Eterniseed › Curriculum › 1 Timotei
1 Timotei 6 — cu Simeon
Deschidere
În cadența măsurată a căii de mijloc ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon acea comoară de divinitate expozițională alcătuită pentru Biserica Angliei. În trei cuvântări succesive despre capitolul al șaselea din Prima Epistolă către Timotei a Sfântului Pavel Simeon descoperă puterea proprie a evangheliei de a naște sfințenie uniunea nedespărțită dintre evlavie și mulțumire și primejdia sufletului când lăcomia prinde rădăcini. Metoda sa rămâne pururea aceeași: expunere răbdătoare limpezime doctrinară și aplicare plină de dragoste toate înfățișate spre zidirea credincioșilor.
Citește
Citire
Să luăm acum aminte la textul sfânt însuși. Cu inimi liniștite citim întregul capitol al șaselea din Prima Epistolă către Timotei lăsând cuvintele Apostolului să răsune limpede înainte de a asculta pe tâlcuitorul care urmează în aceeași succesiune apostolică de doctrină și evlavie.
Studiu
Simeon începe prin a înfățișa evanghelia ca o învățătură după evlavie.
Apoi trece la mustrarea unor asemenea oameni și arată că neplăcerea lor față de poruncile date li se datora doar trufiei proprii neștiinței și iubirii de păcat. Expresia din text merită cu osebire luarea aminte. Ea oferă o vedere dreaptă și foarte însemnată asupra evangheliei; ilustrarea și întărirea acesteia este scopul cuvântării de față. Ca să dovedim că evanghelia este într-adevăr 'o învățătură după evlavie' să cercetăm I. Învățăturile ei — Le-am putea ilustra dacă timpul ne-ar îngădui în fiecare dintre învățăturile sfintei noastre credințe. Dar ne vom mărgini la 1. Chipurile pe care ni le înfățișează despre Dumnezeu — [Sistemele de religie care domneau printre păgâni erau menite mai degrabă să sporească decât să înfrâneze nelegiuirea căci chiar zeii lor după propria lor înfățișare erau monștri ai nelegiuirii.Apoi cercetează poruncile ce izvorăsc din aceste învățături.
Poruncile ei — Priviți poruncile privitoare la Dumnezeu și la aproapele nostru — [Cele două mari porunci ale legii sunt întărite și pecetluite de evanghelie 'Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți.' Oare poate cineva să iubească pe Dumnezeu și să nu se silească a împlini voia Lui? Sau dacă își ia iubirea de sine drept pravilă și măsură a iubirii față de alții poate el să-i vatăme de bunăvoie în ceva sau să se abțină de a le face bine? O iubire nefățarnică față de aceste porunci nu ar pune securea la rădăcina oricărui păcat și nu i-ar preface pe oameni în însăși chipul Dumnezeului lor?] Priviți îndrumările pe care le dă pentru stăpânirea de sine — [Evanghelia nu reglementează doar faptele ci și inima: își întinde stăpânirea peste cele mai ascunse motive și înclinări și cere ca tot gândul să fie adus în robie ascultării de Hristos.Apoi definește firea adevăratei evlavii în legătură cu mulțumirea.
Ce trebuie să înțelegem prin 'evlavie' — Starea sufletească pe care ne-o putem închipui că o au îngerii nu s-ar potrivi nicidecum cu starea noastră: suntem păcătoși mântuiți păcătoși; de aceea 'evlavia' trebuie să cuprindă o astfel de stare sufletească cum se cuvine unor oameni aflați în condiția noastră. În această vedere ea implică 1. O încredere în Dumnezeu prin Hristos — [Aceasta este temelia oricărei adevărate religii. Orice ar avea un om fără aceasta el nu are nici o fărâmă de evlavie adevărată. Dacă am putea presupune că este tot atât de drept și cinstit de bun și plăcut ba chiar de evlavios și înflăcărat ca oricare om totuși dacă nu are inima unui păcătos a unui păcătos pe drept osândit și izbăvit de osândă numai prin sângele lui Hristos el ar fi cu desăvârșire lipsit de adevărata religie — — —] 2.
Considerați
Considerare
Simeon trage prima mare încheiere privitoare la obiecțiile ridicate împotriva evangheliei.
Dacă am spune că oamenii pot trăi și muri într-o stare nepocăită și neascultătoare și totuși să fie mântuiți prin credința lor atunci ar fi temei bun să osândim evanghelia pe care o propovăduim: dar atâta vreme cât păstrăm caracterul lui Dumnezeu așa cum este înfățișat în evanghelie împreună cu datoria poruncilor ei și curăția pildelor ei nimeni nu trebuie să tremure pentru chivotul lui Dumnezeu. Un acoperiș nu este mai puțin necesar unei case pentru că nu trebuie așezat ca temelie: nici faptele nu sunt mai puțin necesare pentru că nu ne pot îndreptăți înaintea lui Dumnezeu. Să stea doar la locul lor cuvenit și sunt tot atât de necesare ca însăși credința.] 2. Cât de amăgiți sunt cei ce țin adevărul în nedreptate! [Fără îndoială sunt mulți care mărturisesc că cred în Hristos și totuși prin faptele lor îl tăgăduiesc cu desăvârșire. A existat unul de acest fel chiar în familia lui Hristos. Dar oare credința pe care o exercită ei va fi de ajuns ca să-i mântuiască?Apoi se adresează celor ce mărturisesc evlavia și totuși păstrează un duh lumesc.
Celor ce mărturisesc evlavia dar arată un duh lumesc sau nemulțumit — [Pomul trebuie judecat după roadele lui. Zadarnice sunt cele mai înalte pretenții la experiență creștină dacă nu suntem morți față de lume și supuși voii lui Dumnezeu. O fraților câți mărturisitori ai evlaviei au căzut prin dorința de a se îmbogăți [Notă: βουλόμενοιπλουτεῖν ver. 9–11.] în curse și ispite și în pofte nebunești și vătămătoare care i-au înecat în pieire și osândă! Aduceți-vă aminte că 'iubirea de argint este rădăcina a tot răul' care pe unii i-a făcut să se străpungă cu multe dureri. Dar tu omule al lui Dumnezeu fugi de aceste lucruri și caută mai degrabă să fii 'bogat față de Dumnezeu'.] 3. Celor ce mărturisesc și evlavia și mulțumirea — [Să știți că aveți o parte mai bogată decât coroane sau împărății. Niciodată nu puteți avea pricină să invidiați pe vreun om. Căutați doar să creșteți în aceste haruri dumnezeiești.
Răspunde
Răspuns
Unde în rânduiala mea de viață de acum întâmpină pretenția evangheliei asupra purtării împotrivire? Cum s-ar putea arăta practica zilnică a mulțumirii ca fiind cea mai adevărată formă de câștig? În ce obicei singur în săptămâna aceasta aș putea fugi mai limpede de iubirea de argint și să alerg după dreptate?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne al toată sfințenia care ai dat Bisericii tale mărturia sigură a Scripturii și ostenelile credincioase ale slujitorilor tăi dă ca cuvântul pus acum înaintea noastră să pătrundă adânc în inimi ascultătoare. Plămădește în noi acea evlavie care poartă cu sine mulțumirea ei și nu caută altă comoară decât pe Hristos. Izbăvește-ne de orice cursă a lăcomiei și fă ca viețile noastre să fie un răspuns liniștit celor ce pun la îndoială puterea evangheliei de a aduce fapte bune. Prin același Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →