← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 7 — cu Matthew Henry

Ioan 7Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Ioan capitolul 7 ne invită în tensiunea dintre timpul divin și presiunea umană. Cu o perspectivă pastorală caracteristică, Henry urmărește pașii deliberati ai lui Isus spre Ierusalim și sărbătoarea corturilor. Reflecțiile sale evidențiază prudența, smerenia și focalizarea neclintită a lui Hristos pe voia Tatălui în mijlocul opoziției și neînțelegerii. Pe măsură ce urmăm expunerea lui Henry, suntem atrași să considerăm cum Isus modelează ascultarea credincioasă când lumea îndeamnă la grabă sau spectacol. Această lecție deschide spațiu pentru a examina propriile noastre răspunsuri la timp, recunoaștere și risc în viața de credință.
Citește
Ia câteva clipe liniștite pentru a citi Ioan capitolul 7 încet. Observă conversațiile, mișcările ascunse și murmurele crescânde despre Isus. Lasă ritmul textului de așteptare și confruntare să se așeze în duhul tău înainte de a ne întoarce la îndrumarea lui Matthew Henry asupra acelorași scene.
Studiu

Studiază

Henry începe prin a explica de ce Hristos a rămas în Galileea. Avem aici, I. Motivul dat pentru care Hristos și-a petrecut mai mult timp în Galileea decât în Iudeea (v. 1): pentru că iudeii, poporul din Iudeea și Ierusalim, căutau să-l omoare, pentru că a vindecat pe omul neputincios în ziua de sabat, cap. v. 16. Ei plănuiau moartea lui, fie printr-o răscoală populară, fie printr-o urmărire legală, și din cauza aceasta el s-a ținut la distanță în altă parte a țării, mult în afara liniilor de comunicare ale Ierusalimului. Nu se spune 'Nu a îndrăznit', ci 'Nu a vrut' să umble în Iudeea; nu din frică și lașitate a refuzat, ci din prudență, pentru că ceasul lui nu venise încă. Observă, 1. Lumina Evangheliei este pe drept luată de la cei ce încearcă s-o stingă. Hristos se va retrage de la cei ce-l alungă de la ei, își va ascunde fața de la cei ce o scuipă și va închide pe drept măruntaiele de la cei ce le disprețuiesc. 2. În vremuri de primejdie iminentă nu numai că este îngăduit, ci și recomandabil să te retragi și să te ascunzi pentru propria siguranță și păstrare, și să alegi slujirea acelor locuri care sunt cel mai puțin primejdioase, Mat. x. 23. Atunci, și nu mai devreme, suntem chemați să ne expunem și să ne dăm viața, când nu le putem mântui fără păcat. 3. Dacă providența lui Dumnezeu aruncă persoane de merit în locuri de obscuritate și puțină însemnătate, nu trebuie considerat ciudat; a fost soarta Învățătorului nostru însuși. Cel ce era vrednic să stea pe cele mai înalte scaune ale lui Moise a umblat de bunăvoie în Galileea printre oamenii de rând. Observă, El nu a stat nemișcat în Galileea, nici nu s-a îngropat de viu acolo, ci a umblat; a mers făcând bine. Când nu putem face ce și unde am vrea, trebuie să facem ce și unde putem. Henry contrastează apoi timpul hotărât al lui Hristos cu programul gata al fraților săi. (1.) El arată deosebirea dintre el și ei, în două lucruri: [1.] Timpul lui era hotărât, al lor nu: Timpul meu nu a venit încă, dar timpul vostru este totdeauna gata. Înțelegeți aceasta despre timpul urcării lui la sărbătoare. Era un lucru indiferent pentru ei când mergeau, căci nu aveau nimic important de făcut nici unde erau, ca să-i rețină acolo, nici unde mergeau, ca să-i grăbească acolo; dar fiecare minut al timpului lui Hristos era prețios și avea propria sa lucrare deosebită rânduită. El mai avea de făcut o lucrare în Galileea înainte de a părăsi țara: în armonia evangheliilor între această mișcare făcută de rudele lui și urcarea lui la această sărbătoare vine povestea trimiterii celor șaptezeci de ucenici (Luca x. 1, etc.), care era o treabă de mare însemnătate; timpul lui nu este încă, căci aceea trebuie făcută întâi. Cei ce trăiesc vieți nefolositoare au timpul totdeauna gata; pot merge și veni când vor. Dar cei al căror timp este umplut de datorie se vor găsi adesea strâmtorați și nu au încă timp pentru ceea ce alții pot face oricând. Cei ce sunt făcuți slujitori ai lui Dumnezeu, cum sunt toți oamenii, și care s-au făcut slujitori ai tuturor, cum au făcut oamenii folositori, nu trebuie să aștepte nici să dorească să fie stăpâni ai timpului lor. Îngrădirea afacerilor este de o mie de ori mai bună decât libertatea trândăviei. Sau, poate fi înțeles despre timpul arătării lui publice la Ierusalim; Hristos, care cunoaște pe toți oamenii și toate lucrurile, știa că timpul cel mai bun și mai potrivit pentru aceasta ar fi pe la mijlocul sărbătorii. Noi, care suntem neștiutori și miopi, suntem înclinați să-i prescriem și să gândim că ar trebui să-și izbăvească poporul și astfel să se arate acum. Timpul prezent este timpul nostru, dar el este cel mai potrivit să judece și, poate, timpul lui nu a venit încă; poporul lui nu este încă gata de izbăvire, nici vrăjmașii lui copți pentru ruină; să așteptăm deci cu răbdare timpul lui, căci tot ce face el va fi preaslăvit în vremea lui. [2.] Viața lui era căutată, a lor nu, v. 7. Ei, arătându-se lumii, nu se expuneau: 'Lumea nu vă poate urî, căci sunteți din lume, copiii ei, slujitorii ei și în acord cu interesele ei; și fără îndoială lumea își va iubi pe ai săi;' vezi cap. xv. 19. Sufletele necurate, pe care sfântul Dumnezeu nu le poate iubi, lumea care zace în răutate nu le poate urî; dar Hristos, arătându-se lumii, s-a expus celui mai mare pericol; căci ea mă urăște. Hristos nu a fost doar disprețuit, ca fiind neînsemnat în lume (lumea nu l-a cunoscut), ci urât, ca și cum ar fi fost vătămător lumii; astfel i s-a răsplătit dragostea pentru lume: păcatul domnitor este o antipatie înrădăcinată și dușmănie față de Hristos. Dar de ce a urât lumea pe Hristos? Ce rău i-a făcut? A pus-o oare la fel ca Alexandru, sub pretextul cuceririi ei, în pustiu? 'Nu, ci pentru că' (zice el) 'mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.' Observă, Întâi, lucrările unei lumi rele sunt lucrări rele; cum este pomul, așa sunt și roadele: este o lume întunecată și o lume apostată, și lucrările ei sunt lucrări de întuneric și de răzvrătire. Al doilea, Domnul nostru Isus, atât prin el însuși cât și prin slujitorii lui, a descoperit și a mărturisit împotriva lucrărilor rele ale acestei lumi rele. Al treilea, este o mare neliniște și provocare pentru lume să fie convinsă de răul lucrărilor ei. Este spre cinstea virtuții și evlaviei că cei ce sunt neevlavioși și vicioși nu vor să audă despre aceasta, căci propriile lor conștiințe îi fac să se rușineze de ticăloșia ce este în păcat și să se teamă de pedeapsa ce urmează după păcat. Al patrulea, oricare ar fi pretextul, cauza reală a dușmăniei lumii față de evanghelie este mărturia pe care o aduce împotriva păcatului și a păcătoșilor. Martorii lui Hristos prin doctrina și conversația lor chinuiesc pe cei ce locuiesc pe pământ și de aceea sunt tratați atât de barbar, Apoc. xi. 10. Dar este mai bine să atragi ura lumii, mărturisind împotriva răutății ei, decât să câștigi bunăvoința ei mergând cu curentul ei. Henry descrie apoi cum Isus s-a suit în cele din urmă la sărbătoare odată ce ceasul lui venise. 4. Urcarea lui la sărbătoare când timpul lui a venit. Observă, (1.) Când s-a dus: Când frații lui s-au suit. El nu a vrut să se suie cu ei, ca nu cumva să facă zarvă și tulburare, sub pretextul de a-l arăta lumii; pe când se potrivea atât cu profeția cât și cu duhul lui să nu se certe nici să strige, nici să lase glasul lui să fie auzit pe ulițe, Isa. xlii. 2. Dar s-a suit după ei. Putem lua parte în mod legitim la aceeași închinare religioasă cu cei cu care totuși ar trebui să refuzăm o cunoștință intimă și conversație; căci binecuvântarea rânduielilor depinde de harul lui Dumnezeu, nu de harul celor ce se închină împreună cu noi. Frații lui trupești s-au suit întâi, și apoi el s-a suit. Observă, În împlinirile exterioare ale religiei este posibil ca ipocriții formali să ia înaintea celor sinceri. Mulți vin întâi la templu aduși acolo de slavă deșartă și pleacă de acolo neîndreptățiți, ca acela, Luca xviii. 11. Nu este 'Cine vine întâi?' care va fi întrebarea, ci 'Cine vine mai potrivit?' Dacă ne aducem inimile cu noi, nu contează cine ajunge înaintea noastră. (2.) Cum s-a dus, os en krypto — ca și cum s-ar ascunde: nu pe față, ci ca în taină, mai degrabă de teamă să nu dea prilej de supărare decât să primească vătămare. S-a suit la sărbătoare, pentru că era o ocazie de a-L cinsti pe Dumnezeu și de a face bine; dar s-a suit ca în taină, pentru că nu voia să provoace autoritatea. Observă, Dacă lucrarea lui Dumnezeu este făcută cu efect, este mai bine făcută când este făcută cu cât mai puțin zgomot. Împărăția lui Dumnezeu nu trebuie să vină cu observație, Luca xvii. 20. Putem face lucrarea lui Dumnezeu în particular și totuși să n-o facem cu înșelăciune.
Considerați

Consideră

Henry reflectă asupra opiniilor împărțite care învăluiau pe Isus la sărbătoare. (2.) Poporul diferea mult în sentimentele lor despre el (v. 12): Era multă murmurare, sau mai degrabă mormăire, printre oameni despre el. Dușmănia conducătorilor împotriva lui Hristos și cercetările lor după el l-au făcut să fie cu atât mai mult vorbit și observat printre oameni. Prin aceasta evanghelia lui Hristos a câștigat prin opoziția făcută împotriva ei, că a fost cu atât mai mult cercetată și, fiind vorbită împotriva pretutindeni, a ajuns să fie vorbită pretutindeni și prin acest mijloc s-a răspândit mai departe, iar meritele cauzei lui au fost mai mult cercetate. Această murmurare nu era împotriva lui Hristos, ci despre el; unii murmurau împotriva conducătorilor, pentru că nu-l sprijineau și nu-l încurajau: alții murmurau împotriva lor, pentru că nu-l reduceau la tăcere și nu-l opreau. Unii murmurau că avea un interes atât de mare în Galileea; alții, că avea un interes atât de mic în Ierusalim. Observă, Hristos și religia lui au fost și vor fi subiectul multor controverse și dezbateri, Luca xii. 51, 52. Dacă toți ar fi de acord să-l primească pe Hristos cum se cuvine, ar fi pace desăvârșită; dar când unii primesc lumina și alții se hotărăsc împotriva ei, va fi murmurare. Oasele din vale, cât timp erau moarte și uscate, zăceau liniștite; dar când li s-a spus 'Trăiți', a fost un zgomot și o cutremurare, Ezec. xxxvii. 7. Dar zgomotul și întâlnirea libertății și afacerilor sunt de preferat, cu siguranță, tăcerii și acordului unei închisori. Acum care erau sentimentele poporului despre el? [1.] Unii ziceau: este un om bun. Aceasta era un adevăr, dar era departe de a fi tot adevărul. El nu era doar un om bun, ci mai mult decât un om, era Fiul lui Dumnezeu. Mulți care nu au gânduri rele despre Hristos au totuși gânduri joase despre el și cu greu îl cinstesc, chiar când vorbesc bine despre el, pentru că nu spun destul; totuși într-adevăr era cinstea lui și ocara celor ce-l prigoneau că chiar și cei ce nu voiau să creadă că el este Mesia nu puteau decât să recunoască că era un om bun. [2.] Alții ziceau: Nu, ci înșală poporul; dacă aceasta ar fi fost adevărat, el ar fi fost un om foarte rău. Doctrina pe care o propovăduia era sănătoasă și nu putea fi contestată; minunile lui erau reale și nu puteau fi dovedite false; conversația lui era în mod evident sfântă și bună; și totuși trebuia luat de bun, cu toate acestea, că era vreo înșelăciune nedescoperită la bază, pentru că era interesul preoților cei mai de seamă să i se împotrivească și să-l doboare. O astfel de murmurare cum era printre iudei despre Hristos există și acum printre noi: socinienii zic: este un om bun, și mai mult nu zic; deiștii nu vor îngădui nici aceasta, ci zic: a înșelat poporul. Astfel unii îl depreciază, alții îl abuzează, dar mare este adevărul. [3.] Erau înfricoșați de superiorii lor să nu vorbească mult despre el (v. 13): Nimeni nu vorbea deschis despre el, de frica iudeilor. Fie, Întâi, nu îndrăzneau să vorbească deschis bine despre el. Cât timp oricine era liber să-l cenzureze și să-l ocărască, nimeni nu îndrăznea să-l apere. Sau, Al doilea, nu îndrăzneau să vorbească deloc despre el deschis. Pentru că nimic nu putea fi spus pe drept împotriva lui, nu voiau să îngăduie să se spună nimic despre el. Era o crimă să-l numești. Astfel mulți au căutat să înăbușe adevărul, sub pretextul de a reduce la tăcere disputele despre el, și ar fi vrut ca toată vorbirea despre religie să fie redusă la tăcere, în speranța de a îngropa astfel religia însăși în uitare.
Răspunde
Unde în viața ta te cere Dumnezeu să aștepți mai degrabă decât să acționezi? Cum răspunzi când alții îți pun la îndoială ritmul sau alegerile? Cum ar arăta să cauți doar slava Tatălui în următoarea ta decizie?
Roagă-te
Doamne Isuse, Ți-ai ținut timpul cu desăvârșită înțelepciune și ai umblat în ascultare chiar când erai presat de cei mai apropiați de Tine. Învață-ne aceeași încredere statornică. Când lumea ne îndeamnă să ne grăbim sau să căutăm aplauzele ei, ancorează-ne în voia Tatălui Tău. Dă-ne curaj să apărăm când ne chemi și să rămânem ascunși când spui așteaptă. Fie ca cuvintele și acțiunile noastre să caute doar slava Ta și să primim lucrarea liniștită a Duhului în fiecare anotimp. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →