Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 7-8 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Astăzi stăm cu Ioan Calvin în timp ce el deschide Scripturile pentru a ilumina strigătele lui David din Psalmii 7 și 8. Privirea constantă a lui Calvin asupra textului ne arată cum încrederea în Dumnezeu rămâne fermă când dușmanii apasă tare și când nevinovăția trebuie declarată înaintea Judecătorului ceresc. Cuvintele sale ne invită să vedem rugăciunea nu ca o implorare frenetică, ci ca un apel încrezător către Cel care cercetează inimile și domnește peste toate națiunile. Prin Calvin învățăm că același Dumnezeu care apără pe cei drepți ne cheamă și pe noi să ne examinăm propria integritate. Fie ca comentariul său să ne adâncească dependența de dreptatea și mila divină în timp ce parcurgem aceste cântece antice de plângere și laudă.
Citește
Citire
Pregătește-ți inima să asculte glasul lui David în Psalmii 7 și 8. Aceste capitole trec de la strigăte urgente pentru eliberare în mijlocul acuzațiilor false la o minunare plină de bucurie la grija maiestuoasă a lui Dumnezeu pentru omenire. Citește încet, permițând încrederii psalmistului și slavei Creatorului să-ți modeleze propriile rugăciuni. Observă cum David apelează la judecata dreaptă a lui Dumnezeu și cum cerurile vestesc numele Domnului. Lasă cuvintele să se așeze în duhul tău înainte de a ne întoarce la îndrumarea lui Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a descrie împrejurările lui David și temelia încrederii sale.
La începutul psalmului, David vorbește despre faptul că are mulți dușmani, iar în al doilea verset el specifică pe cineva la singular. Și cu siguranță, deoarece mințile tuturor oamenilor erau aprinse împotriva lui, el avea un motiv foarte bun să se roage să fie eliberat de toți prigonitorii săi. Dar deoarece cruzimea rea a regelui, ca o torță, aprinsese împotriva lui, deși era o persoană nevinovată, ura întregului popor, el avea de asemenea un motiv bun să-și îndrepte pana în mod special împotriva lui. Astfel, în primul verset, el descrie caracterul adevărat al propriilor sale împrejurări — era un om prigonit; iar în al doilea verset, izvorul sau cauza nenorocirii pe care o îndura. Există un mare accent în aceste cuvinte pe care le folosește la începutul Psalmilor: O Iehova Dumnezeul meu, în Tine am încredere. Verbul, este adevărat, este la timpul trecut în ebraică; și, prin urmare, dacă ar fi tradus literal, citirea ar fi: În Tine am avut încredere; dar deoarece evreii iau adesea un timp pentru altul, [98] prefer să-l traduc la prezent, În Tine am încredere, mai ales deoarece este clar că se denotă un act continuu, așa cum este numit. David nu se laudă cu o încredere în Dumnezeu, de la care căzuse acum, ci cu o încredere pe care o nutrea constant în necazurile sale. Și aceasta este o dovadă autentică și neîndoielnică a credinței noastre, când, fiind vizitați de adversitate, noi, cu toate acestea, perseverăm în a nutri și a exercita speranța în Dumnezeu. Din acest pasaj, învățăm de asemenea că poarta milei este închisă rugăciunilor noastre dacă cheia credinței nu o deschide pentru noi. Nici nu folosește un limbaj de prisos când Îl numește pe Iehova Dumnezeul său; căci ridicând aceasta ca un zid înaintea lui, el respinge valurile ispitelor, ca să nu-i copleșească credința. În al doilea verset, prin figura unui leu, el reprezintă într-o lumină mai puternică cruzimea lui Saul, ca un argument pentru a-L determina pe Dumnezeu să-i acorde ajutor, chiar așa cum i-o atribuie Lui ca fiind provincia Sa deosebită să-și salveze oile sărace din fălcile lupilor.Despre versetele 3 și 4, Calvin examinează protestul de nevinovăție al lui David.
3 O Iehova Dumnezeul meu Aici David, pentru a-L determina pe Dumnezeu să-i arate favoare, protestează că este hărțuit pe nedrept și fără a fi vinovat de nicio crimă. Pentru a da protestului său o greutate mai mare, el folosește o imprecație. Dacă a făcut vreo nedreptate, el își declară disponibilitatea de a purta vina; da, se oferă să îndure cea mai aspră pedeapsă, dacă nu este cu totul nevinovat de crima de care toți oamenii îl considerau aproape condamnat. Și rugându-L pe Dumnezeu să-l ajute în nicio altă condiție decât aceasta, ca integritatea sa să se dovedească la încercare neatinsă, el ne învață, prin exemplul său, că ori de câte ori recurgem la Dumnezeu, trebuie să ne facem prima grijă să fim bine asigurați în propriile noastre conștiințe cu privire la dreptatea cauzei noastre; căci Îi facem o mare nedreptate dacă vrem să-L angajăm ca avocat și apărător al unei cauze rele. Pronumele acesta arată că el vorbește despre un lucru care era general cunoscut; de unde putem concluziona că calomnia ridicată de Cuș se răspândise larg. Și deoarece David era condamnat de rapoartele false și judecățile nedrepte pe care oamenii le înaintau împotriva lui și nu vedea nicio remediere pe pământ, el se îndreaptă către scaunul de judecată al lui Dumnezeu și se mulțumește cu menținerea nevinovăției sale înaintea Judecătorului ceresc; un exemplu pe care toți cei evlavioși ar trebui să-l imite, pentru ca, în opoziție cu rapoartele calomnioase care sunt răspândite împotriva lor, ei să se mulțumească cu judecata lui Dumnezeu singur. El declară apoi mai distinct că nu a comis nicio crimă. Și în al patrulea verset, el menționează două detalii în autoapărare; primul, Că nu a făcut niciun rău nimănui; și, al doilea, Că a încercat mai degrabă să facă bine dușmanilor săi, de către care totuși fusese rănit fără nicio cauză justă. Prin urmare, explic al patrulea verset astfel: Dacă am nedreptățit pe vreun om care era în pace cu mine și nu am ajutat mai degrabă pe cei nevrednici, care m-au prigonit fără cauză, etc. Deoarece David era urât de aproape toți oamenii, ca și cum ambiția de a domni l-ar fi împins perfid să se ridice în rebeliune împotriva lui Saul și să pună capcane monarhului căruia îi era legat prin jurământul de credință [101] în prima parte a versetului, el se curăță de o astfel de calomnie urâtă. Motivul, poate, pentru care îl numește pe Saul cel care era în pace cu el este că, din cauza demnității sale regale, persoana sa trebuia să fie sacră și sigură de pericol, [102] astfel încât să fie ilegal să se facă vreo încercare ostilă împotriva lui. Această frază, totuși, poate fi înțeleasă în general, ca și cum ar fi spus: Nimeni care s-a reținut cu blândețe de la a mă răni și s-a purtat cu bunătate față de mine nu poate cu adevărat să se plângă că l-am rănit vreodată într-o singură instanță. Și totuși era convingerea generală că David, în mijlocul păcii, stârnise o mare confuzie și cauzase război. Din aceasta este cu atât mai evident că David, cu condiția să se bucure de aprobarea lui Dumnezeu, era mulțumit cu mângâierea care venea din aceasta, deși nu ar fi avut mângâiere din nicio altă sursă.Despre versetul 5, Calvin explorează apelul îndrăzneț al lui David la judecata divină.
5 Să mă urmărească dușmanul meu Este o dovadă izbitoare a marii încrederi pe care David o avea în propria sa integritate, când este dispus să îndure orice fel de pedeapsă, oricât de înfricoșătoare, cu condiția să fie găsit vinovat de vreo crimă. Dacă am putea aduce o conștiință bună ca aceasta înaintea lui Dumnezeu, mâna Sa ar fi întinsă mai repede pentru a ne oferi ajutor imediat. Dar deoarece se întâmplă adesea ca cei care ne supără să fi fost provocați de noi, sau că ardem de dorința de răzbunare când suntem ofensați, suntem nevrednici de a primi ajutor de la Dumnezeu; da, nerăbdarea noastră închide poarta rugăciunilor noastre. În primul rând, David este pregătit să fie dat în voia dușmanilor săi, ca ei să-i prindă viața și să o arunce la pământ; și apoi să fie expus public ca obiect al batjocurii lor, astfel încât, chiar după ce este mort, să rămână sub ocară veșnică. Unii cred că kvvd kebod, pe care l-am tradus slavă, trebuie luat aici pentru viață, și astfel vor fi trei cuvinte, suflet, viață, slavă, însemnând același lucru. Dar mi se pare că sensul pasajului va fi mai plin dacă referim cuvântul slavă la memoria sa sau la numele său bun, ca și cum ar fi spus: Să nu mă distrugă dușmanul meu doar, ci, după ce m-a omorât, să vorbească despre mine în termeni cei mai ocărâtori, astfel încât numele meu să fie îngropat în noroi sau murdărie.
Considerați
Considerare
Calvin reflectează asupra lui Dumnezeu ca judecător al tuturor națiunilor și apărător al celor drepți.
8 Iehova va judeca națiunile Această propoziție este strâns legată de versetul precedent. David se rugase lui Dumnezeu să Se arate ca judecător națiunilor; și acum ia ca un adevăr cert și admis că este oficiul deosebit al lui Dumnezeu să judece națiunile: căci cuvântul pus la timpul viitor și tradus va judeca denotă aici un act continuu; și aceasta este semnificația timpului viitor în propozițiile generale. În plus, el nu vorbește aici despre o singură națiune, ci cuprinde toate națiunile. Deoarece recunoaște că Dumnezeu este judecătorul întregii lumi, el concluzionează puțin după aceea din aceasta că El îi va menține cauza și dreptul. Și ori de câte ori ni se pare că suntem părăsiți și asupriți, ar trebui să ne reamintim acest adevăr, că deoarece Dumnezeu este guvernatorul lumii, este la fel de imposibil pentru El să abdice de la oficiul Său ca și să Se nege pe Sine. Din această sursă va curge un flux continuu de mângâiere, deși o lungă succesiune de calamități ne-ar putea apăsa: căci din acest adevăr putem concluziona cu siguranță că El va avea grijă să ne apere nevinovăția. Ar fi contrar oricărui principiu de raționament just să presupunem că El, care guvernează multe națiuni, neglijează chiar și un singur om. Ceea ce se întâmplă cu judecătorii acestei lumi nu se poate întâmpla niciodată cu El; El nu poate, așa cum se poate întâmpla cu ei, să fie atât de ocupat cu afacerile mari și publice încât să neglijeze, pentru că nu poate să le acorde atenție, preocupările indivizilor. El aduce din nou în discuție integritatea sa pentru a nu părea, după exemplul ipocriților, să facă numele lui Dumnezeu un simplu pretext pentru a-și îndeplini mai bine propriile scopuri. Deoarece Dumnezeu nu este respectător de persoane, nu putem aștepta ca El să fie de partea noastră și să ne favorizeze, dacă cauza noastră nu este bună. Dar se întreabă, cum poate David aici să se laude cu propria sa integritate înaintea lui Dumnezeu, când în alte locuri el depreciază ca Dumnezeu să intre în judecată cu el? Răspunsul este ușor și este acesta: Subiectul tratat aici nu este cum ar putea răspunde dacă Dumnezeu i-ar cere socoteală de întreaga sa viață; ci, comparându-se cu dușmanii săi, el susține, și nu fără cauză, că, în raport cu ei, era drept. Dar când fiecare sfânt trece sub revizuirea judecății lui Dumnezeu și caracterul său este încercat pe propriile sale merite, problema este foarte diferită, căci atunci singurul sanctuar la care poate apela pentru siguranță este mila lui Dumnezeu.Calvin consideră în continuare cum Dumnezeu distinge zilnic pe cei drepți de cei răi.
11 Dumnezeu judecă pe cel drept etc. Alții citesc: Dumnezeu este un Judecător drept, și Dumnezeu este mânios în fiecare zi. Cuvintele vor admite cu siguranță acest sens; dar deoarece doctrina este mai plină conform primei citiri, am preferat să o urmez, deoarece văd că este mai aprobată de cei mai învățați teologi și, în plus, este mai potrivită subiectului pe care David îl consideră acum. Deoarece Saul și complicii săi, prin rapoartele lor calomnioase, reușiseră atât de mult în planul lor rău încât să producă o prejudecată generală împotriva lui David, astfel încât el era condamnat de aproape întregul popor, omul sfânt se susține din această singură considerație, că oricare ar fi confuzia lucrurilor în lume, Dumnezeu, cu toate acestea, poate discerne cu ușurință între cel drept și cel rău. Prin urmare, el apelează de la judecățile false ale oamenilor la Cel care nu poate fi niciodată înșelat. Se poate, totuși, întreba: Cum îl reprezintă Psalmistul pe Dumnezeu ca judecând în fiecare zi, când vedem că El amână pedeapsa frecvent pentru mult timp? Scrierile sacre celebrează cu siguranță pe bună dreptate îndelunga Sa răbdare; dar, deși El exercită răbdare îndelung și nu execută imediat judecățile Sale, totuși, deoarece nu trece niciun timp, da, nici măcar o zi, în care El nu furnizează cea mai clară dovadă că El deosebește între cel drept și cel rău, în ciuda confuziei lucrurilor în lume, este cert că El nu încetează niciodată să execute oficiul de judecător. Toți cei care vor avea osteneala să-și deschidă ochii pentru a privi guvernarea lumii vor vedea distinct că răbdarea lui Dumnezeu este foarte diferită de aprobare sau complicitate. Cu siguranță, atunci, poporul Său se va îndrepta cu încredere către El în fiecare zi.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața ta ai nevoie să te odihnești în aceeași încredere constantă pe care Calvin o evidențiază la David? Cum ar putea declara nevinovăția ta înaintea lui Dumnezeu, mai degrabă decât înaintea oamenilor, să schimbe felul în care înfrunți opoziția astăzi? În ce domeniu te invită Dumnezeu să-ți amintești că El cercetează inimile și nu va trece cu vederea integritatea?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, Dumnezeul nostru, care cercetezi inima și îndreptățești pe cei drepți după judecata Ta cea dreaptă, dă-ne har să-Ți încredințăm cauza noastră când se ridică vrăjmașii și zboară acuzații mincinoase. Susține-ne prin credincioșia Ta suverană a legământului, ca să umblăm fără prihană înaintea Ta și să așteptăm cu încredere liniștită ceasul izbăvirii Tale. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →