← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Exodul

Exodul 29-30 — cu Wesley

Exodul 29-30Notele Explicative ale lui John Wesley20 min
Deschidere
Astăzi deschidem Notele explicative ale lui Ioan Wesley asupra Vechiului Testament, comentariul concis verset cu verset pe care fondatorul metodismului l-a pregătit pentru cititorii obișnuiți. Aceste remarci scurte și precise despre Exodul 29–30 luminează consacrarea preoților, jertfele zilnice și altarul de aur al tămâierii. Notele lui Wesley revin constant la realitățile evanghelice mai profunde pe care aceste rituri antice le prefigurează. Pe măsură ce ascultăm, descoperim cum fiecare detaliu al închinării din tabernacol indică dincolo de sine către Hristos și viața de sfințenie pe care El o împărtășește poporului Său.
Citește

Citire

Așază-te într-un loc liniștit și citește Exodul 29–30 cu încetineală. Observă succesiunea atentă a spălării, ungerii și jertfei care îi consacră pe Aaron și pe fiii săi. Ia aminte la jertfele zilnice repetate și la îndrumările pentru altarul tămâierii care stă înaintea perdelei. Lasă ritmul măsurat al acestor capitole să te atragă în frumusețea ordonată a închinării pe care Dumnezeu însuși a rânduitt-o.
Studiu
Wesley începe prin a îndrepta atenția către spălarea și îmbrăcarea lui Aaron și a fiilor săi. Versetul 4. Să-l aduci pe Aaron și pe fiii lui la ușa cortului întâlnirii și să-i speli cu apă. Ei trebuiau să fie consacrați la ușa cortului întâlnirii — Dumnezeu a binevoit să locuiască în cort, poporul stând în curți, astfel încât ușa dintre curte și cort era locul cel mai potrivit pentru ca aceia care trebuiau să mijlocească între Dumnezeu și om, să stea între amândoi și să-și pună mâinile (ca să zicem așa) peste amândoi să fie consacrați. Aici trebuiau spălați, însemnând că trebuie să fie curați cei ce poartă vasele Domnului, Isaia 52:11. Și trebuiau îmbrăcați cu veșmintele sfinte, pentru a arăta că nu le era de ajuns să îndepărteze întinările păcatului, ci trebuiau să îmbrace harurile Duhului, să fie îmbrăcați cu dreptate, Psalmii 132:9. Trebuiau încinși, ca niște oameni pregătiți și întăriți pentru lucrarea lor; și trebuiau îmbrăcați și încoronați, ca niște oameni care socoteau lucrarea și slujba lor ca fiind adevărata lor cinste. întoarce-te la 'Începutul paginii' El tratează apoi ungerea marelui preot cu untdelemn sfânt. Versetul 7. Să iei untdelemnul pentru ungere și să-l torni pe capul lui și să-l ungi. Marele preot trebuia uns cu untdelemnul sfânt pentru ungere — pentru ca Biserica să fie umplută de dulcea mireasmă a slujirilor sale și ca semn al revărsării Duhului peste el, ca să-l înzestreze pentru lucrarea sa. întoarce-te la 'Începutul paginii' Wesley explică apoi cele trei jertfe cerute pentru consacrare. Versetul 19. Să iei apoi celălalt berbec și Aaron și fiii lui să-și pună mâinile pe capul berbecelui. Trebuie să fie o jertfă de pace; este numit berbecul consacrării, pentru că în acesta era mai mult, specific prilejului, decât în celelalte două. În arderea-de-tot Dumnezeu primea slava preoției lor, iar în aceasta ei primeau mângâierea ei. Și ca semn al unui legământ reciproc între Dumnezeu și ei, sângele acestei jertfe era împărțit între Dumnezeu și ei, o parte din sânge era stropită pe altar de jur împrejur, iar o parte pe ei, pe trupurile lor și pe veșmintele lor. Astfel, binefacerea ispășirii făcute prin jertfă le era aplicată și asigurată, iar ei înșiși, din cap până în picioare, erau sfințiți pentru slujirea lui Dumnezeu. Sângele era pus pe părțile extreme ale trupului, pentru a arăta că totul era ca și cum ar fi fost închis și luat pentru Dumnezeu, vârful urechii și degetul cel mare de la picior nefiind exceptate. Iar sângele și untdelemnul însemnau sângele lui Hristos și harurile Duhului, care alcătuiesc și desăvârșesc frumusețea sfințeniei și ne recomandă lui Dumnezeu. Carnea jertfei, împreună cu prinosul de mâncare adăugat la ea, era de asemenea împărțită între Dumnezeu și ei, pentru ca (vorbind cu evlavie) Dumnezeu și ei să poată ospăta împreună, ca semn al prieteniei și al comuniunii. întoarce-te la 'Începutul paginii'
Considerați

Reflecție

Wesley încheie capitolul urmărind întreaga consacrare până la împlinirea ei în Hristos și în Biserica Sa. Că, deși ispășirea fusese făcută, totuși ei trebuie să păstreze mereu o simțire pocăită a păcatului și să repete adesea mărturisirea lui. (2.) Că acele jertfe care erau astfel aduse zi de zi nu puteau face desăvârșiți pe cei ce se apropiau, căci atunci ar fi încetat să mai fie aduse; Evrei 10:1-2. Ei trebuie deci să aștepte aducerea unei mai bune nădejdi. Iar această consacrare a preoților era o umbră a lucrurilor bune ce aveau să vină — 1. Domnul nostru Iisus este marele preot al mărturisirii noastre, chemat de Dumnezeu să fie astfel consacrat pentru totdeauna, uns cu Duhul mai presus decât tovarășii Săi, de unde este numit Mesia, Hristosul; îmbrăcat cu veșmintele sfinte, chiar cu slavă și frumusețe; sfințit prin propriul Său sânge, nu prin cel al taurilor și al berbecilor — 2. Toți credincioșii sunt preoți duhovnicești, ca să aducă jertfe duhovnicești, 1 Petru 2:5, spălați în sângele lui Hristos și astfel făcuți preoți ai Dumnezeului nostru, Apocalipsa 1:5-6. Despre altarul de aur el trasează paralela finală între slujirea acestuia și mijlocirea lui Hristos. Versetul 10. Aaron să facă ispășire pe coarnele lui o dată pe an cu sângele jertfei de ispășire pentru păcat: o dată pe an să facă ispășire pe el de-a lungul generațiilor voastre: este preasfânt pentru Domnul. Acest altar era curățit cu sângele jertfei de ispășire pus pe coarnele lui în fiecare an, în ziua ispășirii. Vezi Leviticul 16:18-19. Marele preot trebuia să ia aceasta în cale când ieșea din Sfânta Sfintelor. Aceasta era pentru a arăta că păcatele preoților care slujeau la acest altar și ale poporului pentru care slujeau puneau asupra lui o necurăție ceremonială, de care trebuia curățit prin sângele ispășirii. Acest altar preînchipuia mijlocirea lui Hristos: altarul de aramă din curte era un chip al lui Hristos murind pe pământ; altarul de aur din sanctuar era un chip al lui Hristos mijlocind în cer.
Răspunde

Răspuns

Unde simți în propria ta viață nevoia unei curățiri și ungeri proaspete înainte de a sluji? Cum te invită ritmul zilnic al jertfei din aceste capitole să te înfățișezi neîncetat lui Dumnezeu? În ce fel ar putea altarul tămâierii să-ți schimbe felul în care te apropii astăzi de rugăciune?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule milostiv, care ai poruncit sfințirea preoților Tăi prin spălare, ungere și sângele altarului, sfințește-ne acum prin harul Tău și pune-ne deoparte pentru sfânta slujire. Curățește inimile noastre, primește jertfa întregii noastre ființe pe altarul voii Tale și fă ca tămâia rugăciunilor noastre să se înalțe neîncetat înaintea Ta. Locuiește între noi, Doamne, și păstrează-ne în părtășia prezenței Tale prin meritele Fiului Tău. Amin.

Notele Explicative ale lui John Wesley · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →