Eterniseed › Curriculum › Iosua
Iosua 15-16 — Eterniseed (Epoca Reformei / protestantism istoric)
Deschidere
Înregistrarea împărțirii pământului în capitolele cincisprezece și șaisprezece din Iosua prezintă modul particular în care Domnul și-a împlinit cuvântul legământului față de sămânța lui Avraam, atribuind porțiuni fixe seminției lui Iuda și fiilor lui Iosif. Aceste capitole nu prezintă o distribuție aleatorie, ci execuția unui decret stabilit de mult, prin care hotarele fiecărei moșteniri au fost determinate conform numărului poporului și promisiunii anterioare. Aruncarea sorții nu a servit pentru a introduce incertitudine, ci pentru a manifesta sfatul neschimbător al lui Dumnezeu, care declarase deja întinderea Canaanului ce urma să revină fiecărei seminții. În această împărțire, suveranitatea Domnului apare ca singurul temei al posesiunii, căci nici puterea brațului, nici meritul poporului nu au asigurat teritoriul. Mai degrabă, mâna divină a dirijat rezultatul astfel încât cuvântul rostit cu secole mai devreme să fie confirmat în ochii întregului Israel.
Citește
Citește Iosua cincisprezece și șaisprezece cu atenție la succesiunea ordonată a hotarelor și cetăților. Observă cum sorțul cade mai întâi asupra lui Iuda și apoi trece la casa lui Iosif, marcând limite precise de la pustiul Țin până la Iordan și de la râul Egiptului până la mare. Notează menționarea părții lui Caleb în moștenirea lui Iuda și consemnarea cetăților atât stăpânite cât și rămase. Ia seama de asemenea la descrierea hotarului lui Efraim și la afirmația că cananeii au continuat în anumite locuri. Aceste detalii dezvăluie exactitatea cu care moștenirea a fost măsurată și dependența continuă a lui Israel de Domnul pentru realizarea deplină a ceea ce fusese atribuit.
Studiu
Studiază
Capitolul cincisprezece se deschide cu sorțul seminției lui Iuda, al cărui hotar este trasat dinspre sud la țărmul Mării Sării, extinzându-se spre apus până la râul Egiptului și spre miazănoapte de-a lungul unor linii definite până la Mediterană. În acest teritoriu cetatea Hebron este acordată lui Caleb potrivit cuvântului rostit de Moise, demonstrând că promisiunile anterioare ale Domnului față de persoane rămân statornice chiar în mijlocul distribuției generale. Capitolul continuă prin enumerarea cetăților din Neghev, din vale, din ținutul deluros și din pustiu, confirmând astfel că moștenirea nu a fost lăsată vagă, ci a fost fixată prin hotare măsurabile. Capitolul șaisprezece consemnează sorțul care a ieșit pentru copiii lui Iosif, începând de la Iordan și alergând spre apus până la mare, cu o parte separată atribuită lui Efraim distinct de Manase. Aici narațiunea notează că cananeii din Ghezer nu au fost alungați, indicând că posesiunea acordată prin sorț a necesitat totuși ascultarea credinței pentru deplina ei bucurare. De-a lungul ambelor capitole textul prezintă împărțirea ca un act al rânduielii divine mai degrabă decât al aranjamentului omenesc, căci sorțul însuși a fost mijlocul rânduit prin care Domnul a dezvăluit porțiunile pe care le pregătise. Delimitarea atentă a hotarelor servește la excluderea oricărei pretenții bazate doar pe cucerire și la întemeierea dreptului fiecărei seminții exclusiv în decretul care fusese rostit mai înainte. Astfel suveranitatea lui Dumnezeu rându iește atât darul cât și măsura moștenirii, în timp ce prezența continuă a anumitor locuitori mărturisește că poporul trebuie să umble totuși în calea legământului pentru a păstra ceea ce i-a fost dat.
Considerați
Consideră
Aceste capitole stau în continuitate directă cu promisiunea consemnată în Geneza și reînnoită în Numeri, unde pământul a fost făgăduit seminței lui Avraam după semințiile lor. Același principiu al atribuirii suverane apare în împărțirea cetăților preoțești și în atribuirea ulterioară sub David, arătând că Domnul determină în mod constant hotarele locuirii poporului său. În Noul Testament limbajul moștenirii este preluat și împlinit în Hristos, care primește neamurile ca parte a sa și acordă aleșilor săi o parte din ceea ce nu poate fi măsurat prin linii pământești. Teologii Reformei au citit deci astfel de pasaje ca demonstrații că alegerea precede posesiunea și că siguranța credinciosului nu se întemeiază pe puterea prezentă, ci pe sfatul imuabil care a marcat deja moștenirea finală. Subjugarea incompletă notată în capitolul șaisprezece ilustrează mai departe distincția dintre dreptul acordat prin promisiune și bucuria realizată prin ascultare statornică, o distincție menținută de-a lungul lucrării legământului lui Dumnezeu cu biserica sa.
Răspunde
În ce împrejurare prezentă percepi decretul anterior al Domnului care rându iește limitele vieții tale și cum te oprește această recunoaștere de la strădania neliniștită după ceea ce nu ți-a fost atribuit? Cum te instruiește prezența continuă a elementelor necucerite în hotarele lui Iuda și Efraim pe credincios cu privire la necesitatea zilnică de a mortifica păcatul care mai rămâne mai degrabă decât de a prezuma doar pe promisiune? În ce fel natura fixă a acestor moșteniri străvechi te încurajează să te odihnești în credincioșia legământului care a asigurat deja o parte nestricăcioasă pentru toți cei care sunt în Hristos?
Roagă-te
O, Doamne Dumnezeule al părinților noștri, care ai hotărât odinioară hotarele moștenirii lui Israel prin sorțul sfatului tău, dă-ne har să recunoaștem suveranitatea ta în fiecare porțiune pe care ai măsurat-o bisericii tale. Mărturisim că nici o putere a noastră nu obține binecuvântarea, ci că toate pornesc din rânduiala ta veșnică. Păzește-ne de a pretinde ceea ce nu ai dat și de a neglija ceea ce ai atribuit. După cum ți-ai menținut cuvântul față de Caleb și față de fiii lui Iosif, așa confirmă-ne legământul în Hristos, ca să posedăm în credință ceea ce a fost deja asigurat prin promisiune. Ține-ne veghetori împotriva dușmanilor care mai rămân în hotarele noastre și adu-ne la urmă la moștenirea păstrată în ceruri, prin același Domn Iisus Hristos. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.