Eterniseed › Curriculum › 1 Petru
1 Petru 5 — cu Simeon
Deschidere
În cadențele măsurate ale căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a teologiei exegetice alcătuită pentru Biserica Angliei. În discursurile despre capitolul cinci din Prima Epistolă a lui Petru, Simeon urmărește sfatul apostolic cu grijă desăvârșită, arătând cum același har care smerește sufletul înaintea lui Dumnezeu îl și înzestrează pentru orice încercare. Cuvintele sale ne invită să primim Scriptura nu ca o poruncă abstractă, ci ca o îndrumare vie pentru mersul zilnic al credinței.
Citește
Citire
Să ascultăm acum capitolul cinci din Prima Epistolă a lui Petru, luând aminte la glasul Duhului, pe măsură ce apostolul pune înaintea turmei atât smerenia pe care o cere Dumnezeu, cât și grija pe care El o revarsă neîncetat. Citim capitolul cu încetineală, lăsând îndemnurile sale să se așeze în inimă și în conștiință.
Studiu
Simeon începe expunerea situând smerenia mai întâi în exercitarea ei față de Dumnezeu.
Dacă privim cuvintele care preced textul meu, vom vedea că smerenia este prezentată ca fiind exercitată față de oameni; dar în cuvintele care urmează imediat textului meu, ea este legată de datoria noastră față de Dumnezeu: „Toți să vă supuneți unii altora și să vă îmbrăcați cu smerenie, căci Dumnezeu se împotrivește celor mândri și dă har celor smeriți. Smeriți-vă deci sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalțe la vremea potrivită.” Să observăm deci acest har, 1. Ca fiind exercitat față de Dumnezeu — [Aici trebuie să înceapă. Nu putem avea nici o scânteie de smerenie adevărată până nu suntem smeriți înaintea lui Dumnezeu, ca niște făpturi vinovate, neajutorate și pierdute, care nu au altă nădejde decât în îndurarea milostivă a lui Dumnezeu în Hristos Iisus. Trebuie, în ce privește orice nădejde în noi înșine, să ne simțim în starea îngerilor căzuți, al căror păcat l-am urmat și a căror pedeapsă suntem sortiți să o împărtășim.El dezvăluie apoi multiplele sale manifestări față de frații credincioși.
Dar privind exercitările ei față de om, trebuie să o diversific întrucâtva mai mult. Principalele sale manifestări vor consta în următoarele: trebuie să ne socotim pe noi înșine cei mai de jos dintre toți; și să fim dispuși să fim tratați de alții ca cei mai de jos dintre toți; și să împlinim cu bucurie cele mai umile slujiri, ca cei mai de jos dintre toți. Trebuie să ne socotim pe noi înșine cei mai de jos dintre toți; „socotind pe alții mai presus decât noi înșine [Nota: Filipeni 2:3 .]”, și „dându-le întâietate în cinste [Nota: Romani 12:10 .]”, și fiind gata în toate locurile și în toate împrejurările să „luăm locul cel mai de jos [Nota: Luca 14:10 .]”.Simeon apasă apoi sancțiunile dumnezeiești care întăresc harul.
Considerațiile cu care este întărit — Declarația că „Dumnezeu se împotrivește celor mândri și dă har celor smeriți” este citată din cartea Proverbelor: și că merită o atenție deosebită este evident din faptul că atât Sfântul Iacov, cât și Sfântul Petru o aduc pentru avertizarea și instruirea Bisericii Catolice [Nota: Vezi Iacov 4:6 .]. 1. „Dumnezeu se împotrivește celor mândri” — [El face aceasta: urăște însăși persoanele celor mândri: „ei sunt o urâciune pentru El [Nota: Proverbe 6:16-17 .]”: îi disprețuiește desăvârșit [Nota: Proverbe 3:34 . Aceasta este pasajul citat atât de Sfântul Petru, cât și de Sfântul Iacov.]: și „îi cunoaște de departe”, ca pe niște obiecte pe care le disprețuiește să le privească [Nota: Psalmii 138:6 .]. El nu va asculta nicio rugăciune pe care ei ar putea-o înălța. Vezi fariseul și vameșul.
Considerați
Considerare
Simeon duce întreaga chestiune la încheierea sa hotărâtoare.
[Nu aveți nevoie de alt îndemn care să lucreze fie asupra nădejdilor, fie asupra temerilor voastre. A-L avea pe Dumnezeu ca vrăjmaș, hotărât să „se împotrivească vouă”, ar fi cel mai mare rău care v-ar putea veni: dar a-L avea ca prieten, legat să vă dăruiască toate binecuvântările harului și ale slavei, ar fi culmea fericirii omenești. Recomandând deci această alternativă cugetărilor voastre cele mai evlavioase, aș spune tuturor, în limbajul însuflețit al proorocului: „Deșteaptă-te, deșteaptă-te, îmbracă-ți hainele tale frumoase, Ierusalime, cetate sfântă [Nota: Isaia 52:1 .]”. Nimic nu este atât de „potrivit pentru unul dintre aleșii lui Dumnezeu, ca smerenia minții [Nota: Coloseni 3:12 .]”, nici vreo podoabă pe care el ar putea-o purta mai plăcută Dumnezeului său [Nota: 1 Petru 3:4 .].El încheie chemând pe cei aleși să poarte smerenia ca veșmânt zilnic.
Veniți deci, preaiubiților, și îmbrăcați-vă cu smerenie; și purtați-o astfel în toate timpurile, încât să fiți cunoscuți prin ea, așa cum este un om cunoscut după îmbrăcămintea sa obișnuită: astfel „Dumnezeu va fi slăvit în voi”, și toți cei care vă văd vor fi siliți să „recunoască că Dumnezeu este cu adevărat cu voi”.
Răspunde
Răspuns
Unde, în împrejurările mele actuale, se mai împotrivește mândria mâinii celei tari a lui Dumnezeu? Cum ar putea aruncarea zilnică a oricărei griji asupra Domnului să schimbe tonul rugăciunilor mele? În ce fel concret pot, în ziua aceasta, să iau locul cel mai de jos de dragul lui Hristos?
Roagă-te
Rugăciune
O, Dumnezeule al oricărui har, care ne-ai chemat la slava veșnică prin Hristos Iisus, dăruiește-ne acea smerenie care singură se potrivește celor răscumpărați ai Tăi. Îmbracă-ne cu ea față de Tine și față de unul față de altul, ca să nu provocăm împotrivirea Ta și să nu pierdem favoarea Ta făgăduită. Când se înmulțesc grijile și potrivnicul răcnește, învață-ne să aruncăm orice povară asupra grijii Tale credincioase. Desăvârșește-ne, întărește-ne, întărește-ne și așază-ne, ca să Te slăvim în Biserică și în lume, prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →