← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Amos

Amos 3-4 — cu Maclaren

Amos 3-4Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa a capitolelor 3 și 4 din Amos, Maclaren urmărește chemarea urgentă a profetului la o adevărată comuniune cu Dumnezeu în mijlocul idolatriei încăpățânate a lui Israel și a prăbușirii morale. Expunerea sa trece de la posibilitatea tandră de a umbla cu Domnul la motivele dureroase pentru care comuniunea este atât de des ruptă și în cele din urmă la certitudinea solemnă a întâlnirii cu Dumnezeu în judecată. Pe măsură ce ascultăm, cuvintele antice să trezească dorința proaspătă pentru o comuniune neîntreruptă cu Cel care încă își invită poporul să umble alături de El.
Citește

Citire

Întoarceți-vă acum la capitolele 3 și 4 din Amos. Lăsați imaginile aspre ale profetului și întrebările sale pătrunzătoare să pătrundă în duhul vostru. Citiți încet, oprindu-vă după fiecare oracol și cereți Domnului să vă arate unde propriii voștri pași s-au îndepărtat de ai Săi. Aceste capitole expun atât privilegiul relației de legământ cât și costul rezistenței față de Dumnezeu care încă își caută poporul rătăcitor.
Studiu
Maclaren începe prin a contrasta trei expresii din Vechiul Testament care descriu o viață trăită aproape de Dumnezeu. Există trei expresii în Vechiul Testament, foarte asemănătoare între ele și totuși prezentând fațete sau aspecte diferite ale aceleiași mari adevăr. Uneori citim despre 'umblarea înaintea lui Dumnezeu' așa cum i s-a poruncit lui Avraam să facă. Aceasta înseamnă a rândui viața zilnică sub simțământul continuu că suntem 'mereu în ochii marelui Stăpân al lucrării'. Apoi există 'umblarea după Dumnezeu' și aceasta înseamnă a conforma voința și eforturile active regulii pe care El a stabilit-o, așezându-ne pașii ferm pe căile pe care El le-a pregătit ca să umblăm în ele și acceptând providențele Sale. Dar de asemenea, mult deasupra ambelor concepții despre o viață evlavioasă este cea sugerată de textul meu și care, după cum vă amintiți, a fost realizată în cazul patriarhului Enoh-'umblarea cu Dumnezeu'. Căci a umbla înaintea Lui poate avea cu sine un anumit tremur și poate fi întreprins în spiritul sclavului care ar fi bucuros să scape de ochiul gelos care îi mustră lenevia; iar 'umblarea după El' poate fi un efort dureros și parțial de a ține în vedere figura Sa îndepărtată; dar a 'umbla cu El' implică un simțământ constant și liniștit al Prezenței Sale divine care interzice ca eu să fiu vreodată singur, care călăuzește și apără, care inundă sufletul meu și umple viața mea și în care, pe măsură ce tovarășii pășesc unul lângă altul, cuvinte pot fi rostite de oricare, sau tăcerea binecuvântată poate fi elocventă de încredere și odihnă desăvârșită. Maclaren arată apoi cum adevărata comuniune cu Dumnezeu stă ca scopul fiecărei practici religioase. Cei doi pot umbla împreună. Acesta este scopul întregii religii. La ce sunt bune crezurile? La ce sunt bune slujbele și sacramentele? La ce este bună teologia? La ce este bună fapta răscumpărătoare a lui Hristos? Toate culminează în această adevărată comuniune constantă între oameni și Dumnezeu. Iar dacă, într-o anumită măsură, acest rezultat nu este atins în cazurile noastre, religia noastră, oricât de ortodoxă ar fi, credința noastră în răscumpărarea lui Isus Hristos, oricât de reală ar fi, participările noastre la slujbe și sacramente, oricât de punctuale și regulate ar fi, sunt toate 'aramă sunătoare și chimval zăngănitor'. Ajungeți-vă alături de Dumnezeu; acesta este scopul tuturor acestora, iar comuniunea cu El este culmea întregii religii. Maclaren identifică apoi singura barieră care desparte chiar și pe cel mai sincer credincios de prezența simțită a lui Dumnezeu. La bază există un singur lucru care desparte un suflet de Dumnezeu și acela este păcatul-păcat de vreun fel, ca niște grăunțe minuscule de praf care se interpun între două plăci lustruite într-un motor care ar trebui să se miște lin și strâns una împotriva celeilalte. Obstrucția poate fi invizibilă și totuși suficient de puternică pentru a cauza frecare, care împiedică funcționarea motorului și aruncă totul din angrenaj. Un nor ușor pe care nu-l putem vedea poate veni între noi și o stea și vom ști că este acolo doar pentru că steaua nu este vizibil acolo. În mod similar, mulți creștini, destul de inconștient, au ceva sau altceva în obiceiurile lor, sau în purtarea lor, sau în afecțiunile lor, care s-ar revela lor, dacă ar privi, ca fiind greșit, pentru că șterge pe Dumnezeu.
Considerați

Considerare

Maclaren avertizează cum mici divergențe repetate produc în cele din urmă o separare totală de Dumnezeu. Să ne amintim că o foarte mică divergență va, dacă cele două căi sunt prelungite suficient de departe, despărți capetele lor opuse printr-o lume. Calea noastră poate pleca de la căile Domnului la un unghi foarte ascuțit. Poate exista abia vreo conștiință de despărțire de tovarăș la început. Lăsați-l pe om să călătorească pe ea suficient de departe și cele două vor fi atât de departe una de alta încât el nu poate vedea pe Dumnezeu sau auzi cum vorbește. Aveți grijă de micile divergențe care sunt obișnuite, căci rezultatele lor acumulate vor fi o separare completă. Trebuie să existe o predare absolută dacă trebuie să existe o comuniune neîntreruptă. Maclaren încheie prin a întemeia chemarea la pocăință pe certitudinea că propriul Dumnezeu al lui Israel va veni în judecată. Certitudinea judecății este baza unei chemări la pocăință, care o poate abate. Întâlnirea cu Dumnezeu pentru care Israel este rugat să se pregătească nu era, desigur, judecata după moarte, ci distrugerea iminentă a Regatului de Nord. Dar chemarea profetică a lui Amos nu este aplicată greșit când este îndreptată spre acea zi finală a Domnului. Bunul-simț învață pregătirea pentru un viitor cert, iar nota de trâmbiță a lui Amos este adâncită și răsunată din nou de Isus: 'Fiți și voi gata, căci... Fiul Omului vine'. Observați, de asemenea, că relația particulară a lui Israel cu Dumnezeu este chiar temelia certitudinii pedepsei sale și a apelului la pocăință. Tocmai pentru că El este 'Dumnezeul tău', va veni cu siguranță să judece, iar tu te poți pregăti cu siguranță, prin pocăință, să-L întâlnești. Condițiile întâlnirii cu Judecătorul și a fi 'găsit de El în pace' sunt ca noi să fim 'fără pată și fără vină'; iar condițiile de a fi atât de fără pată și de necenzurabili sunt, ceea ce erau în zilele lui Amos, pocăința și încrederea. Numai că noi Îl avem pe Isus ca strălucire a slavei Tatălui în care să ne încredem și lucrarea Sa atotsuficientă la care să ne încredem, pentru iertare și curățire.
Răspunde

Răspuns

Unde în umblarea voastră zilnică simțiți invitația liniștită de a vă apropia mai mult de Dumnezeu? Ce mică divergență, dacă este lăsată necontrolată, ar putea lărgi distanța dintre inima voastră și a Sa? Cum ar schimba pregătirea de a-L întâlni pe Dumnezeu felul în care trăiți astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, dă-ne har să umblăm în adevărată învoire cu Tine, nu doar înainte sau după, ca nimic să nu întrerupă comuniunea noastră. Cercetează inimile noastre prin Duhul Tău, descoperind orice păcat ascuns, și atrage-ne iar la Tine cu îndurare vindecătoare. Ține-ne aproape și gata să Te întâmpinăm, Dumnezeul legământului nostru, atât în îndurările fiecărei zile, cât și în ziua arătării Tale, pentru Isus. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →