Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Deschide larg gura ta, și Eu o voi umple: Psalmii 81 și 82
Deschidere
Psalmii 81 și 82 sunt trâmbița sărbătorească și tribunalul solemn — bucuria sărbătorii și cercetarea judecătorului. Al optzeci și unulea este un psalm al sfintei bucurii, cântat de evrei și astăzi la Sărbătoarea Trâmbițelor, chemând pe credincioși să 'cântăm cu veselie lui Dumnezeu, tăria noastră'. Dar veselia se întoarce repede la glasul de îndemn al Domnului, aducând aminte cum a ușurat El povara de pe umărul lui Israel și jelind pentru un popor care 'n-a vrut să asculte glasul Meu'. Cel mai duios verset al său este o făgăduință a harului revărsat: 'Deschide larg gura ta, și Eu o voi umple'. Al optzeci și doilea este un psalm al judecății: 'Dumnezeu stă în adunarea celor puternici; El este Judecător între dumnezei'. Aici este versetul pe care Însuși Domnul îl ia în Evanghelia după Ioan pentru a-Și apăra dumnezeirea: 'Eu am zis: Sunteți dumnezei' — marele text doveditor prin care Răsăritul creștin a citit întotdeauna taina îndumnezeirii: că omul, prin har, este chemat să devină părtaș la firea dumnezeiască, ridicat în viața lui Dumnezeu. Răsăritul citește întreg psalmul despre Hristos stând întrupat în mijlocul poporului Său, adevăratul Judecător între judecători, care a luat trupul nostru ca să împărtășim viața Lui și care se ridică la urmă ca să 'judece pământul, căci Tu vei lua toate neamurile moștenirea Ta'. Sărbătoare și judecată împreună: Dumnezeul care umple gura deschisă este Dumnezeul care voiește să ne facă dumnezei prin har și care Se va ridica ca să judece.
Citește
Citire
Citește amândoi psalmii ca pe o bucurie care se adâncește în evlavie. Psalmul 81 începe cu muzică sărbătorească: 'Cântăm cu veselie lui Dumnezeu, tăria noastră… luați psalmul, aduceți timpanul… sunați din trâmbiță la lună nouă'. Apoi glasul Domnului Însuși aduce aminte îndurările Sale: 'I-am ușurat umărul de povară… M-ai chemat în necazuri și te-am izbăvit'. El reînnoiește prima poruncă — 'să nu fie în tine dumnezeu străin' — și face marea făgăduință: 'Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din pământul Egiptului: deschide larg gura ta, și Eu o voi umple'. Dar urmează tânguirea: 'poporul Meu n-a vrut să asculte glasul Meu… de aceea i-am dat pe mâna poftelor inimii lor'. Se încheie cu dorul după ceea ce ar fi putut fi: 'O, de ar fi ascultat poporul Meu de Mine!… I-ar fi hrănit și cu floarea făinii de grâu: și cu miere din stânca cea tare te-aș fi săturat'. Psalmul 82 se deschide în sala de judecată a lui Dumnezeu: 'Dumnezeu stă în adunarea celor puternici; El este Judecător între dumnezei'. Îi mustră pe cei nedrepți — 'apărați pe sărac și pe orfan' — declară 'Eu am zis: Sunteți dumnezei… dar veți muri ca oamenii' și se sfârșește cu strigătul: 'Scoală-Te, Dumnezeule, și judecă pământul'.
Studiu
Psalmul 81 spune: 'M-ai chemat în necazuri și te-am izbăvit' — iar Fericitul Augustin se oprește asupra adâncii îndurări ascunse chiar în necaz. Dumnezeul care izbăvește este asemenea unui chirurg care nu cruță cuțitul pentru că iubește vindecarea mai mult decât confortul nostru:
chirurgul nu ascultă dorințele tale, ci se îngrijește numai de vindecarea ta. Necazul este tocmai mijlocul prin care ne face să-L chemăm și astfel să fim mântuiți. Apoi, acolo unde psalmul interzice 'orice alt dumnezeu', Augustin deosebește pe Dumnezeul cel veșnic de orice idol — căci idolul este un lucru nou făcut, dar adevăratul Dumnezeu este din veșnicie:
dar Dumnezeul nostru nu este nou, căci El este din veșnicie în veșnicie. Și citind pomenirea lui Iosif din psalm, care a coborât în Egipt și a fost înălțat, Augustin vede întreaga taină a chemării neamurilor:
precum Iosif a fost vândut în Egipt, așa vine Hristos la neamuri. 'Creșterea' pe care o însemnează Iosif este marea seceriș a neamurilor, adunată după patimile mucenicilor — iar gura deschisă din Psalmul 81 este inima deschisă pe care nimic mai puțin decât Însuși Dumnezeu nu o poate umple.
Considerați
Considerare
Psalmul 82 Îl așază pe Dumnezeu în mijlocul judecătorilor, iar Răsăritul îl citește despre Fiul lui Dumnezeu stând întrupat printre poporul Său — căci 'stă Unul în mijlocul vostru, pe care nu-L cunoașteți'. El este Judecătorul între judecători, care va cerceta la urmă fiecare hotărâre; iar sinedriul care L-a osândit la moarte rostea sentința, fără să știe, asupra propriului lor Dumnezeu. Dar cel mai uimitor cuvânt al psalmului este acela pe care Însuși Domnul l-a luat în Evanghelia după Ioan pentru a-Și apăra dumnezeirea: 'Eu am zis: Sunteți dumnezei'. Pentru Răsăritul creștin acesta este însăși carta îndumnezeirii — a theosis-ului — și pe el se întemeiază întreaga antropologie a Părinților greci. Sfântul Atanasie a adunat înțelesul său într-o singură frază: Dumnezeu S-a făcut om ca omul să devină dumnezeu. Oamenii nu sunt dumnezei prin fire, învață Părinții răsăriteni, ci prin har: chemați să devină, după cuvintele Sfântului Petru, 'părtași ai firii dumnezeiești', fii ai Celui Preaînalt prin înfiere în Fiul care este Dumnezeu prin fire. Întregul scop al Întrupării se deschide aici — Cuvântul a luat trupul nostru ca noi, prin har, să fim ridicați în viața Lui și făcuți dumnezei. Fericitul Augustin, citind același verset, aude generozitatea uluitoare a ofertei:
ți-am dat alegerea fericirii veșnice și ți-am dăruit înfierea de fii. A fi numiți 'dumnezei' și 'fii ai Celui Preaînalt' este demnitatea harului; a o refuza este avertismentul 'veți muri ca oamenii'. Judecata psalmului nu este o hotărâre arbitrară, ci dreapta milă a unui Dumnezeu care cinstește libertatea noastră: cei ce nu vor să fie ridicați în viața Lui aleg, în cele din urmă, să cadă înapoi în simpla muritorire — 'mor ca oamenii' pentru că s-au întors de la Cel ce i-ar fi făcut dumnezei. Astfel psalmul se încheie pe drept cu strigătul Învierii: 'Scoală-Te, Dumnezeule, și judecă pământul; căci Tu vei lua toate neamurile moștenirea Ta'.
Răspunde
Răspuns
Lasă acești doi psalmi să țină împreună bucuria și frica în inima ta. Din Psalmul 81, învață să deschizi larg gura ta. Dumnezeu nu spune: 'Deschide-o și voi pune puțin în ea'; El spune: 'Eu o voi umple' — dincolo de tot ce poți cere sau gândi. Așadar lărgește-ți dorirea: dărâmă idolii mici care îți strâmtorează inima, cere cu îndrăzneală în rugăciune și lasă ca nimic mai puțin decât Însuși Dumnezeu să-ți satisfacă dorul. Iar când vine necazul, nu-L ruga pe Chirurg să lase cuțitul; încrede-te că El se îngrijește de vindecarea ta și nu de dorințele tale, și că însăși încercarea este calea Lui de a te învăța să-L chemi. Din Psalmul 82, învață greutatea chemării tale. Ți s-a spus: 'Sunteți dumnezei și sunteți toți fii ai Celui Preaînalt' — nu dumnezei prin fire, ci chemați să fiți făcuți părtași ai firii dumnezeiești prin har, ridicați în însăși viața lui Dumnezeu care a luat trupul tău pentru acest scop. Aceasta este cea mai înaltă demnitate ce poate fi oferită unei făpturi; nu o lăsa să alunece înapoi în simpla muritorire întorcându-te de la Cel ce voiește să te îndumnezeiască. Deschide-ți inima harului care face dumnezei și lasă ca nimic — niciun idol, nicio iubire mai mică — să te tragă înapoi ca să 'mori ca oamenii'. Apără pe sărac și pe orfan așa cum poruncește Dumnezeu judecătorilor, căci orice pricină ți se înfățișează este pricina Lui; și trăiește acum ca unul care va sta înaintea Judecătorului care stă deja în mijloc. Dumnezeul care umple gura deschisă este Dumnezeul care voiește să te facă părtaș la propria Sa viață și care Se va ridica ca să judece pământul: deschide-ți gura către El astăzi, ca să poți sta cu bucurie când Se va ridica.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeul nostru, Tăria noastră, care ai ușurat povara de pe umărul poporului Tău și l-ai scos din pământul Egiptului: ne-ai poruncit să deschidem larg gurile noastre, făgăduind să le umpli nu numai cu har, ci cu Tine Însuți. Lărgește, dar, inimile noastre înguste; doboară idolii care ne strâmtorează; și potolește dorirea noastră, pe care nimic mai puțin decât Tine nu o poate mulțumi, cu floarea făinii de grâu și cu mierea din Stânca ce este Hristosul Tău. Când ne trimiți necaz, fă-ne să ne încredem în mâna Vindecătorului care se îngrijește de vindecarea noastră și nu de dorințele noastre, și astfel să Te chemăm și să fim izbăviți. Tu, care stai ca Judecător în mijlocul poporului Tău, care ne-ai oferit înfierea de fii și ne-ai numit fii ai Celui Preaînalt, nu îngădui să murim ca oamenii disprețuind o mântuire atât de mare; ci fă-ne gata să apărăm pe sărac și pe orfan, să facem dreptate și să așteptăm fără frică ziua când Te vei ridica să judeci pământul și să iei toate neamurile moștenirea Ta. Căci Tu stai întrupat în mijlocul Bisericii Tale și Ție, împreună cu Tatăl Tău cel veșnic și cu Duhul Tău cel preasfânt, bun și de viață dătător, fie slavă, cinste și închinare, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →