Eterniseed › Curriculum › Luca
Luca 5 — cu Matei Henry
Deschidere
Notele atente verset cu verset ale lui Matei Henry despre Luca 5 ne invită să privim cum Isus cheamă pescari obișnuiți, curățește pe cel de neatins și iartă pe cel paralizat. Reflecțiile sale scot în evidență atât puterea uimitoare a lui Hristos, cât și ascultarea smerită pe care El o trezește în cei ce Îl urmează. Pe măsură ce parcurgem aceste scene, descoperim cum același Domn care a umplut năvoadele cu pești atrage și astăzi inimile la Sine. Perspectiva pastorală a lui Henry ne ajută să zăbovim asupra fiecărui moment fără a-i trece cu vederea înțelesul. Cuvintele sale ne ajută să ne menținem atenția trează în timp ce deschidem împreună capitolul.
Citește
Citire
Fă o citire lentă și atentă a întregului capitol al cincilea din Luca. Observă cum Isus trece de la mulțimea de pe mal la barcă, de la lepros la paralitic și de la vameș la ospăț. Lasă narațiunea să se desfășoare fără grabă, fiecare scenă pregătind-o pe următoarea. Revino la orice verset care ți se întipărește în minte înainte de a merge mai departe.
Studiu
Henry începe prin a remarca mulțimile care s-au adunat să asculte cuvântul.
I. Ce mulțimi mari au participat la propovăduirea lui Hristos: poporul Îl strângea de jur împrejur ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu (v. 1), încât nicio casă nu-i putea cuprinde, ci a fost nevoit să-i ducă la mal, ca să le amintească de făgăduința făcută lui Avraam, că sămânța lui va fi ca nisipul de pe țărmul mării (Geneza 22:17), și totuși dintre ei doar o rămășiță se va mântui, Romani 9:27. Poporul s-a îngrămădit în jurul Lui (așa înseamnă cuvântul); au arătat respect față de propovăduirea Sa, deși nu fără oarecare necuviință față de persoana Sa, ceea ce era foarte scuzabil, căci Îl strângeau de jur împrejur. Unii ar socoti aceasta o necinste pentru El, să fie atât de lăudat de mulțime, când niciunul dintre conducători sau dintre farisei nu credea în El; dar El socotea aceasta o cinste pentru Sine, căci sufletele lor erau la fel de prețioase ca sufletele celor mari și țelul Său este să aducă la Dumnezeu nu atât pe cei puternici, cât pe cei mulți fii. S-a prorocit despre El că la El se va aduna poporul. Hristos a fost un propovăduitor popular; și deși la doisprezece ani era în stare să discute cu învățătorii, totuși la treizeci de ani a ales să propovăduiască la nivelul mulțimii. Vedeți cum a primit poporul propovăduirea bună, deși sub toate dezavantajele exterioare: s-au strâns să asculte cuvântul lui Dumnezeu; au putut pricepe că este cuvântul lui Dumnezeu, prin puterea și dovada dumnezeiască ce o însoțeau, și de aceea au dorit să-l asculte.Apoi se îndreaptă spre barca simplă care a devenit amvonul lui Hristos.
II. Ce mijloace sărace a avut Hristos pentru propovăduire: stătea lângă lacul Ghenizaret (v. 1), la același nivel cu mulțimea, astfel încât nici nu-L puteau vedea, nici auzi; era pierdut printre ei și, deoarece fiecare se străduia să se apropie de El, era înghesuit și în primejdie de a fi împins în apă: ce trebuia să facă? Nu reiese că ascultătorii Săi au avut vreo invenție ca să-I dea vreun avantaj, dar erau două corăbii sau bărci de pescuit trase la mal, una aparținând lui Simon și Andrei, cealaltă lui Zebedei și fiilor săi, v. 2. La început, Hristos i-a văzut pe Petru și Andrei pescuind la oarecare distanță (așa ne spune Matei, cap. IV, 18); dar a așteptat până au venit la mal și până când pescarii, adică slujitorii, au ieșit din ele, după ce și-au spălat năvoadele și le-au pus deoparte pentru acea vreme: astfel Hristos a intrat în corabia care aparținea lui Simon și L-a rugat să I-o împrumute ca amvon; și, deși ar fi putut să-i poruncească, totuși, de dragul dragostei, a preferat să-l roage să scoată corabia puțin de la mal, ceea ce ar fi fost mai rău pentru a fi auzit, dar Hristos a voit așa, ca să poată fi mai bine văzut; și tocmai înălțarea Sa este cea care atrage pe oameni la Sine. Înțelepciunea strigă în locurile înalte, Proverbele 8:2. Aceasta arată că Hristos avea un glas puternic (într-adevăr puternic, căci i-a făcut pe morți să-L audă) și că nu a dorit să Se cruțe pe Sine. Acolo S-a așezat și i-a învățat pe oameni buna cunoștință a Domnului.Henry explică apoi scopul din spatele pescuirii minunate.
Prin această mare mulțime de pești, (1.) Hristos a intenționat să-Și arate stăpânirea peste mări ca și peste uscat, peste bogăția ei ca și peste valurile ei. Astfel a vrut să arate că El este Fiul omului sub ale cărui picioare au fost puse toate lucrurile și în mod deosebit peștii mării și tot ce trece pe căile mării, Psalmul 8:8. (2.) A intenționat prin aceasta să întărească învățătura pe care tocmai o propovăduise din corabia lui Petru. Putem presupune că oamenii de pe mal, care auziseră predica, având noțiunea că propovăduitorul este un proroc trimis de Dumnezeu, I-au urmărit cu atenție mișcările după aceea și au rămas acolo, așteptând să vadă ce va face mai departe; iar această minune care a urmat imediat a fost o întărire a credinței lor că El este cel puțin un învățător venit de la Dumnezeu. (3.) A intenționat prin aceasta să-l răsplătească pe Petru pentru împrumutul corăbiei; căci Evanghelia lui Hristos acum, așa cum odinioară chivotul Său în casa lui Obed-Edom, va face cu siguranță despăgubiri bogate pentru primirea ei bună. Nimeni nu va închide o ușă sau nu va aprinde un foc în casa lui Dumnezeu degeaba, Maleahi 1:10. Răsplătirile lui Hristos pentru slujbele aduse numelui Său sunt îmbelșugate, sunt peste măsură de îmbelșugate. (4.) A intenționat prin aceasta să dea un exemplu celor ce urmau să fie trimișii Săi în lume despre succesul misiunii lor, că deși ar fi putut pentru o vreme și într-un anumit loc să se ostenească și să nu prindă nimic, totuși vor fi instrumente prin care mulți vor fi aduși la Hristos și vor fi cuprinși mulți în mreaja Evangheliei.
Considerați
Considerare
Henry încheie secțiunea consemnând răspunsul hotărât al pescarilor.
În cele din urmă, despărțirea pescarilor de chemarea lor, pentru a-L urma neîncetat pe Hristos (v. 11): După ce și-au adus corăbiile la mal, în loc să caute o piață pentru peștii lor, ca să profite cât mai mult de această minune, au lăsat totul și L-au urmat, fiind mai preocupați să slujească interesele lui Hristos decât să-și promoveze propriile interese lumești. Este de observat că au lăsat totul ca să-L urmeze pe Hristos, atunci când chemarea lor prospera în mâinile lor mai mult ca oricând și avuseseră un succes neobișnuit în ea. Când bogățiile sporesc și suntem prin urmare cel mai ispitiți să ne punem inima în ele, atunci să le părăsim pentru slujirea lui Hristos, aceasta este vrednic de laudă.
Răspunde
Răspuns
Unde în lucrarea ta zilnică simți că Hristos te invită la o încredere mai adâncă? Cum ar putea autoritatea Sa asupra lucrurilor obișnuite să-ți schimbe perspectiva asupra eșecului sau succesului? Cum ar arăta astăzi să lași ceva în urmă ca să-L urmezi mai îndeaproape?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Isuse, ai pășit atât în locuri aglomerate, cât și în bărci liniștite, vorbind cu o autoritate care ne atinge și pe noi astăzi. Dă-ne urechi ca să auzim cuvântul Tău mai presus de orice cerere apăsătoare. Când năvoadele noastre ies goale, învață-ne să ascultăm de porunca Ta următoare. Curățește ce nu putem atinge și iartă ce nu putem vindeca. Trage-ne de la orice loialitate mai mică până când vom lăsa cu bucurie totul ca să Te urmăm. Fie ca prezența Ta să umple atât lucrarea noastră, cât și închinarea noastră în această zi. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →