Eterniseed › Curriculum › 1 Samuel
Până aici ne-a ajutat Domnul: Altarul lui Samuel și închinarea cu toată inima
Deschidere
După douăzeci de ani de jale, Israel se întoarce la Domnul; Samuel îi adună la Mitspa, ei lepădă dumnezeii străini, postesc și se mărturisesc, iar când filistenii se ridică împotriva lor, Dumnezeu tună din cer și risipește vrăjmașul. Apoi Samuel ridică o piatră și o numește Eben-Ezer — „Până aici ne-a ajutat Domnul”. Fericitul Teodoret al Cirului se oprește asupra unui amănunt mai mic: Samuel, levit și judecător, zidește un altar, deși Legea poruncea ca Dumnezeu să fie închinat într-un singur loc și templul nu era încă zidit. De ce a fost îngăduit și chiar lăudat acest lucru? Teodoret răspunde cu grija antiohiană pentru scopul din spatele poruncii. Singurul sanctuar, învață el, a fost un gard pe care Dumnezeu l-a ridicat pentru că a prevăzut înclinarea poporului spre idolatrie; legea a limitat închinarea la un singur loc ca să păzească o națiune slabă și rătăcitoare de a se împrăștia după dumnezei mincinoși. Dar restricția era un leac pentru slăbiciune, nu inima lucrului. Pentru cei cu adevărat evlavioși și care înțelegeau intenția legii, orice loc era deja sfințit pentru închinarea adusă lui Dumnezeu — așa cum Ilie, chiar după ce templul a fost zidit, a adus jertfă pe muntele Carmel. Astfel, altarul lui Samuel în ceasul acesta nu este o călcare, ci un semn al adevăratei evlavii: închinarea care umple orice loc pentru că umple inima. Iar deasupra lui stă piatra de aducere-aminte, mărturisirea unui popor care a învățat în cele din urmă să lege orice izbăvire de izvorul ei — Domnul care își ajută poporul și care, la plinirea vremii, avea să ridice adevăratul Ajutor și Judecător credincios, Hristos Dumnezeul nostru.
Citește
Citire
Citește 1 Samuel 7. Chivotul a rămas la Chiriat-Iearim, și „toată casa lui Israel a plâns după Domnul”. Samuel a zis: „Dacă vă întoarceți la Domnul cu toată inima voastră, atunci lepădați dumnezeii străini și Aștartele din mijlocul vostru… și slujiți-I numai Lui”. Astfel au lepădat pe Baalim și Aștartele și au slujit Domnului. Adunați la Mitspa, „au scos apă și au turnat-o înaintea Domnului, au postit… și au zis: Am păcătuit împotriva Domnului”. Când filistenii s-au suit la luptă, Samuel „a strigat către Domnul pentru Israel; și Domnul l-a ascultat… și Domnul a tunat cu tunet mare în ziua aceea peste filisteni și i-a înspăimântat; și au fost înfrânți înaintea lui Israel”. Atunci „Samuel a luat o piatră și a pus-o între Mitspa și Șen și a numit-o Eben-Ezer, zicând: Până aici ne-a ajutat Domnul”. Filistenii au fost supuși, și „mâna Domnului a fost împotriva lor” în toate zilele lui Samuel. Iar Samuel a judecat pe Israel în toate zilele lui, mergând în fiecare an în circuit la Betel, la Ghilgal și la Mitspa; „și întoarcerea lui era la Rama; căci acolo era casa lui… și acolo a zidit un altar Domnului”.
Studiu
De ce a zidit Samuel un altar la Rama, când legea limita jertfa la un singur loc? Teodoret observă tensiunea aparentă și răspunde din scopul legii însăși:
Deși legea dumnezeiască poruncea ca Dumnezeu să fie închinat într-un singur loc, Samuel a zidit un altar.Singurul sanctuar, explică el, a fost un gard pe care Dumnezeu l-a ridicat pentru că știa cât de ușor aluneca acest popor spre idolatrie:
Însă chiar din aceasta învățăm că Dumnezeu, văzând înclinarea poporului spre necredință, a limitat închinarea dumnezeiască la un singur loc.Dar porunca era un gard pentru cei slabi, nu o hotar pus prezenței lui Dumnezeu; cei cu adevărat evlavioși știau că sfințenia nu este limitată la un loc:
Pentru cei evlavioși și care înțelegeau scopul legii, orice loc era sfințit pentru închinarea adusă lui Dumnezeu.Astfel, altarul lui Samuel nu este o călcare, ci o mărturie — închinarea celui care a slujit lui Dumnezeu cu înțelegere, pentru care orice loc era deja pământ sfânt.
Considerați
Considerare
Deosebirea făcută de Teodoret — legea limitează închinarea ca să păzească pe cei slabi, însă pentru cei evlavioși orice loc este sfințit — merge înainte până la cuvântul însuși al lui Hristos la fântână: „vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim nu vă veți închina Tatălui… adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr”. Singurul sanctuar a fost un îndrumător pentru copilăria lui Israel, un gard împotriva idolilor care umpleau orice dumbravă și orice deal; dar inima închinării a fost întotdeauna inima întreagă întoarsă către singurul Dumnezeu, și acea închinare nu a fost niciodată legată de un loc. Teodoret oferă precedentul hotărâtor — un proroc care jertfește departe de templu și este răspuns prin foc din cer:
Însuși Ilie, de exemplu, deși templul exista, a adus jertfă pe muntele Carmel.Samuel spusese același lucru înainte de luptă: „Dacă vă întoarceți la Domnul cu toată inima voastră, atunci lepădați dumnezeii străini… și slujiți-I numai Lui”. Condiția biruinței nu era un loc, ci o inimă curățită de idoli. Și astfel întregul capitol se leagă: un popor care a lepădat dumnezeii săi mincinoși, care postește și se mărturisește și slujește numai Domnului, este ajutat de Domnul care tună din cer; iar peste izbăvirea lor Samuel ridică piatra Eben-Ezer — „până aici ne-a ajutat Domnul” — și la Rama un altar, semnul închinării care umple orice loc pentru că umple inima. În toate acestea Samuel este o prefigurare a lui Hristos, adevăratul Judecător și Mijlocitor credincios, care „a strigat către Domnul pentru Israel” și a fost ascultat; căci Domnul nostru trăiește pururea ca să mijlocească și El Însuși este Ajutorul către care arată fiecare Eben-Ezer. Singurul templu a făcut loc închinării în duh și în adevăr, iar piatra de aducere-aminte stă în gura Bisericii ca mulțumire neîncetată: până aici, și la fiecare pas, Domnul ne-a ajutat.
Răspunde
Răspuns
Începe de unde a început Israel — cu lepădarea idolilor. Samuel a făcut din aceasta condiția întreagă: întoarceți-vă cu toată inima, lepădați dumnezeii străini și slujiți numai Domnului. Nu este ajutor din cer pentru o inimă împărțită care își ține Aștartele într-o cameră dosnică. Așadar cercetează și doboară tot ce ai slujit alături de Dumnezeu și întoarce-te la El cu totul; apoi privește cât de lesne te ajută. Și învață de la altarul lui Samuel că închinarea nu este închisă într-o clădire. Sufletul evlavios știe că orice loc este sfințit pentru Dumnezeu: locul de muncă, patul de suferință, drumul, bucătăria — oriunde îți ridici inima, acolo este Mitspa și Carmelul tău. Nu aștepta o oră sfântă sau un loc sfânt ca să te rogi; sfințește locul în care stai. Mai presus de toate, ridică-ți propriul Eben-Ezer. Ia o piatră, ca să zicem așa, și numește-ți izbăvirile; păstrează o aducere-aminte a vremurilor când Domnul te-a ajutat, ca să nu uiți în încercarea următoare ce a făcut în cea dinainte. „Până aici ne-a ajutat Domnul” este mărturisirea care preface o privire înapoi în curaj înainte: Dumnezeul care te-a adus până aici este același care așteaptă înainte. Ridică piatra, mulțumește și mergi mai departe — închinându-te în duh și în adevăr singurului Dumnezeu care își ajută poporul și singurului Ajutor, Hristos, care mijlocește pentru tine și acum.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care ai tunat din cer pentru poporul Tău când a lepădat idolii și s-a întors la Tine cu toată inima: curățește inima mea de orice dumnezeu străin, ca să-Ți slujesc numai Ție. Învață-mă, împreună cu fericitul Samuel, că niciun loc nu este prea obișnuit pentru închinarea Ta și niciun altar prea departe de Ierusalim când este ridicat în credință; fă-mă să sfințesc locul în care stau și să-mi ridic rugăciunea către Tine în duh și în adevăr, în atelier și pe drum ca și în casa Ta. Ajută-mă să-mi aduc aminte de ajutorul Tău — să-mi ridic Eben-Ezerul și să spun cu inimă recunoscătoare: „Până aici ne-a ajutat Domnul”, ca amintirea îndurărilor trecute să mă înarmeze pentru încercările ce vor veni. Și precum Samuel a strigat către Tine pentru Israel și a fost ascultat, așa să mă încred în singurul Judecător adevărat și Mijlocitor credincios, Hristos Dumnezeul meu, care trăiește pururea ca să mijlocească pentru mine și este Însuși Ajutorul către care arată fiecare piatră de aducere-aminte. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, Ajutorul și Apărătorul nostru, cu Tatăl și cu Duhul Preasfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →