← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Samuel

1 Samuel 7-8 — cu Simeon

1 Samuel 7-8Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadențele măsurate ale căii de mijloc, Horae Homileticae a lui Charles Simeon deschide al șaptelea și al optulea capitol din Prima carte a lui Samuel cu mâna sigură a unui preot parohial care cunoaște atât fragilitatea inimii omenești cât și statornicia milei dumnezeiești. În aceste cuvântări Simeon urmărește pocăința lui Israel la Mitpa, mijlocirea lui Samuel și cererea ulterioară a poporului pentru un rege, lăsând narațiunea antică să vorbească direct Bisericii din orice veac. Metoda sa nu este nici speculativă, nici nouă; este expunerea simplă a Scripturii unită cu aplicarea rugătoare care a hrănit evlavia anglicană timp de două secole. De aceea ne punem sub călăuzirea sa, cerând ca același Duh care l-a ascultat pe Samuel să ne trezească din nou auzul.
Citește

Citire

Cititorul să acorde acum atenție liniștită capitolelor rânduite. Să audă cum Israel se întoarce la Domnul la Mitpa, cum Samuel aduce mielul de lapte și strigă pentru națiune și cum același popor, abia eliberat, cere curând un rege. Să citească încet, lăsând cuvintele să se așeze; să observe mișcarea de la pocăință la biruință și de la biruință la necredință reînnoită. Pasajul este scurt; lecțiile sale nu sunt.
Studiu
Simeon se adresează mai întâi mijlocirii așa cum a fost cerută de israeliți. Mijlocirea sa este subiectul pe care ni-l propunem spre cercetare; și o vom observa, I. Așa cum a fost cerută de ei — Ei învățaseră acum prin experiență că numai Dumnezeu îi putea ajuta — [Ei nu recurgeau, ca mai înainte, la chivot pentru ajutor: nici nu se încredeau într-un braț de carne: Însuși Iehova era acum nădejdea lor: și îl căutau într-un mod cu adevărat potrivit: „l-au plâns după El”, fiind mâhniți în inimile lor că L-au provocat să plece de la ei: „au scos apă și au turnat-o înaintea Lui”, exprimând astfel adâncimea durerii lor [Notă: Psalmii 22:14.]: și „au postit”, pentru a naște în ei înșiși un simțământ mai pocăit al tuturor fărădelegilor lor. În această stare a minții s-au îndreptat către El, a cărui putere se dovedise atât de des eficace pentru sprijinul lor. El continuă să descrie felul în care Samuel a adus-o. Aducerea unui miel de lapte pe altar arăta că nici poporul, nici el însuși nu puteau să se apropie de Dumnezeu sau să spere vreun har din mâinile Lui, decât prin acea mare Jertfă care urma să fie adusă într-o zi, chiar Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii întregi. În același timp, ca o ardere-de-tot, era menită să-L cinstească pe Dumnezeu, care îi ajutase atât de des în ceasul nevoii. Aceasta oferă un indiciu important pentru noi în toate rugăciunile noastre la tronul harului: trebuie să cerșim mila numai prin jertfa lui Hristos și să recunoaștem desăvârșirile lui Dumnezeu ca fiind preaslăvite în toate rânduielile Sale, fie de milă, fie de judecată, de providență sau de har — — —] Această jertfă a însoțit-o cu rugăciune fierbinte— [Samuel știa bine că, după cum rugăciunea fără jertfă nu ar fi de niciun folos, tot așa nici jertfa fără rugăciune. De aceea „a strigat către Domnul”. Simeon se îndreaptă apoi spre primirea ei de către Domnul. Dacă biruința ar fi fost câștigată numai prin sabia lui Israel, ei ar fi putut-o atribui propriilor lor iscusințe și puteri: dar când a izvorât din cauze cu totul în afara puterii oamenilor, nu au putut decât să recunoască faptul că Dumnezeu Însuși intervenise ca răspuns la rugăciunea lui Samuel. Oricât de mare a fost această favoare, suntem îndreptățiți să așteptăm o primire asemănătoare a rugăciunilor noastre, dacă le cerem doar cu smerenie și credință. Iosafat a primit un răspuns asemănător în împrejurări cu totul asemănătoare [Notă: 2 Cronici 20:21-22.]: și cu aceeași iuțeală a fost ascultat Daniel, când se ruga pentru sine [Notă: Daniel 9:19-23.]: și vom fi ascultați și noi în același fel, dacă ne apropiem de Dumnezeu, așa cum este și privilegiul și datoria noastră [Notă: Isaia 65:24.].
Considerați

Cugetare

Din această mijlocire primită el trage prima sa aplicare la siguranța unei națiuni. ] El a răspuns și la măsura cea mai deplină a cererilor înaintate— [Eliberarea din mâinile filistenilor era mila cerută; și atât de deplină a fost această eliberare, încât filistenii nu au mai intrat în țara lui Israel cât timp a trăit Samuel. Și noi putem aștepta ca Dumnezeu să depășească cererile noastre cele mai mari. Dacă suntem strâmtorați, nu este în El, ci în noi înșine. Dacă am fi mai stăruitori și mai largi în rugăciune, binecuvântările noastre ar fi înmulțite în aceeași măsură [Notă: 2 Împărați 13:19; Efeseni 3:20.].] Putem învăța de aici, 1. Pe ce se întemeiază siguranța noastră ca națiune— [Trebuie să le imităm pocăința—reforma—credința—și râvna—și să ne unim, atât slujitorii cât și poporul, în încredințarea cauzei noastre lui Dumnezeu — — —] 2. El încheie cuvântarea apăsând aceeași datorie asupra fiecărui suflet individual. Cum trebuie asigurată siguranța noastră ca indivizi— [Nu există altă cale pentru indivizi decât pentru națiuni: numai că în națiuni milele lui Dumnezeu pot fi gustate de cei care nu s-au ostenit deloc să le caute; pe când fiecare individ trebuie să stea sau să cadă după propriile sale strădanii pe căile pocăinței și ale credinței.
Răspunde

Răspuns

Unde în propria mea viață m-am întors, asemenea lui Israel la Mitpa, către Domnul doar atunci când primejdia apăsa? În ce împrejurare prezentă sunt invitat să reînnoiesc pocăința și să caut mijlocirea lui Hristos, marele nostru Preot? Cum voi păzi împotriva întoarcerii grabnice la încrederea în sine care a urmat eliberării lui Israel?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care l-ai ascultat pe Samuel când a strigat cu arderea-de-tot, dă-ne har să ne apropiem de Tine în același duh de pocăință și credință. Păzește-ne să nu ne bizuim pe milele trecute sau să căutăm vreun alt eliberator în afară de singurul Tău Fiu. Întărește-Ți Biserica să umble în pocăință zilnică, să prețuiască mijloacele harului și să încredințeze națiunea noastră și sufletele noastre ocrotirii Tale neîncetate. Fie ca amintirea ajutorului Tău, ridicată de Samuel odinioară, să fie ridicată din nou în fiecare inimă mulțumitoare, până vom sta înaintea Ta în țara unde rugăciunea este înghițită de laudă; prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →