Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni
1 Corinteni 9 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la comentariul lui Ioan Calvin despre 1 Corinteni capitolul 9, unde Reformatorul dezvăluie cu atenție apărarea apostolului Pavel a slujirii și libertății sale. Expunerea lui Calvin subliniază cum Pavel a renunțat de bunăvoie la drepturile personale de dragul înaintării evangheliei. Perspectivele sale ne invită să considerăm echilibrul dintre libertatea în Hristos și dragostea jertfitoare față de alții. Pe măsură ce ascultăm cuvintele lui Calvin, suntem atrași într-o apreciere mai profundă pentru integritatea cerută celor care proclamă evanghelia. Să întărească acest studiu hotărârea noastră de a trăi cu atât convingere cât și smerenie.
Citește
Citire
Pregătește-ți inima pe măsură ce citim împreună 1 Corinteni capitolul 9. Ascultă întrebările îndrăznețe ale lui Pavel despre libertate și apostolat și observă cum împletește exemplul personal cu principiul scriptural. Permite textului să trezească reflecția asupra a ceea ce înseamnă a renunța la drepturi de dragul altora. Citește încet, invitând Duhul să lumineze atât inima apostolului cât și expunerea ulterioară a lui Calvin asupra acestor versete.
Studiu
Calvin începe prin a-și confirma afirmațiile cu fapte din propria practică.
1. Nu sunt eu liber? El confirmă prin fapte ceea ce a afirmat imediat înainte, anume că ar prefera să nu guste niciodată carne în toată viața sa, decât să dea prilej de poticnire unui frate, și în același timp arată că nu cere de la ei nimic mai mult decât ceea ce a practicat el însuși. Și, desigur, echitatea naturală cere ca orice lege impusă de cineva altora să fie respectată de el însuși. Mai ales un învățător creștin trebuie să-și impună sieși această necesitate, pentru a avea mereu puterea de a-și confirma doctrina printr-o viață exemplară. Știm din experiență că este un lucru foarte neplăcut ceea ce Pavel a cerut corintenilor: să se abțină, de dragul fraților lor, de la folosirea libertății ce le era îngăduită. Abia ar fi putut cere aceasta dacă nu ar fi luat el însuși inițiativa și nu le-ar fi arătat calea. Și promisese, este adevărat, că va face aceasta, dar, deoarece s-ar putea să nu fie crezut de toți doar prin promisiunea pentru viitor, amintește ceea ce a făcut deja. Aduce în față un exemplu remarcabil, în privința faptului că a renunțat la libertatea pe care ar fi putut altfel să o folosească, doar pentru a nu da apostolilor mincinoși prilej de calomniere. A preferat să-și câștige hrana cu propriile mâini, mai degrabă decât să fie întreținut pe cheltuiala corintenilor, cărora le administra Evanghelia.Calvin examinează apoi chestiunea libertății apostolice.
El tratează totuși pe larg despre dreptul apostolilor de a primi hrană și îmbrăcăminte. Face aceasta, parțial pentru a-i îndemna mai mult să renunțe la multe lucruri de dragul fraților lor după exemplul său, deoarece erau prea stăpâniți de păstrarea propriilor drepturi, și parțial pentru a expune mai deplin în fața ochilor nerezonabilitatea calomniatorilor, care luau prilej de batjocură din ceva ce nu era deloc vrednic de vină. Vorbește, de asemenea, interogativ, pentru a apăsa mai de aproape problema. Întrebarea 'Nu sunt eu liber?' este de natură generală. Când adaugă 'Nu sunt eu apostol?', specifică un anumit fel de libertate. 'Dacă sunt apostol al lui Hristos, de ce ar fi condiția mea mai rea decât a altora?' De aici își dovedește libertatea pe temeiul faptului că este apostol.Calvin continuă să-și stabilească autoritatea printre corinteni.
2. Dacă nu sunt apostol pentru alții, totuși pentru voi sunt. Suma acestora tinde spre stabilirea autorității sale printre corinteni, astfel încât să o pună dincolo de orice dispută. 'Dacă sunt unii', spune el, 'care au îndoieli cu privire la apostolatul meu, vouă, cel puțin, ar trebui să vă fie dincolo de orice îndoială, căci, deoarece am plantat Biserica voastră prin slujirea mea, sunteți fie necredincioși, fie trebuie neapărat să mă recunoașteți ca apostol. Și ca să nu pară că se oprește la simple cuvinte, afirmă că realitatea însăși trebuia să fie văzută, deoarece Dumnezeu a pecetluit apostolatul său prin credința corintenilor. Dacă cineva, totuși, ar obiecta că aceasta se potrivește și apostolilor mincinoși, care își adună ucenici pentru ei înșiși, răspund că doctrina curată este mai presus de toate cerută, pentru ca cineva să aibă o confirmare a slujirii sale în ochii lui Dumnezeu din efectul ei. Nu este nimic, așadar, aici care să le ofere impostorilor motiv de bucurie, dacă au înșelat pe vreunul din popor, ba chiar națiuni și împărății, prin minciunile lor. Deși în unele cazuri persoanele sunt prilej de răspândire a împărăției lui Hristos, care totuși nu propovăduiesc evanghelia cu sinceritate, precum se spune în Filipeni 1:16, nu fără temei bun Pavel deduce din rodul ostenelii sale că este trimis de Dumnezeu: căci structura Bisericii corintene era astfel încât binecuvântarea lui Dumnezeu putea fi ușor văzută strălucind în ea, ceea ce ar fi trebuit să servească drept confirmare a slujbei lui Pavel.
Considerați
Considerare
Calvin abordează rolul slujirii omenești în lucrarea lui Dumnezeu.
Răspund că, deoarece Dumnezeu este cauza eficientă, iar omul, cu propovăduirea sa, este un instrument care nu poate face nimic de la sine, trebuie să vorbim întotdeauna despre eficacitatea slujirii în așa fel încât întreaga laudă a lucrării să fie rezervată numai lui Dumnezeu. Dar în unele cazuri, când se vorbește despre slujire, omul este comparat cu Dumnezeu, și atunci acea afirmație este valabilă: Cel ce sădește nu este nimic, și cel ce udă nu este nimic; căci ce poate rămâne omului dacă este adus în competiție cu Dumnezeu? De aceea Scriptura îi înfățișează pe slujitori ca nimic în comparație cu Dumnezeu; dar când slujirea este tratată pur și simplu fără nicio comparație cu Dumnezeu, atunci, ca în acest pasaj, eficacitatea ei este menționată cu cinste, cu laude semnalate. Căci, în acel caz, întrebarea nu este ce poate face omul de la sine fără Dumnezeu, ci, dimpotrivă, Dumnezeu însuși, care este autorul, este unit cu instrumentul, și influența Duhului cu osteneala omului. Cu alte cuvinte, întrebarea nu este ce realizează omul însuși prin propria putere, ci ce înfăptuiește Dumnezeu prin mâinile sale.
Răspunde
Răspuns
Cum ar putea renunțarea la un drept personal să servească evanghelia în situația ta actuală? În ce fel accentul lui Calvin pe integritate îți provoacă viziunea asupra conducerii creștine? Unde simți că Duhul te invită la o smerenie mai mare în libertățile tale?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne suveran, care prin harul Tău ales ne-ai chemat la părtășia Evangheliei, dăruiește-ne să ne predăm de bunăvoie drepturile noastre și să devenim toate pentru toți oamenii de dragul Numelui Tău, ca să avem parte de binecuvântările ei. Susține-ne prin Duhul Tău ca să alergăm cu răbdare alergarea pusă înaintea noastră, disciplinându-ne trupurile ca nu cumva să fim descalificați, și să ne așezăm nădejdea pe cununa nestricăcioasă pe care ne-ai promis-o în Hristos. Păzește-ne să nu abuzăm de libertatea cumpărată cu sângele Tău și umple-ne de zel pentru înaintarea Împărăției Tale. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →