← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 12 — cu Maclaren

Faptele Apostolilor 12Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la clasicul Expuneri asupra Sfintelor Scripturi al lui Alexander Maclaren pentru o parcurgere concentrată a capitolului 12 din Faptele Apostolilor. Citirea atentă a lui Maclaren evidențiază suveranitatea liniștită a lui Hristos atât asupra martiriului unui apostol, cât și asupra eliberării altuia. Contrastele sale măsurate ne invită să vedem același Domn lucrând în viață și în moarte. Vom asculta cum el urmărește patru comparații grăitoare, apoi vom vedea cum trece de la celula închisorii la gospodăria care se roagă. Scopul nu este doar informația, ci o încredere mai statornică în Cel care deține cheile.
Citește

Citire

Așază-te într-un loc liniștit și citește capitolul 12 din Faptele Apostolilor cu încetineală. Observă schimbarea bruscă de la moartea lui Iacov la salvarea lui Petru și prezența statornică a Bisericii care se roagă. Lasă ritmul narațiunii și detaliile ei surprinzătoare să vorbească. Cere Duhului să-ți pregătească inima pentru perspectivele pe care Maclaren le va dezvolta din aceste versete.
Studiu
Maclaren începe prin a lua în considerare patru contraste care îl implică pe Iacov. S-ar fi putut aștepta ca mai mult de o propoziție să fie cruțată pentru a spune despre moartea unui om de seamă și primul martir dintre apostoli. Iacov, după cum știm, era unul dintre grupul apostolilor care aveau o legătură deosebit de strânsă cu Iisus Hristos. El este asociat în Evanghelii cu Petru și cu fratele său Ioan și este numit întotdeauna înaintea lui Ioan, ca și cum ar fi fost mai important dintre cei doi, din cauza vârstei sau a altor împrejurări necunoscute nouă. Dar totuși nu știm aproape nimic despre el. În Faptele Apostolilor el este o simplă figură; numele lui este menționat doar în catalogul de la început și aici din nou în scurta înștiințare a morții sale. Caracterul reținut și doar incidental al înștiințării martiriului său este suficient de remarcabil. Cred că lecțiile faptului și ale modului, eram pe cale să spun, ușor în care autorul acestei cărți se referă la el pot fi scoase în evidență cel mai clar dacă luăm patru contraste — Iacov și Ștefan, Iacov și Petru, Iacov și Ioan, Iacov și Iacov. Acum, dacă luăm aceste patru, cred că vom învăța ceva. El continuă prin a contrasta relatările despre Ștefan și Iacov. Privește scara diferită pe care sunt povestite incidentele morților acestor doi: martiriul unuia este întins pe capitole, martiriul celuilalt este înghesuit într-un colț de propoziție. Și totuși, dintre cei doi bărbați, cel care este mai puțin menționat a ocupat un loc mai mare din punct de vedere oficial, iar celălalt era doar un diacon simplu și predicator al Cuvântului. Faptul că Ștefan a fost primul creștin care și-a urmat Domnul în martiriu nu este suficient pentru a explica diferența extraordinară. Diferența trebuie căutată într-o altă direcție cu totul. Biblia se preocupă atât de puțin de oamenii pe care îi numește pentru că tema ei adevărată este lucrările lui Dumnezeu și nu ale omului; iar motivul pentru care Faptele Apostolilor îl ucide pe unul dintre apostolii de seamă în acest fel este pur și simplu că, așa cum ne spune autorul, tema lui este 'tot ce a continuat Iisus să facă și să învețe după ce a fost luat sus'. Deoarece Hristos este adevăratul actor, contează extrem de puțin ce se întâmplă cu Iacov sau cu ceilalți zece. Această carte nu este 'Faptele Apostolilor', ci este Faptele lui Iisus Hristos. Maclaren explorează apoi întrebarea de ce moare Iacov în timp ce Petru este eliberat. Acum acest capitol spune despre două lucruri: moartea unuia din acea pereche de prieteni; minunea care a fost săvârșită pentru eliberarea celuilalt de la moarte. De ce nu au putut fi schimbate rolurile sau de ce nu a putut fi întinsă mâna minunată care a fost întinsă pentru a-l salva pe unul dintre pescarii din Betsaida pentru a-l salva pe celălalt? De ce ar trebui să fie ucis Iacov, iar Petru eliberat în mod minunat? O întrebare ușor de pus; o întrebare la care nu putem răspunde. Am putea spune că unul era mai folositor pentru dezvoltarea Bisericii decât celălalt. Dar am văzut cu toții vieți care, pentru viziunea noastră săracă, păreau a fi aproape indispensabile, măturate fără milă, și vieți care păreau a fi și erau perfect nefolositoare, prelungite până la o vârstă extrem de înaintată. Am putea spune că maturitatea caracterului, dezvoltarea harurilor creștine, l-a făcut pe om gata pentru slavă. Dar am văzut cu toții pe unii doborâți când erau orice altceva decât gata; și pe alții lăsați pentru binecuvântarea omenirii multe, multe zile după ce erau mult mai potriviți pentru cer decât mii care, sperăm, au mers acolo. El reflectă apoi asupra iubirii egale arătate în ambele rezultate. Dar să ne amintim, de asemenea, că dacă astfel, la doi la fel de iubiți, le-au fost date aceste două sorți diferite, trebuie să fie pentru că acel rău, care, după cum am spus, nu este atât de mare pe cât pare, nu este nici atât de amar pe cât pare și nu există un rău real, pentru inima iubitoare, în lovitura care îi rupe legăturile și o unește cu Iisus Hristos. Dacă suntem creștini, dorința cea mai adâncă a sufletelor noastre este comuniunea mai deplină cu Domnul nostru. Realizăm aceasta, într-o măsură oarecum pipernicită și rară, prin viață; dar o, nu este ciudat că ar trebui să ne ferim de acea schimbare care ne va permite să o realizăm pe deplin și veșnic? Contrastul dintre Iacov și Petru ne poate învăța iubirea egală care prezidează viața celui viu și moartea celui care moare.
Considerați

Considerare

Maclaren încheie cu o îndemnare de a avea încredere în hotărârea Domnului în viață și în moarte. Așadar, fraților, să lăsăm pentru noi înșine și pentru toți cei dragi acea întrebare a vieții sau a morții la hotărârea Lui. Numai să fim siguri că, fie că viețile noastre sunt lungi ca a lui Ioan, fie scurte ca a lui Iacov, 'fie trăind, fie murind, suntem ai Domnului'. Și atunci, oricare ar fi lungimea vieții sau felul morții, amândouă ne vor aduce împlinirea celor mai înalte dorințe ale noastre și ne vor conduce la partea Lui la a cărei dreaptă vor sta toți cei care L-au iubit aici și, deși despărțiți multă vreme, vor fi reuniți în bucuria comună a plăcerilor pentru totdeauna care înfloresc acolo nevăidate. 'Și astfel vom fi pururea cu Domnul.'
Răspunde

Răspuns

Unde în propria ta poveste ai văzut iubirea egală a lui Hristos arătată atât în pierdere, cât și în salvare? Cum provoacă scurtimea menționării lui Iacov dorința ta de recunoaștere sau moștenire? În ce împrejurare prezentă ești invitat să te rogi cu ardoare lăsând în același timp timpul și metoda în seama Domnului?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Iisuse, Tu rămâi adevăratul actor în fiecare capitol al vieții Bisericii. Învață-ne să măsurăm evenimentele după scopurile Tale mai degrabă decât după lungimea sau faima lor. Când un slujitor este luat și altul cruțat, păzește-ne de a pune la îndoială iubirea Ta. Întărește lucrarea liniștită a rugăciunii în casele și adunările noastre. Dă-ne harul de a dormi în încredere când lanțurile sunt încă pe încheieturile mâinilor noastre și de a umbla în libertate când îngerul deschide poarta. Fă ca noi să trăim și să murim ca unii care Îți aparținem Ție, până când vom fi toți reuniți în prezența Ta. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →