Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Ps 53-54 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Psalmii 53 și 54 oferă o lumină constantă și pătrunzătoare pentru inimile care doresc să vadă atât propria fragilitate, cât și salvarea credincioasă a Domnului. În aceste pagini Henry revine de două ori la aceleași adevăruri, subliniind realitatea corupției umane și celebrând certitudinea eliberării divine. Cuvintele sale ne invită să zăbovim suficient de mult pentru ca convingerea să se așeze și speranța să se ridice. Urmărindu-i reflecțiile descoperim cum psalmii expun păcatul fără disperare și proclamă mântuirea fără prezumție. Lecția de astăzi se inspiră direct din expunerea sa pentru ca vechile cântări să ne modeleze rugăciunile și să ne întărească încrederea în Dumnezeu care mântuiește.
Citește
Așază-te într-un loc liniștit și citește Psalmii 53 și 54 încet, lăsând diagnosticul repetat al nebuniei umane din capitolul 53 să pătrundă înainte de a trece la strigătul urgent și la mulțumirea încrezătoare din capitolul 54. Observă cum David trece de la plângerea asupra corupției universale la apelul personal pentru salvare atunci când Zifiții îl trădează. Lasă cuvintele să-ți pregătească inima pentru a primi observațiile lui Matthew Henry despre păcat, rugăciune și Dumnezeu care susține sufletul.
Studiu
Studiază
Henry expune mai întâi faptul, greșeala, izvorul, nebunia, murdăria, rodul, teama și credința legate de păcat.
Acest psalm a fost explicat mai înainte, de aceea vom observa aici, pe scurt, câteva lucruri despre păcat, pentru a spori întristarea noastră pentru el și ura față de el. 1. Faptul păcatului. Este dovedit? Poate fi adusă acuzația? Da, Dumnezeu este martor la el, un martor de necontestat: din locul sfințeniei Sale privește la fiii oamenilor și vede cât de puțin bine este printre ei, v. 2. Toată păcătoșenia inimilor și vieților lor este goală și deschisă înaintea Lui. 2. Greșeala păcatului. Este vreun rău în el? Da, este nelegiuire (v. 1, 4); este un lucru nedrept; este ceea ce nu are niciun bine în el (v. 1, 3); este un lucru rău; este cel mai rău dintre rele; este ceea ce face din această lume o lume atât de rea cum este; este îndepărtarea de Dumnezeu, v. 3. 3. Izvorul păcatului. Cum se face că oamenii sunt atât de răi? Cu siguranță pentru că nu este nicio frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor: ei spun în inimile lor: 'Nu există deloc Dumnezeu care să ne cheme la socoteală, niciunul de care să ne temem.' Practicile rele ale oamenilor izvorăsc din principiile lor rele; dacă mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, totuși în fapte, pentru că în gânduri, Îl tăgăduiesc. 4. Nebunia păcatului. Este un nebun (în socoteala lui Dumnezeu, a cărui judecată este sigură că este dreaptă) cel care adăpostește astfel de gânduri corupte. Ateii, fie în opinie, fie în practică, sunt cei mai mari nebuni din lume. Cei ce nu-L caută pe Dumnezeu nu înțeleg; sunt ca animalele brute care nu au înțelegere; căci omul se deosebește de brute nu atât prin puterile rațiunii cât prin capacitatea pentru religie. Făcătorii de nelegiuire, oricât ar pretinde, nu au cunoștință; aceia pot fi cu adevărat zişi că nu știu nimic care nu-L cunosc pe Dumnezeu, v. 4. 5. Murdăria păcatului. Păcătoșii sunt stricați (v. 1); natura lor este viciată și stricată, și cu cât natura este mai nobilă cu atât mai josnică este când este depravată, ca aceea a îngerilor. Corupția celor mai bune lucruri devine cea mai rea. Nelegiuirea lor este urâcioasă; este odioasă pentru Dumnezeul cel sfânt și îi face pe ei astfel; în timp ce altfel El nu urăște nimic din ceea ce a făcut. Îi face pe oameni murdari, cu totul murdari. Păcătoșii cu voia sunt ofensivi în nările Dumnezeului cerului și ale îngerilor sfinți. Oricâtă decență ar pretinde păcătoșii mândri, este sigur că răutatea este cea mai mare întinare din lume. 6. Rodul păcatului. Vezi la ce grad de barbarie îi aduce pe oameni la urmă; când inimile oamenilor sunt împietrite prin înșelăciunea păcatului vezi cruzimea lor față de frații lor, care sunt os din osul lor — pentru că nu vor alerga cu ei la aceeași măsură de dezmăț, îi mănâncă ca pe pâine; ca și cum nu numai că au devenit fiare, ci fiare de pradă. Și vezi disprețul lor față de Dumnezeu în același timp. Nu L-au chemat pe El, ci disprețuiesc să fie îndatorați Lui. 7. Teama și rușinea care însoțesc păcatul (v. 5): Au fost unii în mare frică care L-au făcut pe Dumnezeu vrăjmașul lor; propriile lor conștiințe vinovate i-au înspăimântat și i-au umplut de groază, deși altfel nu era nicio pricină aparentă de frică. Cel rău fuge când nimeni nu-l urmărește. Vezi temeiul acestei frici; este pentru că Dumnezeu a risipit mai înainte oasele celor ce au tăbărât împotriva poporului Său, nu numai că le-a zdrobit puterea și le-a risipit forțele, ci i-a ucis și le-a redus trupurile la oase uscate, ca acelea risipite la gura mormântului, Ps. 141,7. Aceasta va fi soarta celor ce asediază tabăra sfinților și cetatea iubită, Apocalipsa 20,9. Temerea de aceasta nu poate decât să-i pună în spaimă pe cei ce mănâncă poporul lui Dumnezeu. Aceasta o face pe fecioara, fiica Sionului, să-i rușineze și să-i expună, pentru că Dumnezeu i-a disprețuit, să râdă de ei, pentru că Cel ce șade în ceruri râde de ei. Nu trebuie să privim cu frică la acei vrăjmași pe care Dumnezeu îi privește cu dispreț. Dacă El îi disprețuiește, putem și noi. 8. Credința sfinților și speranța și puterea lor cu privire la vindecarea acestui mare rău, v. 6. Va veni un Mântuitor, o mare mântuire, o mântuire de păcat. O, de s-ar grăbi! căci va aduce vremuri glorioase și vesele. Au fost unii în vremurile Vechiului Testament care au privit și au sperat, care s-au rugat și au așteptat această răscumpărare. (1.) Dumnezeu va mântui la vremea potrivită Biserica Sa de răutatea păcătoasă a vrăjmașilor ei, ceea ce va aduce bucurie lui Iacov și lui Israel, care au fost mult timp într-o stare de jale melancolică. Astfel de mântuiri au fost adesea înfăptuite și toate tipice pentru triumfurile veșnice ale Bisericii glorioase. (2.) El va mântui pe toți credincioșii de propriile lor nelegiuiri, ca să nu fie duși în robie de ele, ceea ce va fi materie veșnică de bucurie pentru ei. Din această lucrare Răscumpărătorul Și-a primit numele — Isus, căci El Își va mântui poporul de păcatele lor, Matei 1,21.Henry urmărește apoi necazul lui David și caracterul vrăjmașilor săi înainte de a ridica rugăciunea pentru ajutor.
Putem observa aici, 1. Marea necaz în care se afla David acum, pe care titlul o relatează. Zifiții au venit de bunăvoie și l-au informat pe Saul unde era David, cu promisiunea de a-l da în mâna lui. Unul ar fi crezut că atunci când David s-a retras la țară nu va fi urmărit, într-o țară pustie nu va fi descoperit și în propria lui țară nu va fi trădat; și totuși se pare că a fost. Să nu aștepte niciodată un om bun să fie în siguranță și liniștit până nu ajunge în cer. Cât de trădători, cât de zeloși au fost acești Zifiți! Este bine că Dumnezeu este credincios, căci oamenilor nu li se poate avea încredere, Mica 7,5. 2. Rugăciunea lui către Dumnezeu pentru ajutor și eliberare, v. 1, 2. El apelează la puterea lui Dumnezeu, prin care era în stare să-l ajute, și la numele Lui, prin care era angajat să-l ajute, și cere să-l mântuiască de vrăjmașii lui și să-l judece, adică să-i pledeze cauza și să judece pentru el. David nu are altă apărare de care să depindă decât numele lui Dumnezeu, nicio altă putere de care să depindă decât puterea lui Dumnezeu, și pe acestea le face refugiul și încrederea lui. Aceasta ar fi răspunsul eficient al rugăciunilor sale (v. 2), pe care chiar în fuga lui, când nu avea ocazie pentru o adresare solemnă către Dumnezeu, le ridica mereu către cer: Ascultă rugăciunea mea, care vine din inima mea, și ia aminte la cuvintele gurii mele. 3. Apărarea lui, care este luată din caracterul vrăjmașilor lui, v. 3. (1.) Sunt străini; astfel au fost Zifiții, nedemni de numele de israeliți. 'M-au tratat mai josnic și mai barbar decât ar fi făcut înșiși filistenii.' Cel mai rău tratament poate fi așteptat de la cei care, rupând legăturile de rudenie și alianță, se fac străini. (2.) Sunt asupritori; astfel a fost Saul, care, ca rege, ar fi trebuit să-și folosească puterea pentru protecția tuturor supușilor săi buni, dar a abuzat de ea pentru distrugerea lor. Nimic nu este atât de dureros ca asuprirea în scaunul judecății, Eclesiastul 3,16. Cele mai mari primejdii ale lui Pavel au fost de la compatrioții săi și de la frații mincinoși (2 Corinteni 11,26), și tot așa au fost ale lui David. (3.) Erau foarte formidabili și amenințători; nu numai că-l urau și-i doreau răul, ci s-au ridicat împotriva lui în trup, unindu-și puterea pentru a-i face rău. (4.) Erau foarte răutăcioși și răuvoitori: Ei caută sufletul meu; vânează viața prețioasă; nimic mai puțin nu-i va mulțumi. Putem, în credință, să ne rugăm ca Dumnezeu să nu dea prin providența Sa succes, ca să nu pară că dă încuviințare unor astfel de oameni cruzi și sângeroși. (5.) Erau foarte profani și atei, și, din acest motiv, el a crezut că Dumnezeu era preocupat de onoare să apară împotriva lor: Nu L-au pus pe Dumnezeu înaintea lor, adică au lepădat cu totul gândurile despre Dumnezeu; nu iau în considerare că ochiul Lui este asupra lor, că, luptând împotriva poporului Lui, luptă împotriva Lui, nici nu au nicio teamă de consecințele certe și fatale ale unei astfel de angajări inegale. Observă, de la cei ce nu-L pun pe Dumnezeu înaintea lor nu este de așteptat niciun bine; ba chiar, de ce răutate nu vor fi vinovați astfel de oameni? Ce legături de natură, sau de prietenie, sau de recunoștință, sau de legământ vor ține pe aceia care au rupt prin frica de Dumnezeu? Selah — Observă aceasta. Să fim cu toții siguri că-L punem pe Dumnezeu înaintea noastră în toate timpurile; căci, dacă nu o facem, suntem în primejdie de a deveni desperați.Henry arată apoi cum credința lui David se odihnește în certitudinea că Dumnezeu este ajutorul lui.
I. Era sigur că avea pe Dumnezeu de partea lui, că Dumnezeu i-a luat partea (v. 4); o spune cu un aer de triumf și de exultare: Iată, Dumnezeu este ajutorul meu. Dacă suntem pentru El, El este pentru noi; și, dacă El este pentru noi, vom avea un astfel de ajutor în El încât nu trebuie să ne temem de nicio putere ridicată împotriva noastră. Deși oamenii și diavolii țintesc să ne fie distrugători, nu vor birui cât timp Dumnezeu este ajutorul nostru: Domnul este cu cei ce susțin sufletul meu. Compară cu Psalmul 118,7: 'Domnul ia partea mea cu cei ce mă ajută. Sunt unii care mă susțin, și Dumnezeu este unul dintre ei; El este cel principal; niciunul dintre ei nu m-ar putea ajuta dacă El nu i-ar ajuta.' Fiecare făptură este pentru noi (și nu mai mult) ceea ce Dumnezeu o face să fie. El înseamnă: 'Domnul este Cel ce susține sufletul meu și mă ține de la oboseală în lucrarea mea și de la prăbușire sub poverile mele.' Cel ce prin providența Sa susține toate lucrurile prin harul Său susține sufletele poporului Său. Dumnezeu, care va mântui la vremea potrivită pe poporul Său, îi susține între timp și îi poartă, astfel încât duhul pe care l-a făcut să nu piară înaintea Lui.
Considerați
Consideră
Henry încheie tratând eliberarea ca fiind deja împlinită prin promisiunea lui Dumnezeu.
IV. El vorbește despre eliberarea sa ca despre un lucru împlinit (v. 7): Voi lăuda numele Tău și voi zice: 'El m-a eliberat; acesta va fi atunci cântarea mea.' Ceea ce se bucură este o eliberare completă — El m-a eliberat de tot necazul; și o eliberare după dorința inimii sale — Ochiul meu și-a văzut dorința asupra vrăjmașilor mei, nu i-a văzut tăiați și nimiciți, ci forțați să se retragă, fiind aduse vești lui Saul că filistenii erau asupra lui, 1 Samuel 23,27,28. Tot ce dorea David era să fie el însuși în siguranță; când a văzut că Saul își retrage forțele și-a văzut dorința. El m-a eliberat de tot necazul. Fie, 1. Cu acest gând David s-a mângâiat când era în necaz: 'El m-a eliberat de tot necazul până acum, și de multe ori mi-am atins țelul și mi-am văzut dorința asupra vrăjmașilor mei; de aceea mă va elibera din acest necaz.' Astfel ar trebui, în cele mai mari strâmtorări ale noastre, să ne încurajăm cu experiențele noastre trecute. Sau, 2. Cu acest gând a mărit eliberarea sa prezentă când spaima a trecut, că era un semn al unei eliberări viitoare. El vorbește despre împlinirea eliberării sale ca despre un lucru împlinit, deși mai avea încă multe necazuri înainte, pentru că, având promisiunea lui Dumnezeu pentru ea, era la fel de sigur de ea ca și cum ar fi fost deja împlinită. 'Cel ce a început să mă elibereze de toate necazurile și va da la urmă să-mi văd dorința asupra vrăjmașilor mei.' Aceasta poate indica poate la Hristos, al cărui tip a fost David; Dumnezeu l-ar elibera din toate necazurile stării Sale de umilire, și era perfect sigur de aceasta; și toate lucrurile se spune că sunt puse sub picioarele Lui; căci, deși nu vedem încă toate lucrurile puse sub El, totuși suntem siguri că El va domni până când toți vrăjmașii Lui vor fi făcuți așternutul picioarelor Lui și Își va vedea dorința asupra lor. Totuși, este o încurajare pentru toți credincioșii să facă uz de eliberările lor particulare așa cum face Sfântul Pavel (ca David aici), 2 Timotei 4,17,18: Cel ce m-a eliberat din gura leului mă va elibera de orice lucrare rea și mă va păstra pentru împărăția Sa cerească.
Răspunde
1. Unde uiți cel mai ușor că 'nu este Dumnezeu înaintea ochilor lor' și cum modelează această uitare alegerile tale?
2. Când se ridică trădarea sau opoziția, cum ar arăta să apelezi mai întâi la numele și puterea lui Dumnezeu așa cum a făcut David?
3. Cum poți cultiva încrederea statornică că Dumnezeu a început deja să te elibereze de orice necaz?
Roagă-te
Dumnezeule credincios, recunoaștem înaintea Ta stricăciunea universală a omenirii care se abate de la căile Tale și nu cheamă Numele Tău. Totuși ne bucurăm că Te uiți din ceruri ca să mântuiești poporul Tău și că Numele Tău este ajutorul nostru puternic împotriva oricărui vrăjmaș. Prin Duhul Tău, învață-ne să ne rugăm cu urgență și să ne odihnim în mântuirea care vine din Sion prin Domnul nostru Isus Hristos. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →