← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iosua

Iosua 17-18 — cu Barnes

Iosua 17-18Notele lui Albert Barnes la Biblie20 min
Deschidere
În tradiția exegetică clară a erudiției prezbiteriene americane, ne întoarcem astăzi la Notele asupra Bibliei ale lui Albert Barnes pentru îndrumare prin capitolele 17 și 18 din Iosua. Aceste capitole înregistrează împărțirea continuă a pământului între semințiile lui Israel și stabilirea sanctuarului central. Tratamentul atent verset cu verset al lui Barnes ajută cititorul să vadă atât contextul istoric cât și principiile spirituale la lucru. Pe măsură ce ascultăm expunerea sa, căutăm să creștem în înțelegerea credincioșiei lui Dumnezeu față de poporul Său al legământului și în disponibilitatea de a umbla în porțiunea pe care El o atribuie.
Citește

Citire

Cu inimile pregătite prin rugăciune, să citim acum capitolele 17 și 18 din Iosua. Luați aminte la părțile date semințiilor rămase, la plângerea casei lui Iosif și la mutarea cortului la Silo. Cereți Domnului să vă deschidă înțelegerea pe măsură ce textul este citit cu glas tare, pentru ca înregistrarea moștenirii lui Israel să întărească credința și să trezească hotărâre sfântă.
Studiu
Barnes începe prin a examina drepturile de moștenire ale lui Manase. Versetul 1. Manase, ca 'întâi-născut', trebuia să primească nu numai teritoriul de la est de Iordan câștigat prin vitejia machiriților, ci și o parte cu celelalte seminții la vest de Iordan, pământul sfânt al făgăduinței numit astfel în mod strict. Astfel, deși Efraim a luat întâietate față de Manase, potrivit prezicerii lui Iosif Geneza 48:20, totuși Manase a primit 'partea dublă' care era privilegiul special al întâiului-născut Deuteronom 21:17. El abordează apoi plângerea adusă de copiii lui Iosif. Versetul 14. Văzând că sunt un popor mare - Afirmația cu greu poate fi justificată de fapte, căci la recensământ Numeri 26:0 cele două seminții ale lui Manase și Efraim împreună nu erau cu mult mai numeroase decât singura seminție a lui Iuda; iar acum că jumătate din manasiți fuseseră asigurați pe partea de est a Iordanului, copiii rămași ai lui Iosif cu greu puteau fi mai puternici decât daniții sau isacaritii. Copiii lui Iosif par deci să arate aici acel spirit arogant și gelos care caracterizează altundeva purtarea lor (Judecători 8:1; Judecători 12:1; 2 Samuel 19:41; 2 Cronici 28:7 etc.). O privire pe hartă arată că plângerea lor era în sine nerezonabilă. Teritoriul lor, care măsura aproximativ 55 de mile pe 70 de mile, era cel puțin la fel de mare proporțional cu numărul lor ca al oricărei alte seminții și cuprindea în plus unele dintre cele mai fertile pământuri din toată țara făgăduită. Barnes continuă prin a descrie mutarea cortului la Silo. Versetul 1. După ce toată rezistența fățișă a fost învinsă, cortul cu conținutul său sfânt a fost mutat din locul său de siguranță la Ghilgal, într-un colț al țării aproape de Iordan, într-un loc central, Silo, modernul Scilun, care se află la două sau trei mile est de drumul principal și ceva mai mult de jumătate de drum între Ierusalim și Nablus. Alegerea sa ca sanctuar național poate într-adevăr să fi fost determinată de Iosua, fără îndoială sub îndrumare divină Deuteronom 12:11, din cauza nesemnificației sale, pentru a evita gelozii locale, precum și din cauza poziției sale chiar în centrul întregii țări și poate și din cauza izolării sale. Însuși numele său ('odihnă') i-a fost probabil dat în acest moment când Dumnezeu dăduse poporului odihnă de dușmanii săi. Cortul cu conținutul său a rămas la Silo în toată perioada Judecătorilor, până la capturarea sa de către filisteni. Silo 1 Samuel 4:3-4 pare să fi căzut în pustiire la o dată timpurie Ieremia 7:12; Ieremia 26:6.
Considerați

Considerare

Barnes încheie secțiunea notând cauza întârzierii printre semințiile rămase. Versetul 3. Această întârziere a izvorât probabil din neînclinarea poporului de a abandona viața nomadă în care se născuseră și fuseseră crescuți și de a se așeza în locuințe fixe și poate și dintr-o aversiune față de războiul de nimicire incidental unei deposedări complete a cananeilor.
Răspunde

Răspuns

1. Cum modelează principiul părții duble a întâiului-născut viziunea voastră asupra rânduielii providenței lui Dumnezeu? 2. În ce feluri ar putea vorbi încă reticența celor șapte seminții despre propriile noastre ezitări în a revendica făgăduințele lui Dumnezeu? 3. Ce ne învață așezarea centrală a cortului la Silo despre rânduirea vieților noastre în jurul închinării aduse lui Dumnezeu?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, pe când citim despre părțile alocate lui Manase și celorlalte seminții, învață-ne să primim partea noastră în Hristos fără murmurări sau întârziere. Păstrează închinarea Numelui Tău în centrul vieților noastre, așa cum cortul întâlnirii a stat la Silo în mijlocul poporului Tău. Prin Duhul Tău, întărește-ne să înaintăm în credință, îndepărtând orice piedică, până vom odihni în moștenirea pregătită pentru cei ce Te iubesc. Amin.

Notele lui Albert Barnes la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →