Eterniseed › Curriculum › Leviticul
Sărbătorile Domnului și Pâinea Prezenței: Umbre împlinite în Hristos
Deschidere
Aici Domnul stabilește ritmul anului lui Israel: sărbătorile rânduite, 'adunări sfinte', care marchează anotimpurile harului. Paștele cu pâinea sa nedospită; snopul celor dintâi roade fluturat înaintea Domnului; Cincizecimea, Sărbătoarea Săptămânilor, la cincizeci de zile; Sărbătoarea Trâmbițelor; ziua solemnă a Ispășirii; și bucuroasa Sărbătoare a Corturilor, când Israel locuia în colibe. Apoi candelele de untdelemn curat care ardeau neîncetat înaintea Domnului și cele douăsprezece pâini ale Pâinii Prezenței așezate în rânduială pe masa curată în fiecare zi de Sabat. Biserica a citit întotdeauna aceste sărbători ca pe un calendar al Evangheliei scris cu mult înainte. Apostolul spune limpede că ele sunt 'o umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos' (Coloseni 2:17) — iar Fericitul Teodoret al Cirului, sobrul antiohian, susține în Întrebările sale că lucrurile vechi sunt tipul, iar harul este trupul. Mielul pascal este Hristos Paștele nostru, jertfit pentru noi; snopul celor dintâi roade este Hristos înviat, 'cel dintâi rod al celor adormiți'; Cincizecimea este ziua în care Duhul făgăduit a fost revărsat peste Biserică; iar pâinile punerii înainte, pâinea Prezenței veșnic înaintea lui Dumnezeu, arată spre Acela care este adevărata Pâine din cer. Această fereastră cuprinde și o caz dificil din capitolul douăzeci și patru — hulitorul adus la judecată și legea ochi pentru ochi — iar răspunsurile lui Teodoret însuși ne vor da glasul Tatălui în această lecție.
Citește
Citire
Citiți Leviticul 23–24 — Domnul proclamă sărbătorile Sale rânduite: 'Acestea sunt sărbătorile Domnului, adunări sfinte, pe care le veți vesti la vremurile lor.' Paștele și Pâinea Nedospită: 'În ziua a paisprezecea a lunii întâi, seara, este Paștele Domnului.' Snopul celor dintâi roade: 'să aduceți un snop din cele dintâi roade ale secerișului vostru la preot, și el va flutura snopul înaintea Domnului.' Apoi, la cincizeci de zile, Sărbătoarea Săptămânilor — Cincizecimea — cu noua ei jertfă de mâncare; Sărbătoarea Trâmbițelor, 'o aducere aminte prin sunet de trâmbițe, o adunare sfântă'; Ziua Ispășirii, 'să vă chinuiți sufletele'; și Sărbătoarea Corturilor, când 'să locuiți în corturi șapte zile… ca generațiile voastre să știe că Eu i-am făcut pe fiii lui Israel să locuiască în corturi.' Capitolul douăzeci și patru dă candelele și pâinile: 'ca să ardă candelele neîncetat' cu 'untdelemn curat de măsline bătut' și 'să le așezi în două rânduri… pe masa curată înaintea Domnului' — pâinea Prezenței, 'un legământ veșnic.' Apoi omul care a hulit Numele este adus la Moise, ținut sub pază 'ca să li se arate voia Domnului' și se dă legea: 'ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.'
Studiu
În această fereastră, Întrebările supraviețuitoare ale lui Teodoret cad asupra capitolului douăzeci și patru, iar exactitatea sa antiohiană se arată aici. Când omul care a blestemat pe Dumnezeul tuturor este adus înaintea lui Moise, nu exista încă nicio lege scrisă despre hulă; astfel legiuitorul l-a ținut sub pază și L-a întrebat pe Domnul ce trebuie să sufere, și abia atunci a fost dată rânduiala. Teodoret arată cum Domnul așază apoi legea sângelui lângă legea hulei și de ce:
foarte potrivit a unit legea privitoare la ucidere cu legile privitoare la hulă, deoarece hulitorul, neputând ucide, lovește pe Creator cu limba sa. Hulitorul L-ar ucide pe Dumnezeu dacă ar putea; împiedicat de faptă, aruncă uciderea cu limba — și astfel este judecat alături de ucigaș. Iar faimosul 'ochi pentru ochi, dinte pentru dinte'? Teodoret refuză să-l citească ca pe o îngăduință a cruzimii. Pedeapsa măsurată este dată nu ca oamenii să o sufere, ci ca să se teamă de ea și astfel să se abțină:
El nu a legiuit acestea ca să le sufere, ci ca să nu le facă. Căci teama de suferință a prevenit fapta. Legea care pare aspră este, în mâinile Tatălui, un gard al milei — amenințarea ei este tocmai lucrul care oprește fapta.
Considerați
Considerare
Așezați metoda sobră a lui Teodoret alături de sărbătorile din capitolul douăzeci și trei și întreaga fereastră se deschide spre Hristos. Regula cârmuitoare a Tatălui, repetată în Întrebările sale, este că lucrurile vechi au fost tipul, iar harul este trupul — că candelele, pâinile, anotimpurile au vestit dinainte tainele acum descoperite. Citite astfel, calendarul lui Israel devine calendarul Evangheliei. Mielul pascal, junghiat ca să treacă pierzătorul, este 'Hristos Paștele nostru… jertfit pentru noi' (1 Corinteni 5:7); pâinea nedospită este sinceritatea și adevărul celor curățiți de aluatul cel vechi. Snopul celor dintâi roade, fluturat înaintea Domnului în ziua de după Sabat, este Domnul înviat în prima zi a săptămânii, 'cel dintâi rod al celor adormiți' (1 Corinteni 15:20), chezășia întregii recolte a morților. Iar Cincizecimea, a cincizecea zi, Sărbătoarea Săptămânilor care încununează secerișul, este ziua în care Duhul a coborât în foc peste Biserica adunată (Faptele 2:1). Chiar și Ziua Ispășirii, când marele preot singur intra în Sfânta Sfintelor cu sânge, era umbra unicului Mare Preot care a intrat 'prin sângele Său… dobândind răscumpărare veșnică' (Evrei 9:12); iar Corturile, când Israel locuia în colibe, arată spre Acela care 'a locuit între noi' în trup (Ioan 1:14). Pâinea Prezenței, așezată veșnic înaintea lui Dumnezeu pe masa curată, douăsprezece pâini pentru cele douăsprezece seminții, se împlinește în Acela care este Pâinea din cer, veșnic în prezența Tatălui pentru noi și dat poporului Său pe Sfânta Masă. Umbra a cedat locul trupului; sărbătorile și-au aflat Domnul.
Răspunde
Răspuns
Lăsați sărbătorile străvechi să vă învețe să păziți anul creștin cu înțelegere, căci fiecare dintre ele și-a aflat Domnul. Când păziți Paștele, aduceți-vă aminte de Mielul care a fost junghiat și scoateți aluatul cel vechi, 'căci și Hristos Paștele nostru este jertfit pentru noi.' Când sărbătoriți Învierea, vedeți în snopul celor dintâi roade chezășia propriei voastre învieri — Hristos a înviat, 'cel dintâi rod al celor adormiți', și întreaga recoltă va urma. Când vine Cincizecimea, deschideți-vă inima Duhului care a coborât în foc, căci sărbătoarea care a încununat secerișul lui Israel este acum ziua de naștere a Bisericii. Învățați și din citirea lui Teodoret a legii mai aspre: că chiar amenințarea 'ochi pentru ochi' a fost dată nu ca oamenii să sufere, ci ca să nu păcătuiască — teama pusă ca un gard ca să oprească fapta. Astfel, teama de Dumnezeu să fie un astfel de gard în voi, păzindu-vă nu prin cruzime, ci prin milă. Și veniți la masa unde adevărata Pâine a Prezenței este dată. Cele douăsprezece pâini așezate veșnic înaintea lui Dumnezeu erau o umbră; Trupul Domnului, dat poporului Său, este substanța. Apropiați-vă de acea Pâine cu evlavie, păzind sărbătorile noului legământ nu în umbră, ci în adevăr, până când veți ședea la masă în Împărăție unde sărbătoarea nu are seară.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit sărbătorile lui Israel și Pâinea punerii înainte ca umbre sfinte, dă-ne să vedem împlinirea lor în Fiul Tău: El este Paștele nostru, Mielul care ne izbăvește de moarte; El este Cel dintâi născut înviat din mormânt; și din El curge Duhul Cincizecimii peste Biserica Ta. Fă-ne părtași ai adevăratei Pâini a punerii înainte, pururea aduse înaintea tronului Tău, ca viețile noastre să se sfințească în El. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor sfinților, Hristoase Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →