← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iov

Iov 9-10 — cu Simeon

Iov 9-10Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadențele măsurate ale via media, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a expunerii anglicane în care predicatorul de la Holy Trinity, Cambridge, desfășoară Cuvântul cu reverență și claritate pătrunzătoare. De-a lungul capitolelor nouă și zece ale lui Iov, pline de suferință, Simeon urmărește întâlnirea sufletului cu sfințenia divină, expunând fiecare refugiu al încrederii de sine, îndreptând în același timp inima zdrobită către singurul Avocat. Metoda sa rămâne mereu aceeași: să lase Scriptura să judece, să lase conștiința să consimtă și să lase Evanghelia să mângâie. Fie ca același Duh care a călăuzit pana lui Simeon să ne călăuzească acum auzirea, ca să învățăm atât nebunia prezumției, cât și bogățiile harului dăruit cu dărnicie în Hristos.
Citește

Citire

Să ascultăm acum textul sacru însuși. În capitolele nouă și zece, Iov își revarsă nedumerirea înaintea maiestății lui Dumnezeu, în timp ce prietenii își apasă acuzațiile. Citiți cu încetineală, lăsând fiecare verset să răsune în conștiință. Observați întrebările care se ridică de la sine: cum va fi omul drept înaintea lui Dumnezeu și ce rămâne când orice apărare omenească este dezbrăcată? Pasajul este rânduit pentru meditația acestei zile; primiți-l ca pe Cuvântul viu care cercetează și vindecă.
Studiu
Simeon începe prin a expune răspunsul lui Iov la Bildad. Totuși, există o energie deosebită în felul lor de a declara adevăruri experimentale: le fac subiect de apel către propriii lor dușmani și provoacă întregul univers să nege cele pe care le afirmă. Așa a fost cu Iov. Bildad îl acuzase că își afirmă propria nevinovăție desăvârșită și că îl acuză pe Dumnezeu de nedreptate în purtările Sale față de el: „Oare Dumnezeu pervertește judecata? Sau Atotputernicul pervertește dreptatea?” Iov, în răspunsul său, a admis premisele adversarului, dar a negat consecințele deduse din ele: „Știu că este așa, într-adevăr;” adică știu că Dumnezeu nu va perverti dreptatea: „dar” neg că am intenționat vreodată să mă justific înaintea lui Dumnezeu sau să mă împietresc împotriva Lui; căci sunt la fel de convins de nebunia de a acționa astfel, pe cât poți fi tu sau oricine altcineva: „Cum poate omul,” etc. În acest răspuns, Iov afirmă cu tărie două lucruri; I. El examinează apoi acuzația de autojustificare adusă împotriva lui Iov. Mai întâi l-au acuzat pe Iov de ipocrizie; apoi, când acesta și-a afirmat propria nevinovăție în legătură cu acel păcat grav, l-au prezentat ca afirmându-și libertatea de orice păcat și ca justificându-se ca om drept înaintea lui Dumnezeu. Aceasta nu a fost nicidecum intenția lui Iov: dimpotrivă, el declară aici explicit că „nimeni nu poate fi drept înaintea lui Dumnezeu [Notă: vers. 2.]” și că s-ar condamna pe sine însuși dacă ar îndrăzni să-și aroge o asemenea măsură de desăvârșire. El a afirmat în versetul precedent că, dacă ar îndrăzni să se certe cu Dumnezeu, nu ar putea rezista puterii Sale, nici nu s-ar putea pune în situația de a-și susține cauza înaintea Lui [Notă: vers. 19.]: iar acum renunță cu scârbă la orice idee atât de nelegiuită. Simeon dezvăluie apoi nelegiuirea ascunsă în orice pretenție de autojustificare. Nelegiuirea ei — Nu fără temei și-a exprimat Iov o asemenea scârbă față de spiritul ce i se imputa: căci a-l îngădui este, 1. O incriminare a lui Dumnezeu — [Nu există nicio desăvârșire a Dumnezeirii care să nu fie dezonorată de un spirit de autojustificare. El atacă și disprețuiește adevărul Său; căci El a arătat că toți sunt într-o stare de vinovăție și osândă înaintea Lui. El neagă dreptatea Sa; căci amenință pe toți oamenii cu moartea, când unii nu o merită. El degradează înțelepciunea Sa; căci presupune că acea minunată rânduială de a ne da un Mijlocitor și de a pune păcatele noastre asupra Lui a fost de prisos. El ridiculizează de asemenea îndurarea și harul Său, care sunt proclamate ca incomparabil de mari și slăvite, când însăși oferta lor este doar un sunet gol. Ascultați ce spune Dumnezeu Însuși: „Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos [Notă: 1 Ioan 1:10].”
Considerați

Considerare

Simeon aplică lecția atât pentru convingere, cât și pentru mângâiere. Auziți cum vorbește despre sine, câteva versete după textul nostru [Notă: vers. 30, 31.]; și apoi vedeți ce ar trebui să fie vederile noastre despre noi înșine. Nici Iov nu a fost singular în vederile sale despre sine: limbajul tuturor sfinților cei mai de seamă, atât din Vechiul, cât și din Noul Testament, este exact asemănător [Notă: Vezi Psalmi 130:3; Psalmi 143:2. Proverbe 20:9; Proverbe 20:9. Isaia 6:5; Isaia 64:6. Filipeni 3:4-9 și mai ales 1 Corinteni 4:4.] — — — Și așa trebuie să fie și al nostru, dacă vrem vreodată să găsim îndurare la mâinile lui Dumnezeu: trebuie „să ne smerim, dacă vrem vreodată să fim înălțați.”] 2. Pentru mângâierea noastră — [Unii sunt descurajați la vederea propriei lor josnicii și sunt gata să creadă că niște făpturi atât de nevrednice ca ei nu pot fi niciodată mântuite. Și astfel de gânduri le-ar putea avea pe bună dreptate, dacă îndreptățirea ar fi, fie în întregime, fie în parte, prin vreo dreptate a noastră. El încheie îndreptând pe orice păcătos smerit către Domnul, Dreptatea noastră. Aduceți-vă aminte atunci ce a spus Apostolul: „Aceasta este o vorbă vrednică de toată primirea, că Hristos Iisus a venit în lume ca să mântuiască pe păcătoși:” și că Pavel însuși, când era prigonitor sângeros și hulitor, a căpătat îndurare, tocmai ca să se arate întinderea și bogățiile harului lui Dumnezeu în el, ca pildă și încurajare pentru toți cei ce vor dori vreodată primire la Dumnezeul lor ofensat [Notă: 1 Timotei 1:15-16.]. Urmați deci pilda lui și credeți în Iisus pentru iertarea păcatelor voastre: ziceți, cum vă îndeamnă prorocul, „În Domnul Iisus am dreptate și putere;” căci „în Domnul va fi îndreptățită toată sămânța lui Israel și în El se va lăuda” [Notă: Isaia 45:24-25.]. Însuși numele cu care Domnul Iisus Însuși dorește să fie numit este „Domnul, Dreptatea noastră” [Notă: Ieremia 23:6.].
Răspunde

Răspuns

Unde am căutat să stau înaintea lui Dumnezeu în propria mea dreptate mai degrabă decât numai în Hristos? În ce încercare prezentă sunt ispitit să obosesc de viață în loc să mă arunc asupra îndurării Răscumpărătorului? Cum voi renunța astăzi la orice pledare a mea și voi odihni simplu în lucrarea împlinită a Aceluia care îndreptățește pe cel nelegiuit?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne preasfânt, înaintea căruia nici o făptură nu se poate îndreptăți, dă-ne harul să ne vedem păcatul așa cum l-a văzut Iov pe al său și să disprețuim orice refugiu pe care ni-l facem singuri. Fie ca același Duh care a cercetat inima patriarhului să o cerceteze și pe a noastră, ca să fim dezbrăcați de mândrie și îmbrăcați cu dreptatea lui Hristos. Păzește-ne de nebunia de a ne împietri împotriva Ta și de nelegiuirea mai adâncă de a socoti jertfa Fiului Tău de prisos. În orice încercare, învață-ne răbdarea întemeiată pe credință, ca să nu cârtim nici să deznădăjduim. Primește-ne, nu pentru vreo lucrare a noastră, ci pentru dragostea lui Iisus, Avocatul și Dreptatea noastră; și adu-ne la urmă la odihna pe care ai pregătit-o pentru cei ce se încred numai în El. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →