← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Corinteni

2 Corinteni 12 — cu Matthew Henry

2 Corinteni 12Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la 2 Corinteni 12 ne invită în apărarea apostolului Pavel a slujirii sale și în modurile surprinzătoare în care Dumnezeu atât înalță cât și smerește pe slujitorii Săi. Henry urmărește cu atenție echilibrul dintre experiențele spirituale extraordinare și realitatea zilnică a slăbiciunii, arătând cum harul susține pe mesager când puterea eșuează. Reflecțiile sale ne amintesc că adevărata autoritate apostolică nu stă în gloria personală ci în puterea lui Hristos desăvârșită prin fragilitatea umană. Pe măsură ce urmăm expunerea lui Henry astăzi, suntem încurajați să primim atât înălțimile revelației cât și spinii care ne țin dependenți. Această lecție deschide spațiu pentru examinarea sinceră a propriului nostru mândrie și a suficienței harului pe care o trecem adesea cu vederea.
Citește

Citire

Luați un moment de liniște pentru a citi 2 Corinteni 12 în întregime. Ascultați la lauda reticentă a lui Pavel, spinul misterios din carne și răspunsul tandru al Domnului că harul este de ajuns. Observați cum slăbiciunea devine scena însăși pe care puterea lui Hristos este arătată. Lăsați cuvintele să se așeze înainte de a trece la perspectivele lui Henry asupra aceluiași pasaj.
Studiu
Henry începe prin a prezenta relatarea apostolului despre onorurile cerești. I. Relatarea pe care apostolul o dă despre favoarea pe care Dumnezeu i-a arătat-o și onoarea pe care i-a făcut-o; căci fără îndoială el însuși este omul în Hristos despre care vorbește. Despre aceasta putem observa, 1. Onoarea însăși care i-a fost făcută apostolului: a fost răpit în al treilea cer, v. 2. Când s-a întâmplat nu putem spune, dacă a fost în timpul acelor trei zile în care a zăcut fără vedere la convertirea sa sau la un alt moment ulterior, cu atât mai puțin ne putem preface a spune cum s-a întâmplat, fie prin separarea sufletului de trup fie printr-un transport extraordinar în adâncul contemplației. Ar fi o prezumție pentru noi să determinăm, dacă nu și să cercetăm, această chestiune, văzând că apostolul însuși spune: Fie în trup fie în afara trupului, nu pot spune. A fost cu siguranță o onoare foarte extraordinară făcută lui: într-un anumit sens a fost răpit în al treilea cer, cerul celor binecuvântați, deasupra cerului aerian, în care zboară păsările, deasupra cerului înstelat, care este împodobit cu acele orbe glorioase: a fost în al treilea cer, unde Dumnezeu își manifestă cel mai eminent gloria. Nu suntem capabili să cunoaștem totul, nici nu este potrivit să cunoaștem foarte mult din amănuntele acelui loc și stări glorioase; este datoria și interesul nostru să dăm sârguință pentru a ne asigura nouă înșine o locuință acolo; și, dacă aceasta este lămurită pentru noi, atunci ar trebui să tânjim să fim mutați acolo, să rămânem acolo pentru totdeauna. Acest al treilea cer este numit paradis (v. 4), în aluzie la paradisul pământesc din care Adam a fost alungat pentru fărădelegea sa; este numit paradisul lui Dumnezeu (Apoc. ii. 7), însemnând pentru noi că prin Hristos suntem restaurați la toate bucuriile și onorurile pe care le-am pierdut prin păcat, ba chiar la mult mai bine. Apostolul nu menționează ce a văzut în al treilea cer sau paradis, dar ne spune că a auzit cuvinte de nespus, cum nu este cu putință unui om să rostească — atât de mare este sublimitatea materiei și necunoașterea noastră a limbii lumii de sus: nici nu i-a fost îngăduit să rostească acele cuvinte, pentru că, cât timp suntem aici în această lume, avem un cuvânt mai sigur al profeției decât astfel de viziuni și revelații. 2 Pet. i. 19. Citim despre limba îngerilor precum și a oamenilor, și Pavel a știut la fel de mult din aceasta ca oricare om de pe pământ, și totuși a preferat dragostea, adică dragostea sinceră de Dumnezeu și de aproapele nostru. Această relatare pe care apostolul ne-o dă despre viziunea sa ar trebui să ne oprească dorințele curioase după cunoașterea interzisă și să ne învețe să îmbunătățim revelația pe care Dumnezeu ne-a dat-o în Cuvântul Său. Pavel însuși, care fusese în al treilea cer, nu a publicat lumii ce auzise acolo, ci s-a ținut de doctrina lui Hristos: pe această temelie este zidită Biserica, și pe aceasta trebuie să ne zidim credința și nădejdea. 2. Modul modest și smerit în care apostolul menționează această chestiune este observabil. Unul ar fi tentat să creadă că unul care avusese astfel de viziuni și revelații ar fi lăudat mult despre ele; dar, spune el, Nu este de folos pentru mine, fără îndoială, să mă laud, v. 1. De aceea nu a menționat aceasta imediat, nici până la mai bine de paisprezece ani după, v. 2. Și atunci nu fără oarecare reticență, ca un lucru pe care într-un fel a fost silit de necesitatea cazului. Din nou, vorbește despre sine la persoana a treia și nu spune: Eu sunt omul care a fost astfel onorat mai presus de alți oameni. Din nou, smerenia sa apare prin controlul pe care pare să și-l pună (v. 6), ceea ce arată clar că nu-i plăcea să zăbovească pe această temă. Astfel a fost el, care nu era în urma celor mai de seamă apostoli în demnitate, foarte eminent pentru smerenia sa. Notă: Este un lucru excelent să ai un duh smerit în mijlocul înaintărilor înalte; și cei care se smerește vor fi înălțați. Henry explică apoi scopul din spatele spinului din carne. 2. Scopul acestuia a fost să-l țină pe apostol smerit: Ca să nu fie înălțat peste măsură, v. 7. Pavel însuși știa că nu ajunsese încă, nici nu era deja desăvârșit; și totuși era în pericol de a fi ridicat de mândrie. Dacă Dumnezeu ne iubește, va ascunde mândria de la noi și ne va ține de a fi înălțați peste măsură; și poverile spirituale sunt rânduite pentru a vindeca mândria spirituală. Acest spin din carne este spus a fi un mesager al Satanei, pe care acesta nu l-a trimis cu un scop bun, ci dimpotrivă, cu intenții rele, pentru a-l descuraja pe apostol (care fusese atât de mult favorizat de Dumnezeu) și a-l împiedica în lucrarea sa. Dar Dumnezeu a rânduit aceasta spre bine, și a cârmuit-o spre bine, și a făcut ca acest mesager al Satanei să fie atât de departe de a fi o piedică încât a fost un ajutor pentru apostol. Henry arată apoi cum răspunde apostolul la această rânduială divină. III. Aici este folosul pe care apostolul îl face din această rânduială: S-a lăudat în slăbiciunile sale (v. 9), și a găsit plăcere în ele, v. 10. El nu înseamnă slăbiciunile sale păcătoase (de care avem motiv să ne rușinăm și să ne întristăm), ci înseamnă necazurile sale, ocările, nevoile, prigonirile și strâmtorările pentru Hristos, v. 10. Iar motivul laudei și bucuriei sale din pricina acestor lucruri a fost acesta — ele erau ocazii potrivite pentru ca Hristos să manifeste puterea și suficiența harului Său odihnindu-se peste el, prin care avusese atât de multă experiență a tăriei harului divin încât putea spune: Când sunt slab, atunci sunt tare. Aceasta este o paradoxie creștină: când suntem slabi în noi înșine, atunci suntem tari în harul Domnului nostru Isus Hristos; când ne vedem slabi în noi înșine, atunci ieșim din noi înșine la Hristos, și suntem calificați să primim tărie de la El, și experimentăm cel mai mult din proviziile tăriei și harului divin.
Considerați

Considerare

Henry încheie secțiunea examinând grija continuă a apostolului pentru Biserică. II. El dă o relatare amplă despre purtarea și intențiile sale bune față de ei, în care putem observa caracterul unui slujitor credincios al Evangheliei. 1. Nu era dispus să fie o povară pentru ei, nici nu căuta ale lor, ci pe ei. El spune (v. 13) că nu fusese o povară pentru ei în trecut, și le spune (v. 14) că nu va fi o povară pentru ei în viitor, când va veni la ei. A cruțat pungile lor și nu a râvnit banii lor: Nu caut ale voastre, ci pe voi. Nu căuta să se îmbogățească pe sine, ci să le mântuiască sufletele: nu dorea să facă o proprietate din ei pentru sine, ci să-i câștige pentru Hristos, al cărui slujitor era. Notă: Cei care țintesc să se îmbrace cu lâna turmei și nu au grijă de oi sunt simbriași și nu păstori buni. 2. Ar fi bucuros să cheltuiască și să fie cheltuit pentru ei (v. 15); adică era dispus să-și ia osteneală și să sufere pierdere pentru binele lor. Ar cheltui timpul, darurile, puterea, interesul, tot ce avea, pentru a le sluji; ba chiar să cheltuiască astfel încât să fie cheltuit, și să fie ca o lumânare, care se consumă pe sine pentru a da lumină altora. 3. Nu și-a micșorat dragostea față de ei, în ciuda lipsei de bunătate și ingratitudinii lor față de el; și de aceea era mulțumit și bucuros să-și ia osteneală cu ei, deși cu cât îi iubea mai mult cu atât era mai puțin iubit, v. 15. Aceasta se aplică și altor relații: dacă alții lipsesc în datoria lor față de noi, nu urmează de aceea că noi putem neglija datoria noastră față de ei. 4. A avut grijă nu numai ca el însuși să nu fie o povară, ci și ca niciunul dintre cei pe care îi folosea să nu fie. Aceasta pare a fi înțelesul a ceea ce citim, v. 16-18. Dacă ar fi obiectat de cineva că deși el însuși nu i-a împovărat, totuși, fiind viclean, i-a prins cu viclenie, adică a trimis printre ei pe unii care i-au jefuit, și apoi a împărțit cu ei profitul: 'Nu a fost așa', spune apostolul; 'Nu am făcut câștig din voi însumi, nici prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis; nici Tit, nici alții — Am umblat prin același Duh și în aceleași urme.' Toți au fost de acord în această chestiune să le facă tot binele pe care puteau, fără a fi o povară pentru ei, să promoveze Evanghelia printre ei și să o facă cât mai ușoară pentru ei. Sau, aceasta poate fi citită cu o întrebare, ca dezicându-se complet de orice viclenie în el însuși și în alții față de ei. 5. A fost un om care a făcut toate lucrurile pentru zidire, v. 19. Acesta a fost marele său țel și plan, să facă bine, să pună temelia bine, și apoi cu grijă și sârguință să zidească suprastructura. 6. Nu s-ar fi ferit de datoria sa de teamă de a-i displăcea, deși era atât de grijuliu să se facă ușor pentru ei. De aceea era hotărât să fie credincios în mustrarea păcatului, deși era astfel găsit a fi cum nu voiau ei, v. 20. Apostolul menționează aici mai multe păcate care se găsesc prea des printre cei ce mărturisesc religia și sunt foarte mustrabile: certuri, invidii, mânii, neînțelegeri, bârfe, șoapte, îngâmfări, tulburări; și, deși cei vinovați de aceste păcate abia pot suferi să fie mustrați pentru ele, totuși slujitorii credincioși nu trebuie să se teamă de a-i ofensa pe vinovați prin mustrări aspre, după cum sunt necesare, în public și în particular. 7. Era mâhnit la gândul că ar găsi păcate scandaloase printre ei, fără pocăință cuvenită. Aceasta, le spune, ar fi cauza unei mari umilințe și plângeri. Notă, (1.) Căderile și greșelile celor ce mărturisesc nu pot fi decât o considerație umilitoare pentru un slujitor bun; și Dumnezeu ia uneori această cale pentru a-i smeri pe cei ce ar putea fi ispitiți să fie înălțați: Mă tem ca nu cumva Dumnezeul meu să mă smerească printre voi. (2.) Avem motiv să plângem pe cei ce păcătuiesc și nu se pocăiesc, să plângem pe mulți care au păcătuit și nu s-au pocăit, v. 21. Dacă aceștia nu au, încă, har să plângă și să se jelească de propria lor stare, starea lor este cu atât mai jalnică; și cei ce iubesc pe Dumnezeu și îi iubesc pe ei ar trebui să plângă pentru ei.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața voastră a folosit Dumnezeu o slăbiciune persistentă pentru a vă păzi de mândrie? Cum schimbă promisiunea 'Harul Meu îți este de ajuns' felul în care priviți luptele continue? În ce relații sunteți invitați să cheltuiți și să fiți cheltuiți fără a căuta întoarcere?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, în slăbiciunea noastră ne întoarcem la Tine, încrezându-ne că harul Tău este de ajuns și că puterea Ta se desăvârșește în neputința noastră, așa cum ai declarat apostolului. Păzește-ne de înălțarea de sine sau de disperare, ca tăria lui Hristos să se odihnească peste noi și să fie preamărită fie în înălțare fie în spini. Prin Duhul Tău, dă-ne putere să ne lăudăm numai în Domnul și să ne petrecem viețile de dragul Evangheliei. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →