Eterniseed › Curriculum › Romani
Bunătatea lui Dumnezeu care duce la pocăință
Deschidere
Romani 2 îndreaptă reflectoarele asupra omului care îi judecă pe alții — omul religios, sigur de poziția sa, care condamnă în aproapele său tocmai păcatele pe care le scuză în sine. Cuvântul lui Pavel este ascuțit: 'Nu ai nicio scuză, omule, oricine ai fi tu care judeci.' Apoi vine una dintre cele mai blânde rânduri din toată Scriptura și una dintre cele mai primejdioase de înțeles greșit: 'bunătatea lui Dumnezeu te duce la pocăință.' Răbdarea lui Dumnezeu nu este aprobare; îndelunga Sa răbdare este o ușă ținută deschisă, nu o datorie iertată. Hrisostom, marele predicator al pocăinței, nu ne lasă să transformăm bunătatea lui Dumnezeu într-o îngăduință. El ne arată un Dumnezeu care este nepărtinitor, care scrie Legea Sa pe conștiința fiecărei națiuni și care ne conduce — prin bunătate — spre schimbarea inimii care singură poate mântui.
Citește
Citește Romani 2 — judecătorul de neiertat care face aceleași lucruri pe care le condamnă; bogățiile bunătății, îndelungii răbdări și îndelungii suferințe ale lui Dumnezeu care duc la pocăință; judecata dreaptă care răsplătește fiecărui om după faptele sale; 'necaz și strâmtorare' peste cei ce fac răul, dar 'slavă, cinste și pace' tuturor celor ce fac binele, 'întâi iudeului și apoi grecului'; căci la Dumnezeu nu este părtinire; neamurile care fac din fire lucrurile Legii, conștiința lor mărturisind; și adevăratul iudeu, care este unul lăuntric, cu tăierea împrejur a inimii.
Studiu
Studiază
Rătăcirea crucială pe care Pavel o atacă este ideea că răbdarea lui Dumnezeu înseamnă indiferența Lui. Hrisostom enunță exact scopul acelei răbdări:
Căci Dumnezeu Își arată bunătatea ca să te eliberezi de păcatele tale, nu ca să le adaugi.Îndelunga Sa răbdare este ea însăși o chemare; iar a o disprețui înseamnă a-ți aduna mânie. Într-adevăr, însăși răbdarea care pare să amâne judecata o garantează pentru cel nepocăit —
Căci dacă El este îndelung răbdător, cu siguranță pedepsește.Hrisostom numește apoi cea mai primejdioasă stare a sufletului: inima care nici nu se topește la bunătate, nici nu tresare de frică.
Căci când un om nu poate fi nici înmuiat de bunătate, nici întors de frică, ce poate fi mai împietrit decât unul ca acesta?
Considerați
Cugetă
Pavel făgăduiește 'slavă, cinste și pace' tuturor celor ce fac binele — iar Hrisostom arată cât de deosebită va fi acea pace de pacea acestei lumi. Aici orice lucru bun este ținut cu luptă și neliniște, chiar și de cei puternici; acolo, totul este odihnă.
Căci aici, orice bunuri are un om, le are cu lupte, chiar dacă este bogat, chiar dacă este principe, chiar dacă este rege.Și pentru că 'la Dumnezeu nu este părtinire', nimeni nu este scutit și nimeni nu este uitat: neamul care n-a auzit niciodată Legea scrisă are totuși o lege — conștiința — 'scrisă în inimile lor', acuzând sau scuzând. Astfel, capitolul dărâmă orice falsă siguranță. Nu ascultătorii Legii sunt drepți, ci împlinitorii; nu semnul din afară, ci realitatea dinăuntru; 'căci nu acela este iudeu care este iudeu în chip văzut... ci acela este iudeu care este iudeu înlăuntru; și tăierea împrejur este aceea a inimii.'
Răspunde
Fii atent cum citești răbdarea lui Dumnezeu în propria ta viață. Anii pe care ți-i dă, consecințele pe care le reține, spațiul liniștit dinaintea judecății — acestea sunt 'bogățiile bunătății Sale', iar Hrisostom spune limpede de ce sunt date: 'ca să te eliberezi de păcatele tale, nu ca să le adaugi.' Nu confunda ușa deschisă cu datoria anulată. Întreabă-te, de asemenea, ce este mai greu în tine — să fii mișcat de bunătatea Lui sau avertizat de frica Lui? Sufletul care nu este mișcat de niciuna se află în cel mai mare pericol. Și lasă jos haina de judecător pe care o pui atât de ușor asupra altora: aceeași măsură cu care judeci pe aproapele tău ți se va măsura ție. Lasă bunătatea lui Dumnezeu să-și facă lucrarea potrivită — să te întoarcă, să te înmoaie, să te conducă acasă.
Roagă-te
O, Dumnezeule al toată îndelunga răbdare, a cărui bunătate și îndelungă răbdare mă conduc la pocăință și nu la pierzare: să nu disprețuiesc niciodată bogățiile bunătății Tale, nici să nu prefac răbdarea Ta într-un pretext pentru păcat. Înmoaie inima mea prin bunătatea Ta, ca să nu fiu printre aceia pe care nici mila nu-i mișcă, nici frica nu-i oprește. Ia de la mine scaunul de judecător pe care îl uzurp asupra altora și dă-mi în schimb tăierea împrejur lăuntrică a inimii, ca să fiu împlinitor al voii Tale și nu doar ascultător. Condu-mă, prin bunătatea Ta, în slava, cinstea și pacea pe care le-ai făgăduit tuturor celor ce fac binele; prin Hristos Domnul nostru, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →