Eterniseed › Curriculum › Isaia
Isaia 23-24 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Astăzi stăm cu Ioan Calvin în timp ce el deschide oracolul lui Isaia împotriva Tirului. Atenția atentă a lui Calvin la istorie și profeție ne invită să vedem mâna lui Dumnezeu în ascensiunea și căderea națiunilor. Comentariul său ne atrage dincolo de simplele evenimente în scopurile constante ale Domnului, amintindu-ne că până și cele mai mândre cetăți stau sub judecata divină. În timp ce ascultăm, fie ca inimile noastre să devină suficient de liniștite pentru a primi atât avertisment cât și mângâiere din cuvântul antic.
Citește
Citire
Să citim Isaia 23 și 24 cu încetineală, îngăduind greutatea cuvintelor profetului să se așeze. Închipuiește-ți porturile aglomerate ale Tirului și pustiirea care vine. Cere Duhului să-ți deschidă urechile atât la amenințarea împotriva mândriei omenești cât și la făgăduința că Domnul singur domnește peste fiecare împărăție și peste fiecare țărm.
Studiu
Calvin începe prin a stabili contextul istoric al bogăției și al alianțelor Tirului.
1. Povara Tirului. Tirul era foarte bogat și foarte vestit, atât din pricina varietății și întinderii comerțului său cu toate neamurile, cât și din pricina coloniilor înfloritoare care au izvorât din el: Cartagina, care a fost rivala Imperiului Roman, Utica, Leptis, Cadiz și alte cetăți, care trimiteau în fiecare an un dar la Tir, prin care recunoșteau că priveau Tirul ca pe mama lor. Isaia amenință distrugerea lui, pentru că fusese ostil poporului lui Dumnezeu, după cum putem deduce din cele spuse de Ezechiel; căci trebuie să luăm seama cu grijă la pricina distrugerii, pentru că scopul Profetului a fost să arate că Dumnezeu își mărturisește purtarea de grijă părintească față de poporul său prin împotrivirea la toți vrăjmașii lui. (Ezechiel 26:2.) Unii socotesc că aceasta se referă la cucerirea Tirului de către Alexandru, care l-a luat cu mare greutate. Dar argumentul pe care se bizuie, că Isaia pomenește de Chitim, [101] are puțină putere. Prin acest nume scriitorii evrei desemnează fără îndoială pe macedoneni, dar sub acest cuvânt ei cuprind de asemenea alte neamuri, cum sunt grecii și țările care erau dincolo de mare. Nabucodonosor a folosit în acel asediu nu numai soldații săi, ci și străini, pe care i-a adus din Grecia și din alte locuri. Este dintr-un motiv cu totul diferit, după cum vom vedea îndată, că pomenește de greci, și anume că de acum înainte ei nu-și vor mai duce corăbiile la Tir pentru a face negoț.Calvin susține apoi că profeția se referă la Nabucodonosor mai degrabă decât la Alexandru.
Dar din încheierea acestui capitol trag un argument pentru o părere contrară, căci Isaia vorbește despre restaurarea Tirului, iar acesta nu a fost niciodată restaurat după ce a fost cucerit de Alexandru. Mai mult, când compar cuvintele lui Ezechiel cu cele ale lui Isaia, cred că văd una și aceeași profeție. Acum, el nu vorbește despre Alexandru, ci despre Nabucodonosor; și nu pot să mă îndoiesc că trebuie explicat în acest fel. Nu numai atât, dar în zilele lui Ezechiel și Isaia acea cetate era sub stăpânirea unui rege, însă istoricii relatează că, atunci când a fost cucerită de Alexandru, fusese adusă la forma unei republici. Iar dacă luăm în considerare scopul profeției, vom fi suficient de întăriți în această părere, căci țelul lui este să-i mângâie pe evrei prin amenințarea că locuitorii Tirului, de care fuseseră asupriți, nu vor scăpa nepedepsiți. Căci ar fi fost cu totul nepotrivit ca Domnul să pedepsească alte neamuri, iar acest neam, care nu fusese mai puțin ostil, să scape cu totul de pedeapsă sau să fie pedepsit cinci sute de ani mai târziu. Fiecare presupunere ne duce deci la această concluzie, că trebuie să tâlcuim acest pasaj ca referindu-se la Nabucodonosor.Despre corăbiile din Tarșiș, Calvin scrie:
Urlăți, corăbii din Tarșiș. El folosește felurite figuri de stil, după obiceiul său, pentru a ilustra ruina Tirului, ca să dea mai multă credibilitate profeției; căci o simplă istorisire ar fi fost ineficientă sau nu ar fi exercitat o influență puternică asupra unor minți firește încețe și leneșe, și de aceea pune înaintea ochilor lor un portret viu. Această nenorocire, declară el, va fi foarte grea, pentru că va fi simțită chiar și în țări îndepărtate. El poruncește corăbiilor să „urlie”, pentru că, atunci când Tirul va fi distrus, ele nu vor mai avea ce face. Corăbiile cilicienilor sunt pomenite în mod deosebit de el, pentru că, fiind vecini, au făcut negoț des și întins cu locuitorii Tirului; iar Cilicia este numită de evrei „Tarșiș”. Era cu neputință ca să nu fi apărut un mare neajuns pentru acea țară la distrugerea Tirului; nu numai pentru că comerțul a încetat pentru o vreme, ci și pentru că mărfurile au fost luate și au fost tulburate relațiile comerciale [102], cum se întâmplă de obicei când averile oamenilor bogați au fost răsturnate.
Considerați
Cugetare
Calvin leagă această judecată de contemplarea providenței lui Dumnezeu în istorie.
Din acest pasaj să învățăm că trebuie să contemplăm providența lui Dumnezeu într-un asemenea fel încât să atribuim puterii sale atotputernice lauda care i se cuvine pentru o cârmuire dreaptă. Deși dreptatea prin care Dumnezeu își reglează judecățile nu este întotdeauna vizibilă sau făcută vizibilă pentru noi, totuși nu este niciodată îngăduit să despărțim înțelepciunea și dreptatea lui de puterea lui. Dar deoarece Scripturile afirmă foarte des și explică limpede pricina pentru care Dumnezeu face cutare sau cutare lucru, trebuie să cercetăm cu grijă pricina lucrărilor sale.
Răspunde
Răspuns
Unde în propria ta viață sau comunitate vezi mândrie în bogăție sau influență care trebuie predată? Cum îți modelează amintirea stăpânirii lui Dumnezeu peste națiuni felul în care te rogi pentru evenimentele actuale? Ce mângâiere găsești în a ști că Domnul judecă cu scop și nu cu capriciu?
Roagă-te
Rugăciune
Stăpâne Suveran, care singur smerești cetățile mândre ale pământului și judeci fiecare inimă care se încrede în bogății sau alianțe, ne plecăm înaintea judecăților Tale drepte și a credincioșiei Tale de legământ. Învață-ne să ne numărăm zilele în umilă dependență de harul Tău, ca să așteptăm ziua când Împărăția Ta va veni în plinătate prin Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →