mai rău decât inuman, căci îi lipsim de ceea ce li se cuvine. Calvin folosește apoi o metaforă agricolă vie pentru a ilustra dărnicia generoasă. 6. Iată acum cazul [719] El recomandă acum milostenia printr-o frumoasă asemănare, comparând-o cu semănatul. Căci la semănat sămânța este aruncată cu mâna, este risipită pe pământ de o parte și de alta, este grapată și în cele din urmă putrezește; și astfel pare pierdută. La fel stă cazul cu milostenia. Ceea ce pleacă de la tine spre altă parte pare ca și cum ar diminua ceea ce ai, dar va veni vremea secerișului când se va aduna rodul. Căci Domnul socotește tot ce se cheltuiește pentru săraci ca dat Lui însuși, așa că mai apoi îl răsplătește cu mare dobândă. (Proverbe 19:17.) Despre felul de a da, Calvin subliniază importanța scopului inimii. 7. Fiecare după scopul inimii sale. Deoarece le poruncise să dea cu dărnicie, trebuia adăugat și aceasta — că dărnicia este socotită de Dumnezeu nu atât după sumă, cât după dispoziție. El dorea, este adevărat, să-i îndemne să dea din belșug, pentru ca frații să fie ajutați mai abundent; dar nu voia să stoarcă nimic de la ei împotriva voinței lor. De aceea îi îndeamnă să dea de bunăvoie, orice ar fi pregătiți să dea. El pune scopul inimii în contrast cu regretul și constrângerea. Căci ceea ce facem când suntem siliți de necesitate nu este făcut de noi cu scop al inimii, ci cu reticență. [720] Iar necesitatea la care trebuie să vă gândiți este cea extrinsecă, cum se spune — adică cea ce izvorăște din influența altora. Căci Îl ascultăm pe Dumnezeu pentru că este necesar, și totuși o facem de bunăvoie. Noi înșine, în acel caz, ne impunem o necesitate de bunăvoie și, deoarece carnea este reticentă, adesea chiar ne constrângem să împlinim o datorie necesară pentru noi. Dar când suntem constrânși de influența altora, având între timp dorința de a o evita, dacă am putea cumva, nu facem nimic în acel caz cu voie bună — nimic cu veselie, ci totul cu reticență sau constrângere a minții. Calvin încheie această porțiune subliniind plăcerea lui Dumnezeu față de cei ce dau cu veselie. Căci Dumnezeu iubește pe cel ce dă cu veselie El ne cheamă înapoi la Dumnezeu, cum am spus la început, căci milosteniile sunt o jertfă. Iar nicio jertfă nu este plăcută lui Dumnezeu dacă nu este de bunăvoie. Căci când ne învață că Dumnezeu iubește pe cel ce dă cu veselie, arată că, pe de altă parte, cei zgârciți și reticenți sunt urâți de El. Căci El nu vrea să stăpânească peste noi ca un tiran, ci, deoarece Se poartă cu noi ca un Tată, cere de la noi ascultarea veselă a copiilor. [721]
Considerați

Considerare

Calvin leagă promisiunea provizionării direct de încrederea credinciosului în puterea activă a lui Dumnezeu. 8. Iar Dumnezeu este în stare El previne din nou gândul josnic pe care necredința noastră ni-l sugerează neîncetat. „Ce! nu vei avea mai degrabă grijă de propriul tău interes? Nu consideri că, atunci când se ia aceasta, va rămâne cu atât mai puțin pentru tine?” Cu scopul de a alunga acest gând, Pavel ne înarmează cu o promisiune aleasă — că tot ce dăm se va întoarce spre avantajul nostru. Am spus deja că suntem prin fire extrem de zgârciți — pentru că suntem înclinați spre neîncredere, care îl ispitește pe fiecare să rețină cu strângere dornică ceea ce îi aparține. Pentru a corecta această greșeală, trebuie să ne apucăm de această promisiune — că cei ce fac bine săracilor nu-și asigură interesele mai puțin decât dacă și-ar uda pământurile. Căci prin milostenii, ca prin tot atâtea canale, fac ca binecuvântarea lui Dumnezeu să curgă spre ei înșiși, ca să fie îmbogățiți de ea. Ceea ce vrea să spună Pavel este acesta: „O astfel de dărnicie nu vă va lipsi de nimic, ci Dumnezeu o va face să se întoarcă la voi într-o măsură mult mai mare.” Căci el vorbește despre puterea lui Dumnezeu nu cum o fac poeții, ci după felul Scripturii, care îi atribuie o putere pusă în acțiune, a cărei eficacitate prezentă o simțim noi înșine — nu vreo putere inactivă pe care doar ne-o închipuim.
Răspunde

Răspuns

1. Unde simți în dărnicia ta actuală reticență mai degrabă decât scop al inimii? 2. Cum ar putea privirea generozității ca semănat să schimbe felul în care abordezi o viitoare ocazie de a da? 3. Cum ar arăta pentru tine să te încrezi mai profund în puterea lui Dumnezeu de a-ți satisface nevoile în această săptămână?
Roagă-te

Rugăciune

Tată milostiv, care dai sămânță semănătorului și înmulțești secerișul neprihănirii, formează în noi inimi vesele și voitoare să dăm după cum ne-ai binecuvântat. Prin harul Tău bogat, fă ca orice lucrare bună să abunde spre noi, ca darurile noastre să se reverse în mulțumire spre slava Ta singură. Întărește încrederea noastră în credincioșia legământului Tău, ca să ne încredem în Tine să ne împlinești toate nevoile după bogățiile lui Hristos. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →