← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Confesiunea de la Westminster

Confesiunea de la Westminster 18 — Despre asigurarea harului și a mântuirii

Confesiunea de la Westminster 18Standardele de la Westminster15 min
Deschidere
Această lecție se concentrează pe Confesiunea de la Westminster, capitolul 18, intitulat Despre asigurarea harului și a mântuirii. Aici standardele vorbesc direct despre încrederea credinciosului în Hristos, ferind deopotrivă de prezumție și disperare. Capitolul distinge cu atenție adevărata asigurare de speranțele contrafăcute, afirmând totodată că credința autentică poate odihni în siguranță. El arată cum această certitudine izvorăște din promisiunile lui Dumnezeu, mărturia Duhului și dovada harului. Confesiunea explică de asemenea de ce asigurarea nu este automată pentru fiecare credincios și cum poate fi testată sau restaurată. O astfel de învățătură întărește inima pentru ascultare bucuroasă și speranță statornică în Dumnezeul care mântuiește.
Citește
Întoarce-te acum la Confesiunea de la Westminster, capitolul 18, și citește articolul complet despre asigurarea harului și a mântuirii. Lasă cuvintele să-ți călăuzească înțelegerea modului în care Scriptura întemeiază această certitudine. Capitolul se sprijină pe pasaje precum cele menționate în dovezile sale, inclusiv texte care vorbesc despre mărturia Duhului, promisiunile mântuirii și perseverența credinței adevărate. Citește cu încetineală, observând fiecare paragraf pe rând.
Studiu

Studiază

Confesiunea începe prin a aborda realitatea asigurării pentru cei care cred cu adevărat. DEȘI ipocriții și alți oameni neregenerați se pot înșela în zadar cu speranțe false și prezumții carnale de a fi în favoarea lui Dumnezeu și în starea mântuirii, speranța lor va pieri, totuși cei care cred cu adevărat în Domnul Isus și îl iubesc cu sinceritate, străduindu-se să umble cu bună conștiință înaintea Lui, pot în această viață fi siguri că sunt în starea de har și se pot bucura în speranța slavei lui Dumnezeu, speranță care nu îi va face de rușine niciodată 2 Apoi stabilește temeiurile infailibile pe care se sprijină această asigurare. ACEASTĂ certitudine nu este o simplă convingere conjecturală și probabilă întemeiată pe o speranță greșită, ci o asigurare infailibilă a credinței întemeiată pe adevărul divin al promisiunilor mântuirii, pe dovada lăuntrică a acelor haruri cărora le sunt făcute aceste promisiuni, pe mărturia Duhului înfierii care mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu, Duh care este arvuna moștenirii noastre, prin care suntem pecetluiți pentru ziua răscumpărării 3 În continuare, Confesiunea explică legătura dintre asigurare și esența credinței, precum și datoria credinciosului. ACEASTĂ asigurare infailibilă nu aparține atât de mult esenței credinței, încât un credincios adevărat să nu poată aștepta mult și să nu poată lupta cu multe dificultăți înainte de a fi părtaș la ea, totuși, fiind în stare prin Duhul să cunoască lucrurile care îi sunt date în dar de Dumnezeu, el poate, fără revelație extraordinară, prin folosirea corectă a mijloacelor obișnuite, să ajungă la ea și de aceea este datoria fiecăruia să dea toată silința ca să-și facă chemarea și alegerea sigure, pentru ca astfel inima lui să fie lărgită în pace și bucurie în Duhul Sfânt, în dragoste și mulțumire față de Dumnezeu și în putere și voioșie în datoriile ascultării, roadele proprii ale acestei asigurări, atât de departe este ea de a-i înclina pe oameni spre libertinaj 4
Considerați

Consideră

În cele din urmă, Confesiunea descrie cum asigurarea poate fi clătinată, dar nu nimicită. CREDINCIOȘII adevărați pot avea asigurarea mântuirii lor clătinată, micșorată și întreruptă în felurite chipuri, ca prin neglijență în păstrarea ei, prin căderea într-un păcat deosebit care rănește conștiința și întristează Duhul, prin vreo ispită bruscă sau puternică, prin retragerea de către Dumnezeu a luminii feței Sale și prin îngăduința ca chiar și cei ce se tem de El să umble în întuneric și să nu aibă lumină, totuși ei nu sunt niciodată cu totul lipsiți de sămânța lui Dumnezeu și de viața credinței, de acea dragoste față de Hristos și de frați, de acea sinceritate a inimii și conștiință a datoriei din care, prin lucrarea Duhului, această asigurare poate la timpul potrivit să fie reînviată și prin care, între timp, ei sunt sprijiniți ca să nu cadă în deznădejde desăvârșită
Răspunde
Unde simți astăzi că Duhul îți confirmă propria speranță în Hristos? Ce mijloace obișnuite a rânduit Dumnezeu pentru întărirea asigurării atunci când aceasta pare îndepărtată? Cum ar putea o încredere statornică în mântuire să-ți lărgească dragostea și ascultarea mai degrabă decât să ducă la nepăsare?
Roagă-te
Părinte milostiv, îți mulțumim pentru mărturia clară a Cuvântului și a Duhului Tău care dă asigurare copiilor Tăi. Ferește-ne de speranțe false, acordându-ne adevărata certitudine care curge din promisiunile Tale. Întărește pe fiecare credincios care așteaptă mult această mângâiere și reînvie asigurarea acolo unde s-a întunecat. Fie ca mărturia înfierii să ne lărgească pacea, să ne adâncească recunoștința și să trezească ascultare voioasă. Pecetluiește-ne pentru ziua răscumpărării și susține-ne când încercările sau neglijența amenință încrederea noastră. Prin Hristos Domnul nostru, amin.

Standardele de la Westminster · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →