Eterniseed › Curriculum › Înțelepciunea lui Isus Sirah
Jugul Înțelepciunii și Veșmântul Slavei: Milostenie, Milă și Prietenie Credincioasă (Sirah 4-6)
Deschidere
În aceste trei capitole ale Ecleziasticului, fiul lui Sirah ne înmânează un singur fir țesut din trei fire: mila față de săraci, evlavia sobră înaintea lui Dumnezeu și dragostea încercată a prieteniei adevărate. Sfântul Rabanus Maurus, stareț al Fuldei și învățător al Bisericii nedespărțite, cinstit în Răsărit și în Apus, citește fiecare fir prin Hristos. Pentru el, Înțelepciunea nu este o abstracțiune, ci Însuși Fiul lui Dumnezeu, care înalță pe cei ce o caută, îi pedepsește cu încercarea doctrinei sale până ce sunt dovediți și apoi îi încununează. Cum Părinții greci au lăsat această carte deuterocanonică fără un comentariu continuu, îl primim pe Rabanus aici ca moștenire patristică comună - un părinte latin care citește aceeași Scriptură pe care Biserica Răsăriteană o cântă în slujbele sale. Venim, așadar, nu ca să admirăm cuvinte străvechi, ci ca să fim învățați: cum să dăm, cum să ne temem și să nădăjduim drept, și cum să purtăm jugul care devine veșmânt de slavă.
Citește
Citire
Citește cu încetineală Ecleziasticul 4: porunca de a nu-i lipsi pe săraci de milostenie, de a-i izbăvi pe cei asupriți din mâna celor mândri, de a fi tată orfanilor. Apoi ascultă pe Înțelepciunea însăși vorbind - ea insuflă viață copiilor săi, merge înaintea lor pe calea dreptății, îi pedepsește cu doctrina ei până ce i-a încercat și apoi îi întărește și le descoperă tainele. Ține aceste chipuri înaintea ta: mâna deschisă către cei lipsiți și mâna Înțelepciunii care și încearcă și încununează. Ele sunt o singură învățătură.
Studiu
Rabanus începe acolo unde începe Sirah, cu săracii. El insistă că Dumnezeu nu măsoară mărimea darului, ci dragostea din spatele lui, lăudând cei doi bănuți ai văduvei:
căci Judecătorul ceresc nu cântărește cantitatea darului, ci evlavia inimii. Astfel, nici cel ce nu are nimic de dat nu este scuzat de milostenie, căci Rabanus învață că
un cuvânt bun este mai presus decât cel mai bun dar. Milostenia, deci, ajunge până la un răspuns bun dat unui sărac care nu are nimic. Dar inima capitolului 4 este Înțelepciunea însăși, iar aici Rabanus ridică întreaga carte la centrul ei hristologic:
Înțelepciunea dumnezeiască laudă pe cel mic potrivit ei, iar această înțelepciune a lui Dumnezeu o înțelegem a fi Însuși Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Înțelepciunea care merge înaintea noastră pe calea dreptății este Domnul care a zis: Eu sunt calea - o citire pe care Părinții din Răsărit și din Apus o țin în comun.
Considerați
Considerare
Capitolul 5 se întoarce la o primejdie mai subtilă decât neglijarea săracilor: a presupune pe mila lui Dumnezeu. Sirah avertizează: nu zice, mila lui Dumnezeu este mare; nu întârzia să te întorci la Domnul. Rabanus explică de ce răbdarea lui Dumnezeu nu este îngăduință la păcat, căci
El așteaptă pe cei greșiți tocmai pentru ca ei să se întoarcă spre mai bine și să facă pocăință pentru păcatele lor. Îngăduința lui Dumnezeu este o ușă ținută deschisă, nu o datorie care iartă greșeala viitoare. Împotriva acesteia, Rabanus oferă un chip drag conștiinței răsăritene - sufletul ca o moară care se învârte între două pietre, nădejdea deasupra și frica dedesubt, niciuna folositoare fără cealaltă:
În pieptul păcătosului, cu adevărat, nădejdea și frica trebuie să fie neîncetat unite, căci nădăjduiește zadarnic mila dacă nu se teme și de dreptate. Apoi capitolul 6 numește pe prietenul care veghează asupra noastră în această lucrare a întoarcerii, căci Rabanus spune că
Prieten se numește ca un păzitor al sufletului- prietenul credincios care, fiind prieten după Dumnezeu, tratează cu noi lucrurile vieții veșnice.
Răspunde
Răspuns
Cum primim o asemenea Înțelepciune? Sirah răspunde cu o figură uimitoare: pune piciorul tău în lanțurile ei, gâtul tău în cătușele ei. Rabanus refuză să îndulcească jugul; îl tâlcuiește ca rânduiala zilnică a întregii vieți sub poruncile lui Hristos, căci
Își pune, deci, piciorul în lanțurile ei cel ce întărește mersul vieții sale cu poruncile ei. Legătura este reală și este singura legătură care eliberează. Iar sfârșitul purtării ei este însăși slava, căci Rabanus declară că
nici altfel nu poate nimeni ajunge la veșmântul nemuririi și la cununa slavei decât prin adevărata cunoaștere a înțelepciunii. Lanțurile devin veșmânt; cătușele devin cunună. Așa răspunde astăzi legându-te de bunăvoie: un act de milostenie față de un aproape lipsit, o întoarcere cinstită la Domnul fără întârziere, o credincioșie păstrată față de un prieten al cărui suflet ești chemat să-l păzești.
Roagă-te
Rugăciune
O, Hristoase Dumnezeul nostru, Înțelepciunea și Puterea Tatălui, care mergi înaintea noastră pe calea dreptății și ne pedepsești cu încercarea doctrinei Tale mântuitoare numai ca să ne întărești și să ne descoperi tainele Tale: deschide mâinile noastre către săraci, ca să dăm cu evlavia inimii; trezește în noi frica ce nădăjduiește și nădejdea ce se teme, ca să nu întârziem a ne întoarce la Tine; și leagă-ne cu lanțurile Tale care singure fac liberi, ca să le purtăm la urmă ca pe un veșmânt de slavă. Fă-ne prieteni credincioși și păzitori ai sufletelor unii altora, precum i-ai numit pe slujitorii Tăi prieteni. Căci Tu ești mântuirea și bucuria tuturor celor ce Te caută și Ție Îți înălțăm slavă, împreună cu Tatăl Tău cel din veșnicie și cu Duhul Tău cel preasfânt, bun și de viață dătător, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →