← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Ceruri noi și un pământ nou: Toată făptura va veni să se închine

Isaia 65-66Comentariu la Isaia de Sfântul Chiril al Alexandriei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)23 min
Deschidere
Cartea profetului ajunge la încheiere, iar Sfântul Chiril al Alexandriei citește ultimele două capitole ale acesteia ca pe un rezumat al întregii Evanghelii. Capitolul 65 se deschide cu lamentarea Domnului — 'Nu am fost găsit de cei ce nu Mă căutau… Mi-am întins mâinile toată ziua către un popor răzvrătit' — pe care Chiril o aude ca pe glasul lui Hristos, care a venit învățând și vindecând în mod deschis, întinzându-Și mâinile ca unul care cheamă la surzi, și a fost refuzat. Totuși capitolul nu se încheie în respingere: o rămășiță este păstrată, ca un strugure bun cruțat într-un ciorchine veștejit; un nume nou este dat; și marea făgăduință se ridică — 'iată, Eu creez ceruri noi și un pământ nou'. Cartea se încheie, în capitolul 66, cu Dumnezeu care nu poate fi găzduit în niciun templu — 'Cerul este tronul Meu, iar pământul este așternutul picioarelor Mele; unde este casa pe care Mi-o veți zidi?' — revendicând în schimb închinarea care este în Duh și în adevăr, și cu adunarea tuturor neamurilor și limbilor ca să vadă slava Sa: 'toată făptura va veni să se închine înaintea Mea'. Chiril poartă întreaga mișcare — de la mâinile întinse refuzate, la noua creație, la casa de rugăciune pentru toate popoarele, până la încheierea veșnică.
Citește

Citire

Citiți Isaia 65–66. Capitolul 65: 'Sunt căutat de cei ce nu M-au întrebat; sunt găsit de cei ce nu Mă căutau… Mi-am întins mâinile toată ziua către un popor răzvrătit'; 'precum se găsește vinul nou în ciorchine și cineva zice: Nu-l nimici; căci este binecuvântare în el: așa voi face Eu pentru robii Mei'; 'veți lăsa numele vostru ca blestem… și veți numi pe robii Săi cu alt nume'; 'căci iată, Eu creez ceruri noi și un pământ nou: și cele dintâi nu vor mai fi pomenite'; 'lupul și mielul vor paște împreună… nu vor face rău și nu vor nimici în tot muntele Meu cel sfânt'. Apoi capitolul 66: 'Așa zice Domnul: Cerul este tronul Meu și pământul este așternutul picioarelor Mele: unde este casa pe care Mi-o veți zidi?… dar la omul acesta voi privi, la cel sărac și cu duh zdrobit, și care tremură la cuvântul Meu'; 'Bucurați-vă împreună cu Ierusalimul… ca să sugeți și să vă săturați de la sânul mângâierilor ei'; 'Voi întinde pacea ei ca un râu'; 'Voi aduna toate neamurile și limbile; și vor veni și vor vedea slava Mea'; 'dintr-o lună nouă în alta și dintr-o sabat în altul, toată făptura va veni să se închine înaintea Mea, zice Domnul'.
Studiu
Chiril aude în lamentarea de la începutul capitolului 65 chiar glasul lui Hristos, care nu a reținut nimic în chemarea poporului Său. din proprie inițiativă Mântuitorul, intrând în sinagogi, i-a învățat, propovăduind Evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice neputință în popor. Și-a întins mâinile toată ziua — imaginea lui Chiril este a unuia care gesticulează cu urgență către surzi — și a fost refuzat; totuși o rămășiță, strugurele bun din ciorchine, este cruțată de dragul celor credincioși. Capitolul urcă apoi spre culmea sa: 'Eu creez ceruri noi și un pământ nou'. Chiril citește această noutate nu mai întâi ca dizolvarea elementelor, ci ca înnoirea tuturor lucrurilor în Hristos. Toate lucrurile au devenit noi în Hristos — închinarea și viața și legiuirea; căci nu mai ne ținem de umbre și tipuri nefolositoare, ci mai degrabă aducem lui Dumnezeu peste toate închinare și slujire în duh și în adevăr. Iar faimoasa imagine de încheiere — lupul și mielul hrănindu-se împreună pe muntele cel sfânt — Chiril o citește ca pe neamurile odinioară sălbatice făcute blânde de Evanghelie, cei aprigi venind să împartă hrana celor blânzi. cei profani vor urma blândețea celor smeriți și curățiți.
Considerați

Considerare

Capitolul 66 încheie cartea cu Dumnezeu care nu poate fi închis. 'Cerul este tronul Meu… unde este casa pe care Mi-o veți zidi?' Chiril ne păzește de îndată de a-L imagina pe Dumnezeu cuprins de vreun templu. Dumnezeiescul umple toate lucrurile, și cu el sunt și pământul și cerul. Nici o structură nu-L poate cuprinde pe Cel al cărui așternut al picioarelor este pământul. Ce loc Îl va primi atunci, sau ce casă va fi de ajuns ca să-L cuprindă. Așa că Dumnezeu se întoarce de la templul de piatră la închinarea pe care o caută cu adevărat — aceea a Duhului, adusă de cei smeriți și zdrobiți care tremură la cuvântul Său. El revendică acum pentru Sine mai degrabă închinarea care este în Duh, și socotește vrednică de nici o considerație închinarea care este în umbre și tipuri. Bisericii Sale îi făgăduiește apoi pacea curgând ca un râu — și Chiril numește Râul. Un râu de pace, deci, și un torent de desfătare este Hristos. Cartea se încheie cu adunarea tuturor neamurilor și limbilor ca să vadă slava Sa și cu trimiterea apostolilor până la marginile pământului, astfel încât 'toată făptura va veni să se închine' — singura casă adevărată de rugăciune, nu mai mult de piatră și fum, ci a fiecărui popor atras către Cuvântul întrupat.
Răspunde

Răspuns

Auziți, la încheierea cărții, durerea din glasul lui Dumnezeu: 'Mi-am întins mâinile toată ziua'. Hristos nu a reținut nimic — a învățat deschis, a vindecat orice boală, Și-a întins mâinile ca să vă cheme acasă; singurul lucru care poate refuza o asemenea dragoste este o voință împietrită. Nu fiți poporul răzvrătit al versetului de deschidere; fiți strugurele bun cruțat în ciorchine, rămășița păstrată prin milă. Și lăsați făgăduința 'ceruri noi și un pământ nou' să remodeleze felul în care vedeți propria voastră viață acum. Chiril spune că noutatea începe deja în Hristos — închinare nouă, viață nouă, un nume nou — pentru cei ce părăsesc umbrele și slujesc lui Dumnezeu în duh și în adevăr. Așa închinați-vă Lui nu ca unuia ce poate fi închis în vreo clădire sau vreun simplu ritual; Dumnezeul al cărui tron este cerul și al cărui așternut al picioarelor este pământul caută în schimb o inimă săracă, zdrobită și care tremură la cuvântul Său. Deveniți acea casă. Și primiți râul pe care Îl oferă: Hristos Însuși este râul păcii și torentul desfătării. Cartea se încheie cu toată făptura venind să se închine — fiecare neam, fiecare limbă, atrași către un singur Mântuitor. Sunteți printre acea 'toată făptura'. Veniți și închinați-vă și fiți în pace.
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, al cărui tron este cerul și al cărui așternut al picioarelor este pământul, pe care nici un templu făcut de mâini nu-L poate cuprinde, căci Tu umpli toate lucrurile: primește-mă nu pentru vreo casă pe care aș putea să Ți-o zidesc, ci fă inima mea locuința pe care o dorești — săracă și zdrobită, tremurând la cuvântul Tău. Mărturisesc că Ți-ai întins mâinile toată ziua ca să mă chemi și de prea multe ori n-am vrut să vin; nu mă mai împietri, ci păstrează-mă ca strugurele bun cruțat în ciorchine, rămășița mântuită prin mila Ta. Fă-mă nou în Hristos — nou în închinare, nou în viață, purtând numele cel nou — ca să nu Te mai slujesc în umbre și tipuri, ci în duh și în adevăr. Fii pentru mine râul păcii și torentul desfătării, căci Tu Însuși ești acel Râu. Și precum ai adunat toate neamurile și limbile ca să vadă slava Ta, numără-mă printre toată făptura care vine să se închine înaintea Ta, din sabat în sabat și până la cerurile cele noi și pământul cel nou. Căci Tu ești Mântuitorul lumii, Hristoase Dumnezeul nostru, și Ție împreună cu Tatăl și cu Duhul cel prea sfânt Îți aparține toată slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Comentariu la Isaia de Sfântul Chiril al Alexandriei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →