← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa

"Ieșiți din ea, poporul Meu": Căderea Babilonului

Apocalipsa 18Comentariu la Apocalipsă de Sfântul Andrei al Cezareei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)21 min
Deschidere
Un înger cu mare autoritate coboară, 'și pământul a fost luminat de slava lui', și strigă cu glas puternic: 'A căzut, a căzut Babilonul cel mare.' Ceea ce urmează este una dintre marile lamentații ale Scripturii — regi și negustori și cârmaci stând departe, plângând peste fumul unui oraș arzând, numărând mătasea și aurul și fildeșul și 'sufletele oamenilor' care nu mai pot fi cumpărate. Sfântul Andrei al Cezareei citește acest capitol ca pe trecerea întregii lumi prezente: orice imperiu al luxului și al violenței, orice cetate beată de propria bogăție, trebuie într-o zi să fie 'găsită nicidecum'. Dar capitolul nu este în cele din urmă despre căderea Babilonului; este despre poporul lui Dumnezeu care iese la timp. În centrul său stă chemarea care a răsunat fiecărei generații de credincioși: 'Ieșiți din ea, poporul Meu.' Andrei aude în ea același cuvânt rostit odinioară lui Lot în Sodoma — chemarea de a fugi, cât mai este timp, de la părtășia celor care provoacă pe Dumnezeu.
Citește
Citește Apocalipsa 18 — îngerul 'având mare autoritate', a cărui slavă luminează pământul, strigând: 'A căzut, a căzut Babilonul cel mare', devenit 'o locuință a demonilor'. Un glas din cer cheamă: 'Ieșiți din ea, poporul Meu, ca să nu aveți părtășie cu păcatele ei și să nu primiți din plăgile ei; căci păcatele ei au ajuns până la cer.' Judecata i se dublează după cum a dat; deși a zis în inima ei: 'Șed ca o regină… și nicidecum nu voi vedea jale', totuși 'într-o zi vor veni plăgile ei… și va fi arsă cu totul de foc.' Trei lamentații se ridică: regii care 'au curvit' cu ea plâng peste 'fumului arderii ei'; negustorii bocesc că 'nimeni nu mai cumpără marfa lor' — aur, argint, pânză subțire, mirodenii, vin, 'și suflete de oameni'; cârmacii și marinarii strigă: 'Ce cetate este asemenea cetății celei mari?' Atunci cerul este chemat să se bucure: 'Bucură-te de ea, cerule, și voi, sfinți, și voi, apostoli, și voi, prooroci.' Un înger puternic aruncă o piatră mare de moară în mare — 'Astfel cu o cădere puternică va fi aruncat Babilonul… și nu va mai fi găsit nicidecum' — și în ea 's-a găsit sângele proorocilor și al sfinților'.
Studiu

Studiază

Pivotul capitolului este glasul din cer, iar Sfântul Andrei îl ancorează în cel mai vechi tipar al mântuirii — cei drepți chemați afară înainte ca focul să cadă. El așază chemarea alături de Lot fugind din Sodoma și de 'ieșiți, ieșiți' din Isaia: Ceea ce s-a spus lui Lot în Sodoma: 'Mântuiește-ți sufletul scăpând', și în Isaia: 'Ieșiți, ieșiți, ieșiți de acolo, nu vă atingeți de lucru necurat' (Is. 52:11), același lucru îl spune și aici; căci trebuie să fugi de conviețuirea cu cei care provoacă pe Dumnezeu. Cel mai adânc păcat al Babilonului, pentru Andrei, este trufia — siguranța celor bogați care au pierdut frica de Dumnezeu și își spun că nu vor fi clătinați niciodată: Este obiceiul celor ce trăiesc în belșug, dacă nu au frica de Dumnezeu, să spună: 'Nu voi fi clătinat niciodată' (Ps. 29:7), ceea ce și această cetate își prezice sieși. Iar piatra de moară aruncată în mare Andrei o citește ca pe subitătatea și finalitatea ruinei ei, atât de totală încât nici o urmă nu rămâne: Precumu piatra de moară este aruncată cu violență în mare, așa, zice el, va fi pieirea subită a acestui Babilon, încât nici o urmă a ei nu va mai rămâne după aceea.
Considerați

Cugetă

Printre marfa pe care negustorii nu o mai pot vinde, un articol iese în evidență cu groază după aur și mătase: 'suflete de oameni'. Sfântul Andrei nu trece peste el. Aude în el întregul negoț al unei lumi care cumpără și vinde ființe omenești, și sfârșitul acestui comerț în căderea Babilonului: Nu vei mai face negoț cu sufletele oamenilor, înrobind pe cei liberi, nici nu vei avea bucuria tuturor lucrurilor bogate și strălucite care odinioară erau ale tale. Iar durerea de neconsolat a negustorilor și a marinarilor o citește ca pe o pildă a fiecărui suflet care și-a clădit fericirea pe viața de acum și trebuie într-o zi să fie smuls din ea. 'Marea' pe care au făcut negoț este marea acestei lumi: viața de acum este numită metaforic mare, fiind plină de multe valuri, iar cei ce fac negoț în ea sunt cei care, asemenea peștilor, înoată în valurile treburilor lumești. Cerul și sfinții și apostolii și proorocii sunt chemați să se bucure — totuși Andrei este atent să purifice chiar și această bucurie de orice cruzime: sfinții nu se bucură din răutate, ci din dragoste, dorind tăierea păcatului ca să fie mai blândă soarta celor pedepsiți. Ei se bucură de aplicarea pedepselor nu din răutate, ci având o dorință arzătoare pentru tăierea păcatului.
Răspunde
Acest capitol pune o singură întrebare limpede fiecăruia dintre noi: unde este investită inima ta? Babilonul nu este doar o cetate la sfârșitul zilelor; este orice fel de viață care se încrede în bogăție și lux și uită frica de Dumnezeu, orice părtășie care Îl provoacă și își spune 'nicidecum nu voi vedea jale'. Iar tuturor celor ce locuiesc în ea glasul din cer încă strigă: 'Ieșiți din ea, poporul Meu.' Sfântul Andrei arată limpede că acest ieșit nu este o călătorie, ci o despărțire a inimii — a refuza părtășia cu păcatele ei acum, ca să nu împărtășești plăgile ei atunci. Așadar privește cu sinceritate la marfa pe care sufletul tău a adunat-o. Cât de mult din pacea ta se sprijină pe lucruri pe care negustorii acestei lumi nu le vor mai putea vinde într-o zi? Slăbește-ți strânsoarea de ele cât încă le ții liber. Adună în schimb comoara pe care piatra de moară nu o poate îneca — comoara unei vieți revărsate în frica și dragostea de Dumnezeu — ca atunci când cetatea cea mare nu va mai fi găsită, tu să fii găsit printre sfinții și apostolii și proorocii pe care cerul îi cheamă la bucurie.
Roagă-te
O, Dumnezeule care iubești pe oameni, a cărui slavă luminează tot pământul și înaintea căruia cetățile cele mari ale trufiei nu mai sunt găsite: auzi glasul care cheamă poporul Tău afară și cheamă-ne din tot Babilonul. Dezleagă inimile noastre de dragostea de lux și de câștig nedrept, de trufia care zice 'nu voi fi clătinat', de toată părtășia cu cei ce Te provoacă. Să nu fim ca regii și negustorii care plâng prea târziu peste fumul a ceea ce au închinat, ci fă-ne înțelepți să adunăm comoara pe care nici un foc nu o mistuie și nici o piatră de moară nu o îneacă. Spală orice întinătură pe care am băut-o din paharul ei, îmbracă-ne în veșmintele faptelor bune și numără-ne printre sfinții și apostolii și proorocii Tăi, ca cerul să ne cheme și pe noi la bucurie. Izbăvește-ne de încercarea acestor rele și așază-ne printre cetățenii cetății cerești, Ierusalimul de sus, în care Tu Însuți vei fi totul în toți. Căci Ție se cuvine slavă și stăpânire, Hristoase Dumnezeul nostru, împreună cu Tatăl și cu Duhul cel prea-sfânt și de viață dătător, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Comentariu la Apocalipsă de Sfântul Andrei al Cezareei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →