Eterniseed › Curriculum › Tobit
Tobit 1-2 — bazându-se pe Toma de Aquino (Summa II-II q.32 milostenie + q.101 pietas)
Deschidere
Capitolele de început ale cărții lui Tobit pun înaintea Bisericii o figură a cărei întreagă religie este structurată în jurul faptelor trupești ale milei și mai ales în jurul datoriei periculoase de a îngropa pe cei uciși pe nedrept. Bazându-ne pe tratarea milosteniei de către Toma de Aquino în Summa Theologiae II-II q.32 și pe tratarea pietas (pietatea filială și familială) în II-II q.101, putem aborda cartea lui Tobit nu doar ca pe un exemplu moral, ci ca pe o instanță particulară a logicii teologice prin care faptele milei constituie participarea trupului la iubirea sufletului față de Dumnezeu. Aquino tratează milostenia (eleemosyna) sub genul carității, susținând în II-II q.32 a.1 că milostenia este un act al carității prin mijlocirea milei, prin care cel care dă ușurează mizeria altuia din iubire de Dumnezeu. Catena Aurea, compilația lui Aquino de comentarii patristice la cele patru Evanghelii, acordă o atenție susținută învățăturii lui Hristos despre milostenie din Matei 6 și împletește prin ea vocile lui Augustin și Hrisostom pe care această lecție le va urma. Biserica primește caritatea ascunsă a lui Tobit în captivitatea Ninivei ca substrat veterotestamentar al iubirii ordonate pe care tratatul lui Aquino despre milostenie o articulează cu precizie scolastică.
Citește
Citire
Citiți Tobit capitolele 1 și 2 cu atenție la enumerarea precisă a milosteniei lui Tobit și la grija sa pentru îngroparea celor uciși pe nedrept. Observați relatarea sa autobiografică despre respectarea timpurie a celor trei zeciuieli — zeciuiala levitică, zeciuiala Ierusalimului și zeciuiala distribuită orfanilor, văduvelor și convertiților; respectarea continuă după deportare; refuzul de a mânca hrana neamurilor deși cei mai mulți dintre rudele sale mâncau; favoarea pe care a găsit-o la curtea lui Salmanasar; și îngroparea curajoasă a israeliților uciși sub decretul de moarte al regelui următor. Marcați scena finală a capitolului doi unde Tobit, pângărit ritualic de la cea mai recentă înmormântare și dormind sub un zid, este orbit de excrementele calde ale vrăbiilor; încercările eșuate ale medicilor de a-l trata; munca soției sale Ana la țesut; cearta dintre ei când ea se întoarce cu un ied primit în dar. Țineți minte contrastul dintre încercarea exterioară a lui Tobit și ordinea sa religioasă interioară.
Studiu
Bazându-ne pe tratarea milosteniei de către Toma de Aquino în Summa II-II q.32, putem articula structura carității lui Tobit cu precizie scolastică. Aquino susține în q.32 a.1 că milostenia (eleemosyna) este un act al carității exercitat prin mijlocirea milei: misericordia este pasiunea afectivă prin care sufletul este mișcat de mizeria altuia, iar milostenia este actul exterior prin care acea misericordia este adusă la o ușurare efectivă. Modelul celor trei zeciuieli al lui Tobit din capitolul unu corespunde cu ceea ce Aquino în q.87 (despre porunca zeciuielii) și în q.32 a.5-6 distinge între obligația dreptății (zeciuiala datorată în dreptate preoțimii și susținerii cultului) și obligația carității (milosteniile suplimentare date săracilor dincolo de ceea ce cere dreptatea). A treia zeciuială a lui Tobit distribuită orfanilor, văduvelor și convertiților este instanța paradigmatică a ultimei categorii, iar Aquino ar recunoaște în respectarea continuă a lui Tobit după deportare o mărturie a principiului articulat în q.32 a.5 că obligația milosteniei se extinde dincolo de circumstanțele obișnuite în circumstanțe de exil și presiune, deoarece caritatea este o virtute infuză în suflet mai degrabă decât un obicei condiționat de circumstanțe externe. Fapta trupească a milei care constituie coloana vertebrală a narațiunii lui Tobit este îngroparea celor uciși pe nedrept. Aquino tratează demnitatea trupului omenesc și datoria corespunzătoare de înmormântare în mai multe locuri: în II-II q.32 a.2 enumeră cele șapte fapte trupești ale milei și listează îngroparea morților pe locul șapte, citând ca autoritate sed contra chiar pe Tobit; în q.59 (despre respectul față de morți) extinde tratarea; în Catena Aurea la Matei 8:21-22 (unde ucenicul cere voie să-și îngroape tatăl înainte de a-L urma pe Hristos) împletește discuția patristică despre modul în care fapta trupească a milei de a îngropa morții cedează totuși, în cazuri particulare, pretenției mai înalte a uceniciei evanghelice. Tratarea acestei chestiuni de către Aquino îl urmează îndeaproape pe Augustin. În lucrarea sa De cura pro mortuis gerenda (Despre grija ce trebuie purtată morților), Augustin argumentase că trupul celui decedat trebuie tratat cu reverență nu pentru că starea sa afectează situația sufletului, ci din cauza demnității datorate celui ce a fost și va fi din nou templu al Duhului Sfânt. Aquino în II-II q.32 a.2 îl urmează pe Augustin în această judecată și ar recunoaște în îngroparea de către Tobit a israeliților uciși aruncați în piața Ninivei instanța particulară a milei pe care Augustin o argumentase în tratatul său. Întrebarea suplimentară pe care Aquino o ridică în II-II q.32 a.6 este dacă milostenia trebuie dată fără discernământ sau cu preferință ordonată. Răspunsul său distinge între ordinea strictă a carității (în care cineva este obligat să dea mai întâi celor mai strâns legați prin legătură familială sau relație de legământ) și extinderea prudentă a milosteniei la străini și chiar la dușmani (care este lăudabilă dincolo de obligație, dar este permisă când obligațiile de bază sunt împlinite). Darea lui Tobit către israeliții uciși este darea către cei mai strâns legați prin legământ — sunt rudele sale, tovarășii săi de exil, oameni ai poporului său. Aquino ar recunoaște în această prioritate structura carității bine ordonate pe care q.32 a.6 o articulează. Conflictul casnic dintre Tobit și Ana la sfârșitul capitolului doi este un caz particular demn de atenția lui Aquino. El tratează conflictul marital în Supliment q.65 și în I-II q.46-48 despre pasiunea mâniei; judecata sa ar fi că suspiciunea inițială a lui Tobit față de Ana (presupunerea că iedul dar era furat) a fost o lipsă de caritate dreaptă în cadrul casei, iar răspunsul usturător al Anei (amintind de caritatea eșuată a lui Tobit față de soția sa în încercarea lor) a fost o lipsă a răbdării pe care pietas (II-II q.101 a.3) o cere în familie. Conflictul este restabilit prin rugăciunea lui Tobit din capitolul trei. Trasând ancora patristică pe care Aquino o folosește, Sfântul Ioan Hrisostom în omilia 21 la Matei (pe care Catena Aurea o păstrează pe larg) învățase că familia este școala carității în care faptele milei sunt mai întâi învățate și din care se extind la comunitatea mai largă; discordia dintre Tobit și Ana este tocmai dezordinea împotriva căreia Hrisostom avertizează. Aparatul scolastic al lui Aquino permite cititorului lui Tobit să vadă în narațiune nu doar o succesiune de acte virtuoase, ci structura interioară a unei vieți religioase ordonate de caritate, exercitate prin milă, manifestată în milostenie, rafinată prin răbdare și corectată când este necesar prin rugăciunea pe care q.83 (despre rugăciune) o tratează ca conversația continuă a sufletului cu Dumnezeu.
Considerați
Considerare
Bazându-ne pe articularea de către Aquino în II-II q.32 a.6 a ordinii carității, considerați structura propriei voastre milostenii. Aquino distinge între obligația strictă a carității (care este mai întâi față de cei mai strâns legați prin legătură familială și legământ) și extinderea prudentă la străini și dușmani. V-ați ordonat milostenia conform acestui principiu scolastic, sau caritatea voastră a alunecat fie spre abstracția anonimă (dând doar organizațiilor care gestionează relațiile în numele vostru), fie spre cercul favorit (dând doar celor a căror companie o savurați)? Considerați de asemenea respectarea continuă a lui Tobit sub exil. Principiul lui Aquino în q.32 a.5 că caritatea este o virtute infuză mai degrabă decât un obicei condiționat de circumstanțe externe are implicația practică că pierderea circumstanțelor confortabile nu este o scuză pentru pierderea faptelor milei. Tradiția morală catolică a fost constantă în această privință. Unde în propria voastră viață ați folosit o schimbare de circumstanțe ca motiv pentru a reduce faptele milei pe care condiția voastră anterioară le susținea? Considerați în cele din urmă conflictul casnic de la sfârșitul capitolului doi. Bazându-ne pe tratarea pietas de către Aquino în II-II q.101, considerați dacă faptele milei pe care le săvârșiți în afara casei au o structură corespunzătoare de pietas în interiorul casei. Principiul patristic pe care Hrisostom îl articulează și pe care Aquino îl citează este că familia este școala carității. A devenit familia voastră o astfel de școală, sau caritatea pe care o exercitați în afara casei a înlocuit treptat mai degrabă decât a îmbogățit pietas cerută în interiorul ei?
Răspunde
Răspuns
În această săptămână, luați un act specific din cele șapte fapte trupești ale milei pe care Aquino le enumeră în Summa II-II q.32 a.2 (hrăniți pe cei flămânzi, dați de băut celor însetați, îmbrăcați pe cei goi, adăpostiți pe cei fără adăpost, vizitați pe cei bolnavi, vizitați pe cei întemnițați, îngropați pe cei morți) și săvârșiți-l deliberat pentru o persoană din ordinea carității pe care q.32 a.6 o articulează ca primară — un membru al familiei, un enoriaș, un vecin, un membru al casei credinței — înainte de a extinde aceeași acțiune la cei mai îndepărtați de legăturile voastre imediate de legământ. Lăsați actul să fie suficient de mic pentru a-l împlini și suficient de concret pentru a vă costa ceva.
Roagă-te
Rugăciune
O Dumnezeule, Tatăl nostru, care ai revelat în slujitorul Tău Tobit rânduiala milosteniei și a pietății ca participare vie la caritatea Ta, conformează inimile și casele noastre la această aceeași iubire, pentru ca orice lucrare de milostenie să devină un act de închinare plăcut Ție. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, dă-ne să întindem cu credincioșie mila Ta celor vii și celor morți. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →