← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Voi ați intenționat răul, Dumnezeu a intenționat binele: Geneza 45 și 46

Geneza 45-46Omilii la Prima Epistolă a lui Ioan de Fericitul Augustin de Hipona21 min
Deschidere
Lunga durere a istoriei lui Iosif se frânge în cele din urmă în bucurie. Frații care l-au vândut stau tremurând înaintea stăpânitorului Egiptului, iar stăpânitorul plânge și strigă: 'Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-ați vândut în Egipt.' Ei intenționaseră răul; l-au dezbrăcat, l-au aruncat într-o groapă, l-au vândut unor străini și au dus înapoi tatălui lor haina pătată de sânge. Iar acum însuși fratele pe care l-au trădat îi iartă — nu cu reticență, ci cu tandrețe, strângându-i la piept și îndemnându-i să nu se mai întristeze, 'căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să păstrez viața'. Călăuza noastră prin încheierea cărții este Fericitul Augustin din Hipona (354–430), marele Părinte al Apusului pe care Biserica Ortodoxă îl cinstește ca *Fericit* Augustin — citit aici deoarece comentariile grecești și siriace despre Iosif au supraviețuit doar în traduceri moderne protejate de drepturi de autor, în timp ce Augustin ne poartă prin aceste capitole în limba de domeniu public a întregii Biserici nedivizate. Biserica, Răsărit și Apus, a văzut întotdeauna în această scenă chipul lui Hristos Însuși, care de pe Cruce i-a iertat pe cei ce L-au străpuns și care a prefăcut ce era mai rău din partea oamenilor în mântuirea lumii. Augustin, urmărind linia sfinților patriarhi prin împărățiile neamurilor, marchează acest moment: fiul exilat, înălțat într-o țară străină, își coboară întreaga familie în siguranță, iar tatăl după care plânsese vine să-l găsească viu.
Citește

Citire

Citiți Geneza 45–46 — Iosif, neputând să se mai stăpânească, trimite afară din cameră pe toți străinii și se descoperă fraților săi, plângând cu glas tare încât egiptenii aud. Nu îi acuză, ci îi mângâie: 'nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu'; Dumnezeu l-a trimis înainte ca să păstreze o rămășiță și să mântuiască multe vieți în marea foamete. Îi trimite acasă să-l aducă pe tatăl lor cu făgăduința ținutului Gosen. Apoi Israel pornește cu tot ce are, iar la Beer-Șeba Dumnezeu îi vorbește în vedeniile nopții — 'nu te teme să cobori în Egipt… Eu voi coborî cu tine și te voi scoate cu siguranță iarăși'. Iar Iacov intră în Egipt, iar Iosif iese în întâmpinarea lui, cade pe gâtul lui și plânge îndelung.
Studiu
Fericitul Augustin citește patriarhii nu ca pe niște oameni obișnuiți, ci ca purtători ai făgăduinței — cetatea lui Dumnezeu făcându-și pelerinajul prin ridicarea și căderea împărățiilor pământești. Despre Iacov și cei doisprezece fii ai săi scrie că Iacov, cel mai tânăr dintre aceștia, aparținea cetății lui Dumnezeu despre care scriem — și astfel întreaga casă care coboară acum în Egipt nu este o familie obișnuită, ci sămânța prin care toate neamurile vor fi binecuvântate. Aceasta este înțelesul ascuns al reunirii: Dumnezeu păstrează un popor, nu doar un om. Augustin fixează momentul coborârii înseși, când bătrânul tată vine în cele din urmă la fiul pe care îl jelise ca mort. În al doilea an din cei șapte de foamete Iacov a coborât în Egipt la fiul său cu tot ce avea, fiind în vârstă de o sută treizeci de ani. Foametea care ar fi trebuit să-i nimicească a devenit, în mâna lui Dumnezeu, însăși calea care i-a adus la siguranță și unul la altul.
Considerați

Reflecție

Stai înlăuntrul cuvintelor uimitoare ale lui Iosif: 'voi ați intenționat răul împotriva mea; dar Dumnezeu a intenționat binele'. Două voințe lucrează în aceeași faptă — răutatea fraților și mila lui Dumnezeu — iar a doua nu doar supraviețuiește primei, ci o biruiește, prefăcând trădarea în izbăvire. Aceasta este gramatica adâncă a Proniei care străbate întreaga Geneză și își află plinătatea la Golgota: oamenii au intenționat Crucea spre rău, iar Dumnezeu a intenționat-o spre viața lumii. Iosif nu preface răul ca și cum n-ar fi existat; îl numește limpede, 'pe care l-ați vândut în Egipt', și apoi îl iartă deplin, refuzând să-și lase frații zdrobiți de vinovăția lor. Răsăritul creștin aude în aceasta glasul Noului Iosif, care a spus despre călăii Săi: 'Tată, iartă-le; căci nu știu ce fac'. Iertarea aici nu este slăbiciune sau uitare — este puterea unui om care a văzut mâna lui Dumnezeu atât de limpede în spatele suferinței sale încât nu mai poate urî instrumentele ei. Iar reunirea tatălui plângând cu fiul mult pierdut devine o pildă a fiecărui suflet pe care Dumnezeu îl readuce la Sine, viu după ce fusese socotit mort.
Răspunde

Răspuns

Există un rău făcut ție pe care încă îl ții ca pe o jignire? Iosif îți arată o altă cale — nu să negi nedreptatea, ci să privești dincolo de mâna omenească ce a săvârșit-o spre mâna dumnezeiască ce o poate răscumpăra. 'Voi ați intenționat răul împotriva mea; Dumnezeu a intenționat binele.' Aceasta nu este o negare a răului; este o mărturisire de credință că Dumnezeu este mai mare decât răul și poate scoate din el un bine pe care tu nu l-ai fi putut plăsmui. Întreabă-te dacă poți începe să ierți așa cum a iertat Iosif — strângând la piept chiar pe aceia care te-au nedreptățit și îndemnându-i să nu se mai întristeze. Și primește mângâiere pentru propriile pierderi din vedeniile de la Beer-Șeba, unde Dumnezeu i-a spus bătrânului înspăimântat: 'nu te teme… Eu voi coborî cu tine'. Oriunde te-ar duce drumul tău, chiar într-un Egipt străin, nu mergi singur. Dumnezeul lui Iacov coboară cu tine și făgăduiește să te scoată iarăși.
Roagă-te

Rugăciune

O, Dumnezeule al lui Iacov, care ai coborât cu slujitorul Tău în Egipt și l-ai adus în siguranță la fiul pe care îl jelise: învață-mă să citesc propriile mele dureri așa cum le citești Tu și să cred că ceea ce oamenii intenționează spre rău Tu poți intenționa spre bine. Dă-mi inima lui Iosif, care a plâns pe gâtul fraților care îl trădaseră și i-a iertat pe toți. Unde am fost nedreptățit, eliberează-mă de amărăciune; unde am nedreptățit pe alții, fă-mă îndrăzneț să mă împac. Păzește-mă, așa cum ai păzit poporul Tău pelerin, prin fiecare foamete a acestei vieți, și coboară cu mine în fiecare țară străină, ca să mă scoți cu siguranță iarăși la sfârșit. Prin Hristos Domnul nostru, adevăratul și iertătorul Iosif, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Omilii la Prima Epistolă a lui Ioan de Fericitul Augustin de Hipona · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →