← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Apologia Confesiunii de la Augsburg

Apologie — Despre Tradițiile Omenești în Biserică — Cartea Concordiei

Deschidere
Această lecție zilnică este extrasă din Apologia Confesiunii de la Augsburg, în mod specific articolul Despre Tradițiile Omenești în Biserică. Aici mărturisitorii luterani apără libertatea Evangheliei împotriva cerințelor ca obiceiurile omenești să poată câștiga favoarea lui Dumnezeu. Textul clarifică de ce astfel de tradiții nu trebuie niciodată așezate alături sau deasupra dreptății primite prin credință numai în Hristos. Cititorii vor vedea cum Apologia păzește articolul central al justificării, onorând totodată buna rânduială în biserică.
Citește
Întoarce-te acum la tratatul Apologiei Despre Tradițiile Omenești în Biserică. Textul se întemeiază mai ales pe pasaje precum Matei 15:9, Efeseni 2:8-9, Galateni 5:4 și Coloseni 2:16-17. Pe măsură ce citești, observă cum mărturisitorii deosebesc rânduielile păstrate pentru buna rânduială de orice pretenție că observanțele merită iertarea păcatelor.
Studiu

Studiază

Mărturisirea începe prin a primi prima parte a articolului despre rânduielile bisericești. În articolul al cincisprezecelea ei primesc prima parte, în care spunem că astfel de rânduieli bisericești trebuie observate când pot fi ținute fără păcat și sunt de folos în Biserică pentru liniște și bună rânduială. Ei condamnă cu totul partea a doua, în care spunem că tradițiile omenești instituite pentru a-L împăca pe Dumnezeu, pentru a merita harul și a face satisfacții pentru păcate sunt potrivnice Evangheliei. Deși în însăși Mărturisire, când se tratează despre deosebirea mâncărurilor, am vorbit îndeajuns despre tradiții, totuși anumite lucruri trebuie amintite aici pe scurt. Apoi arată ce urmează când partea a doua este condamnată. Deși am presupus că adversarii vor apăra tradițiile omenești pe alte temeiuri, totuși nu ne-am gândit că se va întâmpla aceasta, anume că vor condamna acest articol: că nu merităm iertarea păcatelor sau harul prin observarea tradițiilor omenești. Deoarece, așadar, acest articol a fost condamnat, avem o pricină ușoară și clară. Adversarii iudaizează acum pe față, suprimă pe față Evanghelia prin învățăturile demonilor. Căci Scriptura numește tradițiile învățături ale demonilor, când se învață că rânduielile religioase sunt folositoare pentru a merita iertarea păcatelor și harul. Căci atunci ele întunecă Evanghelia, binefacerea lui Hristos și dreptatea credinței. [Căci ele sunt tot atât de direct potrivnice lui Hristos și Evangheliei pe cât sunt focul și apa una față de alta.] Evanghelia învață că prin credință primim în mod liber, pentru Hristos, iertarea păcatelor și suntem împăcați cu Dumnezeu. Adversarii, pe de altă parte, rânduiesc un alt mijlocitor, anume aceste tradiții. Mărturisirea reamintește apoi învățătura despre justificarea prin credință. Am discutat mai sus pe larg că oamenii sunt justificați prin credință când cred că au un Dumnezeu împăcat, nu din pricina lucrărilor noastre, ci în mod gratuit, pentru Hristos. Este sigur că aceasta este doctrina Evangheliei, deoarece Pavel învață limpede, Efes. 2:8, 9: Prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte. Acum acești oameni spun că oamenii merită iertarea păcatelor prin aceste observanțe omenești. Ce altceva este aceasta decât a rânduì un alt justificator, un mijlocitor altul decât Hristos? Pavel spune galatenilor 5:4: Hristos a devenit fără folos pentru voi, oricare dintre voi sunteți justificați prin Lege; adică, dacă socotiți că prin observarea Legii meritați să fiți socotiți drepți înaintea lui Dumnezeu, Hristos nu vă va folosi la nimic; căci ce nevoie de Hristos au cei care socotesc că sunt drepți prin propria lor observare a Legii? Dumnezeu L-a înfățișat pe Hristos cu făgăduința că din pricina acestui Mijlocitor, și nu din pricina dreptății noastre, dorește să fie îndurător față de noi. Mai examinează apoi scopul pentru care tradițiile au fost primite la început. Totuși, ce nevoie este de o lungă discuție? Nicio tradiție nu a fost instituită de sfinții Părinți cu scopul ca ea să merite iertarea păcatelor sau dreptatea, ci au fost instituite de dragul bunei rânduieli în Biserică și de dragul liniștii. Iar când cineva dorește să instituie anumite fapte pentru a merita iertarea păcatelor sau dreptatea, cum va ști că aceste fapte Îi plac lui Dumnezeu, de vreme ce nu are mărturia Cuvântului lui Dumnezeu? Cum, fără porunca și Cuvântul lui Dumnezeu, va face pe oameni siguri de voia lui Dumnezeu? Oare nu interzice El pretutindeni în profeți ca oamenii să instituie, fără porunca Sa, rânduieli deosebite de închinare? În Ezech. 20:18, 19 este scris: Să nu umblați în rânduielile părinților voștri, nici să nu păziți judecățile lor, nici să nu vă pângăriți cu idolii lor: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Umblați în rânduielile Mele și păziți judecățile Mele și faceți-le.
Considerați

Cugetă

Mărturisirea rezumă problema numind rătăcirea care întemeiază împărăția lui Antihrist. Și ce nevoie este de cuvinte pe o temă atât de limpede? Dacă adversarii apără aceste slujiri omenești ca meritând justificarea, harul și iertarea păcatelor, ei pur și simplu întemeiază împărăția lui Antihrist. Căci împărăția lui Antihrist este o nouă slujire a lui Dumnezeu, născocită de autoritatea omenească, respingând pe Hristos, întocmai cum împărăția lui Mahomed are slujiri și fapte prin care dorește să fie justificată înaintea lui Dumnezeu; nici nu socotește că oamenii sunt justificați în mod gratuit înaintea lui Dumnezeu prin credință, pentru Hristos. Astfel și papalitatea va fi o parte a împărăției lui Antihrist dacă apără astfel slujirile omenești ca justificând. Căci cinstea este luată de la Hristos când ei învață că nu suntem justificați în mod gratuit prin credință, pentru Hristos, ci prin astfel de slujiri; mai ales când ei învață că astfel de slujiri nu sunt doar folositoare pentru justificare, ci sunt și necesare, așa cum susțin mai sus în Art. VII, unde ne condamnă pentru că spunem că pentru adevărata unitate a Bisericii nu este necesar ca rânduielile instituite de oameni să fie pretutindeni la fel.
Răspunde
Unde simți în propria ta viață presiunea de a adăuga obiceiuri omenești la lucrarea împlinită a lui Hristos? Cum modelează libertatea mărturisită aici felul în care privești practicile bisericești care sunt de ajutor, dar nu poruncite? În ce feluri poate fi păstrată buna rânduială fără a o transforma într-un mijloc de a câștiga har?
Roagă-te
Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru mărturia clară a Apologiei care Îl păstrează pe Hristos singur ca Mijlocitorul care dă în mod liber iertarea păcatelor. Păzește-ne de orice învățătură care ar lega conștiințele cu cerințe niciodată poruncite în Cuvântul Tău. Întărește-Ți biserica să prețuiască atât libertatea Evangheliei cât și rânduiala pașnică ce slujește aproapelui. Lasă ca orice tradiție să rămână slujitoare a credinței, nu rivalul ei. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru, Amin.

Cartea Concordiei · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →