Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 79-80 — Eterniseed (Catolic cu deuterocanonic)
Deschidere
Psalmii 79 și 80 stau împreună ca un singur strigăt ridicându-se din ruinele locului de sălășluire al lui Dumnezeu. În tradiția catolică aceste versete aparțin memoriei îndelungate a Bisericii despre exil și pustiire, totuși nu sunt rostite niciodată în disperare. Ele sunt glasul Miresei care a văzut sanctuarul profanat și turma risipită, totuși care își întoarce încă fața spre Domnul care odinioară a plantat-o ca pe o viță și a condus-o ca pe un păstor. Psalmii invită pe credincioși să intre în durerea lui Israel recunoscând totodată aceeași durere în Patimile lui Hristos și în orice veac când Biserica suferă asalt. Rugăciunea liturgică a plasat de mult aceste texte lângă anotimpurile pocăinței și așteptării, permițând adunării să guste atât amărăciunea pierderii cât și certitudinea că Domnul oștirilor va străluci din nou. În acest fel psalmii devin o aducere aminte sacramentală, unind Biserica prezentă cu poporul antic și cu liturghia cerească unde Mielul stă biruitor.
Citește
Citire
Citește cei doi psalmi încet, permițând refrenului repetat să marcheze mișcarea inimii. Observă cum primul psalm zăbovește asupra pângăririi templului și a sângelui slujitorilor, în timp ce al doilea se întoarce la imaginea viței și a păstorului. Ia seama la întrebările care se ridică - 'Cât timp?' și 'De ce?' - și la cererile îndrăznețe care urmează. Urmărește trecerea de la bocetul comun la adresarea personală a Domnului care locuiește între heruvimi. Lasă ca imaginea viței pustiite și a zidurilor sfărâmate să pătrundă înainte de ultima implorare ca fața lui Dumnezeu să strălucească din nou. Citirea este menită să fie rugată, nu doar parcursă, astfel încât încercările prezente ale Bisericii să fie aduse în aceeași lumină care a luminat odinioară noaptea lui Israel.
Studiu
Psalmul 79 începe cu neamurile invadând moștenirea, pângărind locul sfânt și lăsând trupurile credincioșilor neîngropate. Psalmistul refuză să trateze această grozăvie ca pe o istorie obișnuită; o prezintă ca pe o rană în însăși inima lui Dumnezeu. Sângele slujitorilor este vărsat ca apa și nimeni nu a rămas să îi îngroape. Această pângărire nu este doar o înfrângere politică, ci un semn că legământul însuși pare rupt. Totuși psalmistul nu îl acuză pe Dumnezeu de necredincioșie; în schimb întreabă cât timp va arde mânia dumnezeiască și imploră milă măsurată nu după meritul omenesc, ci după slava numelui lui Dumnezeu însuși. Neamurile nu trebuie lăsate să întrebe: 'Unde este Dumnezeul lor?' Apelul este deci teocentric: Dumnezeu trebuie să acționeze de dragul cinstei sale și de dragul poporului chemat cu acel nume. Psalmul 80 continuă aceeași implorare, dar o îmbracă în două mari imagini luate din cea mai veche amintire a lui Israel. Domnul este adresat ca Păstorul lui Israel care l-a condus pe Iosif ca pe o turmă. Același Domn este și Vieriul dumnezeiesc care a scos o viță din Egipt, a curățat pământul și a plantat-o astfel încât să umple țara. Psalmul urmărește răsturnarea tragică: zidurile sunt dărâmate, mistrețul din pădure pustiește vița și poporul devine obiect de batjocură. Totuși refrenul revine de trei ori cu intensitate crescândă: 'Restaurează-ne, Dumnezeule al oștirilor; fă să strălucească fața ta, ca să fim mântuiți.' Strofă finală introduce o figură tainică, cel de la dreapta lui Dumnezeu, fiul omului pe care Dumnezeu l-a întărit pentru sine. Tradiția a auzit întotdeauna în această figură o prefigurare a lui Hristos care stă la dreapta Tatălui și care, prin Patimile sale, restaurează vița care fusese pustiită. Cei doi psalmi împreună se mișcă deci de la bocetul crud asupra ruinelor văzute la o speranță încrezătoare că Domnul va vizita din nou vița și turma sa prin Fiul pe care l-a statornicit.
Considerați
Considerare
Acești psalmi răsună de-a lungul restului Scripturii. Imaginea viței reapare la profeți și își atinge împlinirea când Hristos declară: 'Eu sunt vița cea adevărată.' Motivele păstorului pornesc de la Ieșire prin Iezechiel și își găsesc centrul în Păstorul cel Bun care își dă viața. Strigătul repetat ca fața lui Dumnezeu să strălucească anticipează binecuvântarea preoțească din Numeri și primește răspuns în Hristos cel înviat a cărui față au văzut-o apostolii. În liturghia Bisericii aceleași texte ies la suprafață în vremuri de prigoană și în Oficiul lecturilor în anotimpuri de așteptare, permițând credincioșilor să își unească glasul cu strigătul antic știind totodată că răspunsul a venit deja în taina Crucii și a Învierii. Tradiția citește deci psalmii nu ca pe bocete istorice închise, ci ca pe o rugăciune vie pe care viața sacramentală a Bisericii continuă să o facă prezentă.
Răspunde
Unde observi că via vieții tale sau a vieții Bisericii apare călcată în picioare sau expusă? Cum ar putea refrenul repetat să modeleze felul în care aduci descurajarea zilnică înaintea Domnului în loc să te întorci înăuntru? În ce fel concret în această săptămână poți uni rugăciunea ta cu intercesiunea Bisericii pentru cei care suferă pentru credință, cerând ca fața lui Dumnezeu să strălucească asupra lor?
Roagă-te
O, Doamne al oștirilor, care odinioară ai plantat pe Israel ca pe o viță și ai condus-o ca pe o turmă, privește acum spre Biserica ta plantată în sângele Fiului tău. Unde zidurile sunt dărâmate și sanctuarul pare pângărit, fă ca fața ta să strălucească din nou. Adu-ți aminte de sufletele care și-au vărsat viața pentru tine și nu îngădui vrăjmașului să se laude că tu ți-ai părăsit ai tăi. Prin intercesiunea Fericitei Fecioare, care a păstrat credința la picioarele Crucii, restaurează-ne prin tainele milei tale. Fie ca Fiul Omului pe care l-ai întărit pentru tine să adune din nou ramurile risipite, ca să aducem rod spre slava numelui tău, Tată, Fiu și Duh Sfânt. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.