← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Mica

Mica 3-4 — cu Matthew Henry

Mica 3-4Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În tăria liniștită a profeției străvechi ne adunăm să ascultăm glasul neînfricat al lui Mica prin prisma de încredere a lui Matthew Henry. Comentariul său deschide spusele aspre ale judecății asupra conducătorilor, arătând totodată spre orizontul mântuitor al Domnului. Ascultăm după Duhul care cheamă și astăzi pe conducători și popor deopotrivă la adevărata dreptate și la încrederea smerită. Fie ca aceste cuvinte să ne înrădăcineze mai adânc în scopurile neschimbătoare ale lui Dumnezeu pentru Biserica Sa de-a lungul tuturor veacurilor.
Citește

Citire

Cu evlavie citim acum capitolele trei și patru din Mica. Lăsăm cuvintele deustrare și făgăduință să se așeze în inimă. Ne oprim după fiecare secțiune, îngăduind Duhului să cerceteze și să mângâie. Primim atât avertizarea cât și nădejdea ca adevăr viu pentru poporul lui Dumnezeu astăzi.
Studiu
Henry începe prin a-i chema pe principi și profeți înaintea scaunului de judecată dumnezeiesc. Prinții și profeții, atunci când își împlinesc cu credincioșie datoria slujbei lor, trebuie să fie cinstiți mai presus de alți oameni; dar când își trădează încrederea și lucrează împotriva ei, trebuie să li se spună greșelile ca și altora și vor fi făcuți să cunoască că există un Dumnezeu mai presus de ei, căruia îi sunt datori să dea socoteală; la scaunul Său de judecată profetul îi cheamă aici, în numele Lui. Henry trece apoi la mustrarea profeților mincinoși. II. Să asculte și profeții mustrarea lor și osânda; ei erau cei ce prooroceau minciuni, iar prinții cârmuiau prin mijlocirea lor. Luați aminte, Henry subliniază apoi împuternicirea dumnezeiască a profetului pentru proclamarea îndrăzneață. Aici, I. Profetul simte o putere dumnezeiască ce îl însoțește în lucrarea sa și face o mărturisire și o protestare solemnă a acesteia, ca a ceva ce îl va îndreptăți și îl va susține în purtarea sa dreaptă cu prinții și conducătorii. El n-ar fi vrut, n-ar fi îndrăznit să fie atât de îndrăzneț cu oamenii mari, dacă nu ar fi fost purtat de un impuls și o insuflare profetică. Nu el spunea acestea, ci Dumnezeu prin el, și nu putea să nu rostească cuvântul pe care Dumnezeu i-l punea în gură. Vine de asemenea ca o împotrivire față de profeții mincinoși, care erau plini de rușine când vedeau că sunt dovediți mincinoși și care nu au avut niciodată curajul să vorbească cu credincioșie poporului, ci îl lingușeau în păcatele lui; erau senzuali, neavând Duhul, dar cu adevărat (zice Mica) eu sunt plin de putere prin Duhul Domnului, v. 8. Având în sine asigurarea adevărului celor spuse, le spunea cu îndrăzneală. Comparați-l cu acei profeți mincinoși și veți spune: Nu este nicio asemănare între ei. Ce este pleava față de grâu? Ieremia 23:28. Ce este focul pictat față de focul adevărat? Luați aminte aici, 1. Care erau înzestrările cu care era înzestrat acest profet: El era plin de putere, de judecată și de tărie; avea o dragoste aprinsă față de Dumnezeu și de sufletele oamenilor, o adâncă preocupare pentru slava Lui și mântuirea lor și o râvnă aprinsă împotriva păcatului. Avea de asemenea curaj să mustre păcatul și să mărturisească împotriva lui, fără a se teme de mânia oamenilor mari sau a mulțimilor mari; orice greutăți sau descurajări întâlnea, acestea nu îl opreau și nu îl îndepărtau de lucrarea sa; niciuna dintre aceste lucruri nu l-a mișcat. Și toate acestea erau călăuzite de judecată și discernământ; era un om al înțelepciunii la fel de mult ca și al curajului; în toată propovăduirea sa era lumină la fel de mult ca și căldură și un duh de înțelepciune la fel de mult ca și de râvnă. Astfel acest om al lui Dumnezeu era deplin pregătit pentru orice cuvânt bun pe care avea să-l spună și orice lucrare bună pe care avea să o facă. Cei cărora le propovăduia nu puteau să nu vadă că era plin atât de putere cât și de judecată, căci le-au găsit și înțelegerea deschisă și inimile arzând în ei, cu atâta evidență și demonstrație și cu atâta putere a venit cuvântul de la el. 2. De unde avea aceste înzestrări, nu de la sine și din sine, ci era plin de putere prin Duhul Domnului. Știind că într-adevăr Duhul Domnului era în el și vorbea prin el, că era o descoperire dumnezeiască pe care o rostea, o spunea cu îndrăzneală și ca unul care are autoritate, și-a întărit fața ca un cremene, știind că va fi îndreptățit și susținut în cele spuse, Isaia 50:7,8. Luați aminte, cei ce lucrează cu cinste pot lucra cu îndrăzneală; și cei ce sunt siguri că au o însărcinare de la Dumnezeu nu trebuie să se teamă de împotrivirea oamenilor. Ba mai mult, nu avea doar un Duh de profeție, care era temelia îndrăznelii sale, ci Duhul sfințirii îl înzestra cu îndrăzneala și înțelepciunea necesare. Nu în vreo putere a sa proprie era tare; căci cine este suficient pentru aceste lucruri? ci în Domnul și în puterea tăriei Lui; căci de la El este toată suflarea noastră. Suntem noi plini de putere vreodată pentru ceea ce este bun? Este în mod curat prin Duhul Domnului, căci prin noi înșine suntem slabi ca apa; Dumnezeul lui Israel este Cel ce dă tărie și putere atât poporului Său cât și slujitorilor Săi. 3. Ce folos a făcut de aceste înzestrări — această judecată și această putere; a vestit lui Iacov fărădelegea lui și lui Israel păcatul lui. Dacă fărădelegea se găsește în Iacov și Israel, trebuie să li se spună, și este treaba profeților lui Dumnezeu să le spună, să strige cu glas tare și să nu cruțe, Isaia 58:1. Cei ce vin să asculte Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie dispuși să li se spună greșelile și nu numai să le dea voie slujitorilor să le vorbească cu simplitate și credincioșie, ci să primească aceasta cu bunătate și să fie recunoscători; dar, deoarece puțini au smerenia suficientă pentru a primi mustrarea, cei ce trebuie să dea mustrări au nevoie de multă îndrăzneală și trebuie să se roage pentru un duh atât de înțelepciune cât și de tărie.
Considerați

Considerare

Henry trece apoi la contrastul dintre asprime și bunătatea făgăduită în capitolul următor. Comparând acest capitol cu încheierea capitolului precedent, făgăduințele mângâietoare de aici cu amenințările înfricoșătoare de acolo, putem, cu apostolul, „vedea bunătatea și asprimea lui Dumnezeu” (Romani 11:22), față de Biserica iudaică care a căzut, asprime când Sionul a fost arat ca un ogor, dar față de Biserica creștină, care a fost zidită pe ruinele ei, bunătate, mare bunătate; căci aici se făgăduiește, I. Că va fi înălțată și lărgită prin alipirea neamurilor la ea, v. 1, 2. II. Că va fi ocrotită în liniște și pace, v. 3, 4. III. Că va fi ținută aproape, statornică și credincioasă față de Dumnezeu, v. 5. IV. Că sub cârmuirea lui Hristos, toate necazurile ei vor fi îndreptate, v. 6, 7. V. Că va avea o stăpânire amplă și înfloritoare, v. 8. VI. Că necazurile ei vor fi aduse la un sfârșit fericit în cele din urmă, v. 9, 10. VII. Că vrăjmașii ei vor fi tulburați, ba chiar vor fi nimiciți în și prin încercările lor împotriva ei, v. 11-13. Henry încheie considerarea minunându-se de înnoirea Bisericii din pustiire. Este un „dar” foarte mângâietor cu care începe acest capitol și foarte înviorător pentru cei ce țin aproape de inimă interesele Bisericii lui Dumnezeu și sunt preocupați de bunăstarea ei. Când vedem uneori stricăciunile Bisericii, mai ales ale conducătorilor Bisericii, prinți, preoți și profeți, căutând lucrurile lor și nu lucrurile lui Dumnezeu, și când vedem curând după aceea pustiirile Bisericii, Sionul pentru pricinile lor arat ca un ogor, suntem gata să ne temem că va pieri într-o zi între amândouă, că numele lui Israel nu va mai fi pomenit; suntem gata să renunțăm la toate și să concluzionăm că Biserica nu va avea nici rădăcină nici ramură pe pământ. Dar să nu ne clatine credința în această privință; din cenușa Bisericii va răsări o altă pasăre Phoenix. În ultimele cuvinte ale capitolului precedent am lăsat muntele casei tot atât de pustiit și deșert ca înălțimile pădurii; și este posibil ca o astfel de pustietate să devină din nou un ogor roditor? Da, primele cuvinte ale acestui capitol aduc muntele casei Domnului tot atât de înălțat prin faptul că este frecventat pe cât fusese dezonorat prin faptul că fusese părăsit. Deși Sionul este arat ca un ogor, totuși Dumnezeu nu și-a lepădat poporul, ci prin căderea iudeilor mântuirea a venit la neamuri, astfel încât se dovedește a fi bogăția lumii, Romani 11:11,12. Aceasta este taina pe care Dumnezeu ne-o arată aici prin profet și spune exact același lucru în primele trei versete ale acestui capitol pe care un alt profet l-a spus prin Cuvântul Domnului în același timp (Isaia 2:2-4), pentru ca din gura acestor doi martori aceste făgăduințe să fie întărite; și foarte prețioase sunt aceste făgăduințe, privitoare la Biserica evangheliei, care au fost împlinite în parte și vor fi tot mai mult, căci credincios este Cel ce a făgăduit.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea sau în comunitatea mea văd putere folosită greșit fără responsabilitate? Cum remodelează făgăduința domniei lui Hristos privirea mea asupra necazurilor prezente? Ce pas de ascultare smerită mă îndeamnă Duhul să fac astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne al oștirilor, Tu care cercetezi inimile conducătorilor și descoperi orice vedenie mincinoasă, curățește poporul Tău de nedreptate și învață-ne să umblăm cu smerenie pe căile Tale. Prin Duhul Tău, adună neamurile la muntele Tău cel sfânt, unde săbiile sunt prefăcute în fiare de plug și pacea Ta curge ca un râu prin Hristos, Împăratul nostru. Stabilește Împărăția Ta printre noi, ca să trăim ca unii ce-Ți aparținem veșnic. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →