← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Efeseni

Efeseni 2 — cu Benson

Efeseni 2Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
Harul și pacea să vă fie din belșug pe măsură ce deschidem Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament pentru o nouă întâlnire cu capitolul 2 din Efeseni. În spiritul cald al devoțiunii wesleyene, urmărim mărturia apostolului despre îndurarea divină care învie morții și unește casa lui Dumnezeu. Expunerea măsurată a lui Benson invită fiecare cititor să-și amintească groapa din care harul ne-a ridicat și să se odihnească cu totul pe lucrarea împlinită a lui Hristos. Același Duh care a inspirat textul să ne învioreze inimile din nou, ca recunoștința să se reverse în viață sfântă și laudă smerită.
Citește

Citire

Cu inimile pregătite prin rugăciune, să citim capitolul 2 din Efeseni încet și cu evlavie. Ascultați cum apostolul trece de la adâncurile morții noastre de odinioară în fărădelegi la înălțimile unirii noastre prezente cu Hristos. Lăsați fiecare frază să cerceteze conștiința și să mângâie pe cel zdrobit. Pe măsură ce cuvintele sunt citite cu glas tare, primiți-le ca mărturie vie că mântuirea este cu totul din har, oferită fără privire la meritul de odinioară sau la privilegiul național.
Studiu
Benson începe reluând firul discursului după doxologia din capitolul întâi. Versetele 1-2. Efeseni 2:1-2. Iar voi, etc. În versetele al nouăsprezecelea și al douăzecilea din capitolul precedent, apostolul vorbise despre lucrarea lui Dumnezeu în credincioșii din Efes, pentru convertirea lor și învierea din moartea spirituală la viața spirituală, prin aceeași putere atotputernică prin care L-a înviat pe Hristos din morți. La pomenirea acestui lucru, el continuă, în plinătatea inimii sale, într-un șir de gânduri despre slava înălțării lui Hristos, în cele trei versete următoare. Aici reia firul discursului său. El apasă apoi descrierea morții spirituale și a caracterului ei întreit. Adevărul este că păcătoșii ne treziți, nepocăiți și necredincioși sunt morți în trei privințe; întâi, ei sunt sub osândă, din pricina stricăciunii lor trecute și a feluritelor fărădelegi, la a doua moarte, sau la viitoarea mânie și pedeapsă, ca niște criminali sub sentința morții pentru crimele lor. Al doilea, ei sunt lipsiți de orice unire cu Dumnezeu și într-o stare de despărțire de El și de înstrăinare de viața Lui, cap. Efeseni 4:18; Coloseni 1:21. Al treilea, ei sunt cu mintea trupească; adică gândurile și afecțiunile lor sunt ațintite asupra lucrurilor văzute și vremelnice, ceea ce este moarte spirituală (Romani 8:6), însemnând moarte sau aversiune față de lucrurile spirituale și dumnezeiești. În fărădelegi și păcate Păcatele par a fi rostite mai ales despre Neamuri, care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu; fărădelegile despre Iudei, care aveau Legea Lui și totuși nu au ținut seama de ea. Benson desfășoară apoi inițiativa îndurării divine care înviază pe cei morți. Versetele 4-6. Efeseni 2:4-6. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare Adică în milă față de noi, în mijlocul păcatelor și nenorocirilor noastre, și în bunătatea Sa liberă, gratuită și în râvna de a ierta pe vinovat și de a mântui pe cel pierdut: pentru marea Sa dragoste De bunăvoință și dărnicie; cu care ne-a iubit pe noi Când nu era nimic în noi decât păcat și nenorocire care să-L miște să facă aceasta. Dragostea în Dumnezeu a fost pricina pentru care El a hotărât să arate îndurare anumitor feluri de persoane, și anume acelora care vor asculta chemarea Evangheliei la pocăință, credință și ascultare nouă. Dragostea este dorința de a comunica binele către noi, socotiți ca făpturi; dar îndurarea ne privește pe noi ca căzuți în păcat și nenorocire; chiar când noi, Iudei și Neamuri, și toți oamenii, eram morți în păcate Vezi despre Efeseni 2:1. Despre darul credinței el insistă că întreaga lucrare rămâne numai a lui Dumnezeu. Căci (ca să repetăm adevărul important afirmat mai înainte) prin har sunteți mântuiți prin credință Harul, ca însemnând mila liberă sau bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, fără nici o privire la vrednicia omenească, dăruiește slăvitul dar al mântuirii; și harul, în celălalt înțeles al expresiei, și anume influența Duhului, ne pregătește pentru primirea binecuvântatului dar și ni-l transmite; iar credința în Domnul Isus ca Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru, ca Guvernatorul și Judecătorul nostru, și în adevărurile și făgăduințele sfintei Sale Evanghelii, cu o mână goală și fără nici o pretenție la merit personal; credința, care produce dragoste și ascultare nefățarnică, primește binecuvântarea cerească.
Considerați

Considerare

Benson apasă avertismentul împotriva lăudării în orice contribuție omenească la mântuire. 'Dumnezeu, prin influența harică a Duhului Său, ne fixează atenția asupra marilor obiecte ale credinței, ne supune prejudecățile împotriva ei, trezește afecțiuni sfinte în sufletele noastre și, în ansamblu, ne dă putere să credem și să stăruim în credință până primim marele scop al credinței noastre în mântuirea deplină a sufletelor noastre.' Doddridge. Nu din fapte Nici această credință, nici această mântuire nu este meritată de, sau nu se datorează, nici unei fapte pe care ați săvârșit-o vreodată, veți sau puteți săvârși, fie în ascultare de Legea lui Moise, ceremonială sau morală, sau de orice altă lege; cu atât mai puțin este meritată de, sau se datorează, vreunei fapte săvârșite înainte de convertirea voastră. Ca să nu se laude vreun om Ca și cum ar fi, prin propriile sale fapte ale dreptății, dobândit mântuirea și astfel ar atribui slava ei sieși, mai degrabă decât lui Dumnezeu. El încheie secțiunea îndreptând orice faptă bună înapoi spre slava Creatorului. Cu alte cuvinte, El a curățit izvorul, ca să fie curate și apele; a făcut pomul bun, ca rodul să fie bun; ne-a făcut pe noi făpturi noi, ca să trăim vieți noi; un scop mare și important, desigur, al regenerării noastre. Așa că trebuie să atribuim în continuare toată slava a tot ce este bun în noi sau este făcut de noi lui Dumnezeu.
Răspunde

Răspuns

1. În ce obicei sau afecțiune prezentă simt încă atracția persistentă a vechii firi pe care Benson o descrie ca moarte spirituală? 2. Cum mă smerește amintirea că mântuirea este cu totul prin har prin credință tendința mea spre încredere în sine? 3. Unde mă îndeamnă Duhul să umblu în faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit deja pentru mine astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte îndurător, bogat în îndurare, Te binecuvântăm pentru marea covârșitoare a dragostei Tale care ne-a înviat când eram morți în fărădelegi și păcate. Îți mulțumim că nici o faptă a noastră nu a putut cumpăra sau merita o asemenea favoare, ci că toate izvorăsc din harul Tău liber în Hristos Isus. Păzește-ne de orice gând mândru care ar pretinde vreo parte din slava Ta. Plămădește-ne zilnic în lucrarea Ta, ca să umblăm în faptele bune pe care le-ai rânduit. Unește-ne mai adânc cu toți sfinții Tăi, atât de aproape cât și de departe, și dă ca viețile noastre să arate bunătatea arătată nouă în Fiul Tău. Prin același Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →