Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa
Un nou cer și cetatea sfântă unde Dumnezeu șterge orice lacrimă
Deschidere
Acesta este capitolul spre care s-a îndreptat întreaga Biblie. Balaurul a dispărut, moartea și Hadesul au fost aruncate, iar acum Ioan vede un nou cer și un nou pământ, și cetatea sfântă, Noul Ierusalim, coborând din cer 'ca o mireasă împodobită pentru soțul ei'. Un glas mare declară împlinirea oricărei dorințe: 'Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, și El va locui cu ei… și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor'. Sf. Andrei nu ne va lăsa să ne închipuim aici distrugerea lumii, ci transfigurarea ei — îndepărtarea vechimii, înnoirea tuturor lucrurilor spre ceva mai bun. Cetatea este zidită din sfinți, cu Hristos ca piatra ei de temelie, lumina și zidul ei; cele douăsprezece porți ale ei sunt Apostolii, pietrele ei înseși sunt virtuțile sfinților. Și nu are nevoie nici de soare, nici de lună, 'căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, și Mielul este lumina ei'. Sf. Andrei ne învață să citim acestea nu ca pe o fantezie îndepărtată, ci ca pe patria fiecărui suflet botezat.
Citește
Citește Apocalipsa 21 — 'un nou cer și un nou pământ', cele dintâi au trecut, 'și nu mai era mare'; cetatea sfântă, Noul Ierusalim, coborând de la Dumnezeu 'pregătită ca o mireasă împodobită pentru soțul ei'; glasul cel mare, 'Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, și El va locui cu ei… și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor', fără moarte, întristare, plâns sau durere; 'Iată, fac toate lucrurile noi', 'S-a sfârșit. Eu sunt Alfa și Omega'; apa vieții dată fără plată, moștenirea celui ce biruiește, și moartea a doua pentru cei fricoși și necredincioși; îngerul arătând 'mireasa, soția Mielului', cetatea coborând 'având slava lui Dumnezeu', lumina ei ca un iaspis curat ca cristalul; zidul cel mare și înalt cu douăsprezece porți și doisprezece îngeri purtând numele semințiilor, trei porți spre fiecare latură; cele douăsprezece temelii purtând numele celor doisprezece Apostoli; cetatea măsurată în pătrat cu o trestie de aur; zidul de iaspis și cetatea de aur curat; cele douăsprezece temelii de pietre prețioase și cele douăsprezece porți de mărgăritar; niciun templu, 'căci Domnul Dumnezeu Atotputernicul și Mielul sunt templul ei'; nicio nevoie de soare sau lună, 'căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, și Mielul este lumina ei'; și nimic necurat intrând, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.
Studiu
Studiază
Când Ioan vede un nou cer și un nou pământ, Sf. Andrei păzește imediat împotriva unei citiri greșite: aceasta este înnoire, nu nimicire. Vechea creație nu piere; este făcută din nou tânără:
Căci înnoirea a ceea ce a îmbătrânit nu înseamnă distrugerea substanței sale, ci îndepărtarea vechimii și a ridurilor.Și ce este această cetate, coborând ca o mireasă? Nu o structură de piatră, ci o comuniune de persoane — sfinții înșiși, adunați în jurul lui Hristos. Sf. Andrei dezvăluie fiecare nume al ei:
Este numită cetate ca locuință a Sfintei Treimi împărătești, căci în ea locuiește și umblă, după făgăduință, și
Este numită mireasă ca fiind lipită de Stăpân și unită cu El printr-o unire supremă și nedezlegată.Iar când glasul cel mare făgăduiește că Dumnezeu va locui cu ei și va șterge orice lacrimă, Sf. Andrei ne spune de unde va veni bucuria:
În acest cort nefăcut de mână nu va fi nici plâns, nici lacrimi. Căci Dătătorul bucuriei veșnice va dărui sfinților vederea bucuriei neîncetate.
Considerați
Cugetă
Apoi îngerul măsoară cetatea, și Sf. Andrei citește arhitectura ei ca teologie. Hristos Însuși este zidul care își păzește ai Săi, iar Apostolii sunt porțile prin care intrăm:
Zidul cel mare și înalt al Bisericii, care păzește pe cei ce sunt în cetatea sfântă, este Hristos. În el sunt douăsprezece porți — sfinții apostoli — prin care am primit acces și intrare la Tatăl. Chiar și aranjamentul celor trei porți spre fiecare din cele patru laturi este, pentru el, forma Crucii și propovăduirea Treimii până la marginile pământului. Și la urmă nu este niciun templu în cetate, pentru că cetatea a depășit nevoia oricărui loc sfânt pus deoparte — Dumnezeu este pretutindeni adăpostul ei:
Căci ce nevoie este de templu pentru cetatea care Îl are pe Dumnezeu ca împrejmuire și adăpost? În El trăim, ne mișcăm și suntem.Tot așa nu este nevoie de soare sau lună, căci Lumina nezidită a venit:
Căci unde strălucește Soarele cel noetic al dreptății, nu este nevoie de luminători simțitori.
Răspunde
Lasă acest capitol să răspundă celei mai adânci dureri pe care o porți. Sf. Andrei făgăduiește, pe autoritatea Cuvântului, că în cetatea nefăcută de mână 'nu va fi nici plâns, nici lacrimi', căci Dumnezeu Însuși le va șterge și va dărui vederea neîncetată a bucuriei. Fiecare lacrimă pe care ai plâns-o și fiecare lacrimă pe care o vei plânge este întâmpinată de acea făgăduință. Dar observă și din ce este făcută cetatea: este zidită din sfinți, pietrele ei înseși sunt virtuți, porțile ei sunt viețile celor ce au intrat prin Hristos Ușa. Noul Ierusalim nu este un loc pe care doar speri să îl vizitezi — este un popor pe care ești chemat să îl devii. Așa că lasă înnoirea pe care o descrie Sf. Andrei să înceapă în tine acum: îndepărtarea vechimii și a ridurilor, îmbrăcarea strălucirii sfințeniei. Umblă cât este ziuă în lumina Mielului, nu face nimic ce întinează, și lasă numele tău să fie găsit scris în cartea vieții Mielului. Mireasa se împodobește; ia-ți locul printre nestematele ei.
Roagă-te
O, Dumnezeule, care faci toate lucrurile noi: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, și Tu vei locui cu ei, și ei vor fi poporul Tău, și Tu Însuți vei fi Dumnezeul lor. Șterge orice lacrimă din ochii noștri; alungă de la noi toată moartea și întristarea și plânsul și durerea, și dă-ne vederea neîncetată a bucuriei Tale în cetatea nefăcută de mână. Îndepărtează de la noi vechimea și ridurile păcatului, și înnoiește-ne spre ceea ce este mai bun, ca să devenim pietre vii în cetatea sfântă, mireasa împodobită pentru Soțul ei. Fii Tu Însuți zidul și împrejmuirea noastră, templul și Lumina noastră, ca să nu avem nevoie nici de soare, nici de lună unde strălucește slava Ta și Mielul este candela noastră. Scrie numele noastre în cartea vieții Mielului, ca nimic necurat să nu ne despartă de Tine. Căci Tu ești locuința sfinților Tăi, Hristoase Dumnezeul nostru, și Ție, cu Tatăl Tău și cu Preasfântul și bunul și de viață dătătorul Tău Duh, fie slavă, cinste și închinare, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →