Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 8 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock
Deschidere
În lecția de astăzi ne îndreptăm spre capitolul 8 din Romani prin prisma de încredere a Comentariului Catolic al Familiei Haydock. Această compilație clasică adună perspectivele lui Witham, Challoner, Calmet și ale altora pentru a lumina învățătura lui Pavel despre viața în Duh. Pe măsură ce parcurgem aceste versete descoperim cum harul ne eliberează de condamnare și ne atrage în însăși viața copiilor lui Dumnezeu. Notele atente ale lui Haydock ne ajută să vedem atât adâncimea doctrinară cât și chemarea practică de a umbla potrivit Duhului mai degrabă decât după trup. Fie ca această înțelepciune străveche să hrănească inima ta și să-ți întărească speranța astăzi.
Citește
Citire
Ia un moment liniștit pentru a citi capitolul 8 din Romani încet și cu rugăciune. Permite cuvintelor Sfântului Pavel să se așeze în inima ta în timp ce asculți vocea blândă a Duhului. Observă mișcarea de la libertatea în Hristos la realitatea tandră a înfierii ca fii ai lui Dumnezeu. Citește capitolul o dată pentru ansamblu, apoi revino la orice verset care îți mișcă în mod deosebit sufletul.
Studiu
Haydock începe prin a comenta Romani 8:2.
Legea duhului vieții, în Hristos Iisus. Adică noua lege, prin care Duhul Sfânt, sau duhul vieții, este dat, m-a eliberat de legea păcatului și a morții: adică de robia păcatului, care pricinuiește moartea: deși unii socotesc că legea lui Moise poate fi numită aici legea morții și a păcatului, pentru că a adus ocazional moartea peste cei ce au călcat legea cunoscută. (Witham)Comentariul continuă la versetul 3.
Căci ceea ce legea nu putea face, în aceea că era slabă prin trup, Dumnezeu, trimițându-și propriul Fiu în asemănarea trupului păcătos, nu în trup păcătos (deoarece Fiul lui Dumnezeu nu putea păcătui), a făcut acum; chiar din păcat a osândit păcatul în trup. Adică, în sau prin trupul său, care a fost jertfit pe cruce, a osândit pe tiranul păcat, ca vinovat de atâtea păcate, și i-a nimicit tirania, unde apostolul vorbește despre păcat ca despre o anumită persoană sau tiran. (Witham)La versetul 5 comentariul notează contrastul dintre trup și duh.
Căci cei ce sunt după trup. Adică, cei ce trăiesc după maximele și obiceiurile false, deșarte și înșelătoare ale oamenilor trupești, pe care le numește și chibzuința trupului: și această chibzuință o numește moarte, ca fiindcă duce pe oameni la moarte veșnică. Astfel de oameni trupești nu gustă nimic altceva decât asemenea plăceri. Dar cei ce sunt și trăiesc potrivit duhului, cugetă la cele ce sunt ale duhului, își fixează inimile pe cele ce țin de Dumnezeu și de slujirea lui; și această înțelepciune a duhului, în care ei experimentează o plăcere mult mai mare, îi duce la viața veșnică și la pacea veșnică în bucuria lui Dumnezeu. Falsa înțelepciune a trupului este vrăjmașă lui Dumnezeu, nu poate fi supusă legii lui Dumnezeu, pentru că maximele trupului și ale lumii sunt atât de opuse celor ale evangheliei și doctrinei lui Hristos. (Witham) --- Cei ce sunt supuși trupului, având afecțiunile fixate pe cele ale trupului, adică oamenii trupești, cât timp sunt astfel, nu pot plăcea lui Dumnezeu: căci această chibzuință a trupului îi face vrăjmași ai lui Dumnezeu. (Estius) --- Dacă Hristos, sau duhul lui Hristos, pe care îl numește și (v. 9.) duhul lui Dumnezeu, ca fiind unul și același, locuiește în voi și vă călăuzește, trupul este într-adevăr mort din pricina păcatului; adică este muritor și supus morții, consecința păcatului lui Adam; dar duhul și sufletul trăiesc prin viața harului, din pricina îndreptățirii: adică pentru că a fost îndreptățit și sfințit prin meritele lui Hristos. Iar duhul lui Dumnezeu, care l-a înviat pe Iisus la viață, îi va învia și pe toți cei ce rămân sfințiți prin harul lui Hristos la o înviere fericită. (Witham)Haydock se îndreaptă apoi spre darul înfierii dumnezeiești.
Romani 8:14 sunt fii ai lui Dumnezeu, prin acest nou har al înfierii, prin care îl cheamă și pe Dumnezeu Abba; adică Tată, pe când sub vechea lege a lui Moise, Dumnezeu își guverna poporul mai degrabă prin frică; aceia erau slujitorii lui, noi suntem fiii lui; și dacă fii, și moștenitori ai lui Dumnezeu, cu promisiunea unei moșteniri veșnice în împărăția lui, cu condiția să suferim pentru Hristos, așa cum a suferit el pentru noi. Și cu siguranță suferințele scurte din această lume nu au nicio proporție, nici nu pot fi puse în balanță cu slava viitoare fără sfârșit, care ne este promisă și pregătită în cer. (Witham) --- Abba este un cuvânt siriac, care înseamnă tatăl meu. Acesta este propriu-zis cuvântul copiilor liberi și nobili; căci printre evrei, copiii sclavilor nu aveau voie să-și cheme tații Abba, nici mamele Imma. Acest fel de expresie era foarte rar folosit sub vechea lege. Evreii îl numeau pe Atotputernicul Domnul lor, Dumnezeul lor, Mântuirea lor, Regele lor, Ocrotitorul lor, Slava lor, etc., dar rar Tatăl lor, aproape niciodată, cu excepția cazului lui Solomon, care era o figură particulară a lui Mesia, adevăratul Fiu al lui Dumnezeu. Din acest motiv Dumnezeu i-a spus: 'El mă va chema Tată și Dumnezeu; și eu voi fi pentru el un Tată și îl voi trata ca pe întâiul meu născut.' Dar este proprietatea creștinului să-l cheme pe Atotputernicul Tatăl său cu încredere, totuși temperată cu o teamă filială; amintindu-și în același timp că el este judecătorul său. (Calmet) --- Mat. Polus spune că niciunul dintre cei drepți nu a îndrăznit să-l cheme pe Dumnezeu Tatăl meu, înainte de venirea lui Hristos, deoarece această favoare a fost rezervată timpului evangheliei. (În acest loc.) (Haydock) --- Sfântul Ioan Gură de Aur ia seama că Dumnezeu a fost numit și Tatăl israeliților, iar ei copiii lui, în Vechiul Testament, când Dumnezeu își guverna poporul mai degrabă prin frica de pedepse și promisiuni de binecuvântări vremelnice, dar nu în acel mod particular ca în noua lege. (Witham) --- Duhul însuși, etc. Prin mișcările lăuntrice ale iubirii dumnezeiești și pacea conștiinței, pe care copiii lui Dumnezeu le experimentează, ei au un fel de mărturie a bunăvoinței lui Dumnezeu; prin care sunt mult întăriți în speranța îndreptățirii și mântuirii lor; dar totuși nu atât încât să pretindă o asigurare absolută, care nu este de obicei acordată în această viață muritoare: în timpul căreia ni se învață să ne lucrăm mântuirea cu frică și cutremur. (Filipeni ii. 12.) Și că cel ce își închipuie că stă în picioare, să ia seama să nu cadă. (1 Corinteni x. 12.) Vezi de asemenea Romani xi. 20, 21, 22. (Challoner) --- El ne-a dat, spune Sfântul Ioan, (cap. i. 12.) puterea, sau demnitatea, de a fi fii ai lui Dumnezeu. Hristos ne-a învățat să ne rugăm și să începem rugăciunile noastre cu Tatăl nostru, etc. (Matei vi. 9.) (Witham)
Considerați
Considerare
Haydock reflectează asupra tainei predestinării.
Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și predestinat să fie făcuți asemenea chipului Fiului său, suferind împreună cu Hristos, urmând doctrina lui, imitând viața lui. Această preștiință a lui Dumnezeu, după Sfântul Augustin, nu este doar o prevedere a ceea ce vor face oamenii cu ajutorul și harurile providenței obișnuite a lui Dumnezeu, cu atât mai puțin o prevedere a ceea ce vor face prin propria lor putere naturală, așa cum pretindeau ereticii pelagieni: ci este o preștiință care include un act al voinței dumnezeiești și al iubirii sale față de slujitorii săi aleși; (așa cum a ști în Scripturi, când se aplică lui Dumnezeu, este de multe ori același lucru cu a aproba și a iubi) Dumnezeu a prevăzut sau predestinat, sau a hotărât deci ca acești aleși, cu ajutorul harurilor sale speciale și prin cooperarea voinței lor libere, să fie asemenea chipului Fiului său, astfel încât Fiul său, chiar ca om, să fie întâiul născut, căpetenia și capul tuturor celor ce vor fi mântuiți. (Witham) --- Dumnezeu a preorânduit ca toți aleșii săi să fie asemenea chipului Fiului său. Nu trebuie să încercăm aici să pătrundem în tainele alegerii veșnice a lui Dumnezeu: doar să credem cu fermitate că tot binele nostru, în timp și în veșnicie, curge inițial din bunătatea liberă a lui Dumnezeu; și tot răul nostru din voința liberă a omului. (Challoner)Comentariul se încheie prin a considera ce ne poate despărți de dragostea lui Hristos.
Cine deci, sau ce ne va despărți de dragostea lui Hristos? Nici diavolii, nici oamenii, nici nimic din natură, decât dacă este din vina noastră și dacă îl părăsim pe Dumnezeu în mod voit și păcătos. --- Sunt sigur. În greacă, sunt pe deplin convins că nimic nu ne poate despărți, etc. În fine, un alt argument pentru a dovedi că trebuie să avem o speranță fermă în Dumnezeu este că Hristos Iisus, care șade la dreapta lui Dumnezeu, se și roagă pentru noi. Hristos, ca om, se roagă pentru noi, este avocatul și principalul nostru mijlocitor. Vezi Evrei vii. Hristos este cu adevărat spus că se roagă pentru noi în cer, deși nu este obiceiul Bisericii să-l cheme în acest fel, 'Hristoase, roagă-te pentru noi;' pentru că fiind Dumnezeu, precum și om, are toate lucrurile sub porunca sa. (Witham)
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața mea zilnică am cea mai mare nevoie de libertatea pe care o oferă Duhul? 2. Cum schimbă realitatea înfierii dumnezeiești felul în care văd încercările mele? 3. Ce pas concret pot face astăzi pentru a umbla mai deplin potrivit Duhului?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte Ceresc, trimite Duhul Tău să ne elibereze de păcat și de moarte, mărturisind că suntem copiii Tăi adoptați care strigăm Abba, Părinte. Unește suferințele noastre cu cele ale Fiului Tău, ca fiecare încercare să adâncească conformitatea noastră cu El și să ne umple de speranța statornică a slavei ce va veni. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, păstrează-ne umblând potrivit Duhului până ce Te vom vedea față în față. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →