Eterniseed › Curriculum › Marcu
Marcu 2 — cu Simeon
Deschidere
În spiritul căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de căldură expozitorie creată pentru zilele obișnuite ale Bisericii. În discursurile sale despre capitolul 2 din Marcu, Simeon urmărește autoritatea Domnului de a ierta, primirea păcătoșilor și darul Sabatului, conducând întotdeauna cititorul de la text la inimă. Fie ca aceste reflecții măsurate să ne întărească pașii în același spirit evanghelic.
Citește
Citire
Să dăm acum ascultare celui de-al doilea capitol al Evangheliei Sfântului Marcu, acordând atenție vindecării paraliticului, chemării păcătoșilor și învățăturii Domnului despre Sabat. Să citim cu încetineală, permițând narațiunii să dezvăluie atât minunea lucrărilor lui Hristos cât și întrebările căutătoare pe care acestea le mai pun încă sufletului.
Studiu
Simeon prezintă scena opoziției și introduce autoritatea exercitată de Hristos.
Dar este într-adevăr uimitor că atât de mulți continuă să fie ostili unei persoane atât de binevoitoare; și că El continuă să facă bine, când cuvintele și faptele Sale erau atât de constant denaturate și făcute temeiuri de acuzare împotriva Lui. Retrăgându-Se într-o casă din Capernaum, a fost curând înconjurat de o mulțime: printre ei se aflau mulți cărturari și farisei care veniseră doar ca să cârtească [Notă: Luca 5:17 .]. Domnul nostru, totuși, nici intimidat, nici mâniat, a continuat lucrarea Sa; și a luat prilej chiar din cârtirile lor pentru a-Și arăta mai strălucit puterea și slava. Fiind acuzat de blasfemie, Și-a confirmat cuvântul prin faptele Sale și Și-a înmulțit îndurările față de unii ca mijloc de a-i convinge pe alții. Împrejurările particulare la care se referă textul ne conduc să luăm în considerare, I. Autoritatea pe care a exercitat-o — Oricâte minuni a săvârșit Domnul nostru, El le-a împlinit prin puterea Sa proprie.El arată cum Hristos vindecă sufletul iertând păcatul înainte de a restaura trupul.
Urcând cu ușurință în vârf, au forțat deschiderea (ἐξορύξαντες, ver. 4.) a zăbrelei care era prinsă pe dinăuntru și l-au coborât pe om prin acoperiș (Luca 5:19 .) cu care era pavat acoperișul pe toate laturile zăbrelei. Unii explică lucrurile oarecum diferit. Vezi Doddridge, sect. 45. nota (e.)]. Nici Iisus nu S-a supărat pentru intruziunea lui, ca și cum ar fi fost un oaspete nedorit. Dimpotrivă, a privit cu bunăvoință grija lor și a răsplătit bogat „credința lor”, care îi îndemnase la asemenea strădanii binevoitoare. Nu citim despre nicio cerere anume făcută de om sau de prietenii săi; dar simpla vedere a unei asemenea nenorociri era de ajuns ca să trezească mila Domnului nostru.] Iisus nu i-a vindecat boala, ci i-a iertat cu autoritate păcatul — [Tot ce gândea omul era o restabilire a sănătății trupești; dar Medicul divin a vindecat într-o clipă sufletul său.Simeon prezintă criteriul prin care Domnul Și-a supus pretenția la putere dumnezeiască.
Desigur, nimeni în afară de Dumnezeu nu are autoritate să ierte păcatul; și orice făptură care și-ar asuma-o ar fi un blasfemator. Dar obiecția lor, în acest caz, era cu totul nefondată.] Iisus, după ce a revendicat puterea de a ierta păcatul, a enunțat imediat, II. Apărarea Sa — Domnul nostru era întotdeauna gata să-i mulțumească pe cei care doreau informații; și, prin dovezi înmulțite, să-i lase pe necredincioșii hotărâți fără scuză: El a enunțat acum un criteriu prin care aceștia puteau judeca validitatea pretenției Sale — [Când divinitatea lui Iahve era pusă la îndoială, slujitorul Său Ilie a propus un mijloc de a hotărî controversa dintre el și Baal [Notă: 1 Împărați 18:21-24 .]. Astfel, Domnul nostru S-a coborât să-Și supună pretențiile la o încercare. A apelat la toți dacă vindecarea paraliticului nu ar fi o dovadă a puterii dumnezeiești? și dacă Cel care prin autoritatea Sa proprie putea restaura omul la sănătate nu era la fel de capabil să-i ierte păcatul?El povestește justificarea imediată a acelei pretenții prin minunea săvârșită.
Acesta era cel mai drept criteriu care putea fi propus. Dacă Iisus nu era Dumnezeu, El nu putea niciodată prin puterea Sa proprie să-l vindece pe om. Nici, dacă era un blasfemator, Dumnezeu nu ar fi săvârșit o asemenea minune uimitoare ca să-Și confirme blasfemiile. Astfel, pretențiile Sale la autoritate dumnezeiască au fost supuse la încercare; și fiecare persoană prezentă a devenit un judecător competent al adevărului sau falsității lor.] Potrivit acelui criteriu, El Și-a justificat imediat autoritatea dumnezeiască — [A poruncit omului să se ridice, să-și ia patul și să meargă acasă. Imediat, cel care înainte nu se putea ajuta singur a fost restabilit la sănătate; și, în fața tuturor, a ieșit cu patul pe umeri. Astfel au fost dușmanii lui Iisus reduși efectiv la tăcere; totuși, nimeni nu a înțeles întreaga amploare a concluziei ce trebuia trasă din minune. Ei Îl priveau pe Hristos doar ca pe un „om” care acționa printr-o autoritate delegată [Notă: Matei 9:8 .
Considerați
Considerare
Simeon trage prima mare concluzie privind puterea și harul lui Hristos.
]; pe când ar fi trebuit să-L recunoască ca fiind cu adevărat Dumnezeu. Totuși, toți „L-au slăvit pe Dumnezeu” pentru manifestările minunate ale puterii Sale; și au mărturisit că nu mai văzuseră niciodată asemenea lucrări uimitoare.] Învățați de aici, 1. Puterea și harul lui Hristos — [Când Iisus a locuit pe pământ ca un om sărac, El avea puterea de a ierta păcatul și a exercitat adesea acea putere fără să I se ceară, fără să fie controlat. El S-a supus chiar acuzației de blasfemie mai degrabă decât să-Și ascundă dreptul. Are El atunci mai puțină putere sau milostivire acum, când este întronat în slavă? sau, acum când este înălțat anume ca să exercite acea putere [Notă: Faptele Apostolilor 5:31 .], va neglija s-o exercite? Cel care a dăruit milă fără să I se ceară va respinge rugăciunile noastre? Să ne înfățișăm atunci înaintea Lui cu toate mizeriile și nevoile noastre. Să încercăm, prin toate mijloacele posibile, să ajungem la El.Despre eficacitatea mijlocirii El apasă o chemare finală la rugăciune cu credință.
]; și cei care sunt acum în necaz să caute mai ales iertarea păcatelor lor [Notă: Psalmii 25:16-18 .].] 3. Eficacitatea mijlocirii — [Mulți dintre noi, vai!, avem prieteni ale căror suflete sunt moarte în fărădelegi și păcate: facultățile lor sunt cu totul lipsite de mișcare sau senzație duhovnicească; dar îi putem aduce prin credință în prezența lui Iisus cel milostiv. El va fi mai degrabă mulțumit decât ofensat de intruziunea noastră stăruitoare; și ostenelile noastre de dragoste nu vor fi fără multe roade bune. Puțin ne gândim câți mii au fost convertiți ca răspuns la rugămințile poporului lui Dumnezeu care se roagă; și cine poate ști dacă Dumnezeu nu va împlini pentru noi acea făgăduință [Notă: Iacov 5:15 .]? Cine poate ști dacă, ca răspuns la „credința noastră”, nu vom vedea prietenii noștri vindecați de păcatele lor și triumfând în Mântuitorul lor binecuvântat? Suntem siguri, cel puțin, că „rugăciunile noastre se vor întoarce în sânul nostru”.
Răspunde
Răspuns
Unde în propria mea viață mai îndoiesc încă că Hristos are autoritate pe pământ ca să ierte păcatele? Cum ar putea credința altora să devină mijlocul prin care sunt adus mai aproape de El? În ce fel concret voi mijloci săptămâna aceasta pentru un prieten al cărui suflet pare paralizat de păcat?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Iisuse, Care prin cuvântul Tău ai cunoscut cugetările oamenilor și ai rostit iertare slăbănogului, dă-ne har să ne apropiem de Tine cu asemenea credință și smerenie, ca păcatele noastre să fie iertate și sufletele noastre vindecate. Fă ca odihna de Sabat pe care ne-ai dat-o să fie o adevărată pregustare a acelei odihne veșnice în care păcatul nu mai este pomenit și păstrează-ne statornici în dragostea Ta până vom intra în prezența Ta. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →