Eterniseed › Curriculum › Eclesiastul
Eclesiastul 1-2 — cu Wesley
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la Notele Explicative ale lui John Wesley despre capitolele 1–2 din Eclesiastul. Aceste comentarii concise, ancorate în Scriptură, din partea fondatorului metodist ne invită să stăm alături de căutarea sinceră a Predicatorului după sens. Notele scurte ale lui Wesley distilează reflecții îndelungate în observații precise care încă ghidează discipolii secole mai târziu. Pe măsură ce ascultăm, descoperim cum textul antic vorbește inimilor noastre neliniștite. Să lăsăm cuvintele sale să ne întărească pentru o zi de căutare sinceră și încredere liniștită.
Citește
Citire
Așază-te într-un loc liniștit și citește Eclesiastul 1–2 cu încetineală. Observă experimentele repetate ale Predicatorului cu înțelepciunea, plăcerea și munca. Permite întrebărilor sincere ale textului să iasă la suprafață fără a grăbi răspunsurile. Lasă ritmul capitolelor să oglindească ciclurile descrise de Predicator. Revino la orice verset care persistă și pur și simplu ține-l înaintea lui Dumnezeu.
Studiu
Wesley își începe notele acordând atenție identității și chemării Predicatorului.
Versetul 1. Cuvintele Predicatorului, fiul lui David, rege în Ierusalim. Predicatorul — Care nu era doar un rege, ci și un învățător al poporului lui Dumnezeu: care, după ce a păcătuit grav în ochii întregii lumi, s-a socotit obligat să-și publice pocăința și să dea avertizare publică tuturor, să evite acele stânci pe care el însuși se sfărâmase. revenire la 'Începutul Paginii'Wesley continuă prin a desfășura declarația cuprinzătoare a Predicatorului despre deșertăciune.
Versetul 2. Deșertăciune a deșertăciunilor, zice Predicatorul, deșertăciune a deșertăciunilor; totul este deșertăciune. Deșertăciune — Nu doar deșert, ci deșertăciune în abstract, ceea ce denotă deșertăciune extremă. Zice — După o adâncă chibzuință și o lungă experiență, și prin inspirație divină. Acest verset conține propoziția generală, pe care intenționează s-o demonstreze în mod deosebit în cartea următoare. Totul — Toate lucrurile lumești. Este deșertăciune — Nu în ele însele, căci sunt creaturi ale lui Dumnezeu și deci bune în felul lor, ci în raport cu acea fericire pe care oamenii o caută și așteaptă s-o găsească în ele. Astfel ele sunt fără îndoială deșarte, pentru că nu sunt ceea ce par a fi și nu împlinesc ceea ce promit, ci în loc de aceasta sunt prilejuri de nenumărate griji, temeri, întristări și nenorociri. Ba mai mult, ele nu sunt doar deșertăciune, ci deșertăciune a deșertăciunilor, cea mai deșartă deșertăciune, deșertăciune în cel mai înalt grad. Iar aceasta este repetată, pentru că lucrul este sigur, dincolo de orice posibilitate de dispută. revenire la 'Începutul Paginii'Wesley examinează apoi folosul oricărei munci sub soare.
Versetul 3. Ce folos are omul din toată munca sa pe care o face sub soare? Ce folos — Ce beneficiu real și durabil? Niciunul. Totul este nerentabil în ceea ce privește dobândirea acelei fericiri după care toți oamenii întreabă. Munca sa — Ebr. munca sa istovitoare, atât a trupului cât și a minții în căutarea bogățiilor, sau a plăcerilor, sau a altor lucruri pământești. Sub soare — În toate chestiunile lumești, care sunt de obicei săvârșite în timpul zilei sau la lumina soarelui. Prin această restricție el sugerează că fericirea căutată în zadar în această lume de jos se află cu adevărat în locurile și lucrurile cerești. revenire la 'Începutul Paginii'Wesley continuă urmărind ciclurile neîncetate observate în creație.
Versetul 5. Soarele răsare și soarele apune și se grăbește la locul său de unde a răsărit. Soarele — Soarele este într-o mișcare perpetuă, răsărind, apunând și răsărind din nou, și astfel repetându-și constant cursul în toate zilele, anii și veacurile care urmează; și același lucru îl observă despre vânturi și râuri, versetul 6,7, iar scopul acestor asemănări pare a fi: să arate deșertăciunea tuturor lucrurilor lumești și că mintea omului nu poate fi niciodată mulțumită cu ele, pentru că nu este nimic în lume decât o repetare constantă a acelorași lucruri, ceea ce este atât de obositor, încât considerația aceasta a făcut pe unii oameni să se sature de viețile lor; și nu este nimic nou sub soare, așa cum se adaugă la sfârșitul socotelii, versetul 9, care pare a ni se da ca o cheie pentru a înțelege înțelesul pasajelor precedente. Iar aceasta este sigură din experiență că lucrurile acestei lumi sunt atât de înguste, iar mintea omului atât de vastă, încât trebuie să fie ceva nou pentru a mulțumi mintea; și chiar lucrurile plăcute, prin prea frecventa repetare, sunt atât de departe de a da mulțumire, încât devin plictisitoare și supărătoare. revenire la 'Începutul Paginii'
Considerați
Considerare
Wesley trage o concluzie sobră despre întristarea care însoțește creșterea înțelepciunii.
Versetul 18. Căci în multă înțelepciune este multă întristare: și cel ce sporește cunoștința sporește durerea. Întristare — Sau, nemulțumire în sine însuși și împotriva condiției sale prezente. Durere — Pe care o face în multe feluri, pentru că dobândește cunoștința cu muncă grea și istovitoare, atât a minții cât și a trupului, cu consumarea spiritelor sale și scurtarea vieții; pentru că este adesea înșelat cu o cunoștință numită fals astfel și adesea confundă eroarea cu adevărul și este tulburat de îndoieli felurite, de care oamenii ignoranți sunt cu totul liberi; pentru că are o perspectivă mai clară și un simț mai rapid asupra propriei ignoranțe, slăbiciuni și tulburări și totodată cât de deșartă și ineficientă este toată cunoștința sa pentru prevenirea sau înlăturarea acestora; și pentru că cunoștința sa este foarte imperfectă și nesatisfăcătoare, sporindu-i totuși setea după mai multă cunoștință; în cele din urmă, pentru că cunoștința sa se ofilește și moare repede cu el și apoi îl lasă într-o condiție nu mai bună și posibil mult mai rea decât cel mai umil și mai neînvățat om din lume. revenire la 'Începutul Paginii'Wesley încheie secțiunea arătând spre Dătătorul adevăratei înțelepciuni și bucurii.
Versetul 26. Căci Dumnezeu dă omului care este bun înaintea ochilor Săi înțelepciune și cunoștință și bucurie: dar păcătosului îi dă trudă, să adune și să îngrămădească, ca să dea celui ce este bun înaintea lui Dumnezeu. Aceasta este de asemenea deșertăciune și necaz al duhului. Înțelepciune — Ca să-l îndrume cum să-și folosească mângâierile în chip drept; astfel încât ele să fie binecuvântări și nu blesteme pentru el. Bucurie — O minte mulțumită și recunoscătoare. Să îngrămădească — Îl lasă pradă dorințelor nesățioase și muncilor istovitoare, ca să lase altora, da, unora pe care mai puțin i-ar fi dorit, unor oameni buni și virtuoși. revenire la 'Începutul Paginii'
Răspunde
Răspuns
Unde simți neliniștea Predicatorului răsunând în propriul tău efort zilnic?
Cum ar putea accentul lui Wesley pe limitele câștigului pământesc să remodeleze o alegere cu care te confrunți astăzi?
Ce dar simplu din mâna lui Dumnezeu ești invitat să primești cu recunoștință mai degrabă decât să-l apuci?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule plin de har, în deșertăciunea tuturor lucrurilor de sub soare, întoarce inimile noastre de la alergarea după vânt și fixează-le asupra înțelepciunii Tale veșnice și a iubirii Tale statornice. Prin harul Tău sfințitor, numără zilele noastre cum se cuvine, curățește orice dorință neliniștită și umple-ne cu bucuria sfântă care izvorăște doar din prezența Ta. Fie ca orice osteneală și plăcere să-Ți fie aduse înapoi ca închinare, ancorându-ne în nădejdea care dăinuiește veșnic. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →