← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Ioan

1 Ioan 2 — cu Ioan Calvin

1 Ioan 2Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Expunerea atentă a lui Ioan Calvin asupra capitolului 2 din 1 Ioan ne invită să ținem împreună adevărurile gemene ale evangheliei: harul și sfințenia. Într-o lume grăbită să despartă mila de ascultare, Calvin arată cum apostolul refuză o asemenea divizare. Comentariul său ne întemeiază în lucrarea continuă a lui Hristos ca mijlocitor, în timp ce ne îndeamnă spre cunoașterea autentică a lui Dumnezeu, care rodește în dragoste. Pe măsură ce ascultăm, descoperim că același mesaj care mângâie pe păcătoși îi cheamă și să umble în lumină. Fie ca cuvintele lui Calvin să ne ajute să primim atât iertarea cât și modelul pe care ni le oferă Hristos.
Citește

Citire

Acordă câteva clipe de liniște pentru a citi cu încetineală capitolul 2 din 1 Ioan. Observă cum Ioan trece de la asigurarea mijlocirii lui Hristos la chemarea la ascultare și dragoste. Lasă cuvintele să se așeze înainte de a ne întoarce la perspectivele lui Calvin asupra aceluiași pasaj. Cere Duhului să-ți deschidă inima atât la mângâiere cât și la provocarea cuprinsă în aceste versete.
Studiu
Calvin începe prin a aborda iertarea gratuită a păcatelor. Pentru a preîntâmpina aceste calomnii, apostolul mărturisește mai întâi că scopul doctrinei sale era să-i țină pe oameni departe de păcat; căci când spune „să nu păcătuiți”, înțelegerea sa este doar ca ei, potrivit măsurii slăbiciunii omenești, să se abțină de la păcate. Și în același scop este și ceea ce am spus deja despre părtășia cu Dumnezeu, anume că trebuie să fim asemenea lui. Totuși, el nu tace cu privire la iertarea gratuită a păcatelor; căci chiar dacă cerul ar cădea și toate lucrurile s-ar tulbura, această parte a adevărului nu trebuie niciodată omisă; dimpotrivă, ceea ce este Hristos trebuie propovăduit clar și distinct. Despre mijlocirea lui Hristos, Calvin scrie: Particula condițională „dacă” trebuie privită ca fiind cauzală; căci nu se poate ca noi să nu păcătuim. În scurt, Ioan înseamnă că nu doar suntem chemați departe de păcat prin evanghelie, pentru că Dumnezeu ne invită la sine și ne oferă Duhul regenerării, ci că s-a făcut o prevedere pentru păcătoșii nenorociți, ca ei să-l aibă pe Dumnezeu mereu binevoitor față de ei și ca păcatele prin care sunt încurcați să nu-i împiedice să devină drepți, pentru că au un Mijlocitor care să-i împace cu Dumnezeu. Dar pentru a arăta cum ne întoarcem în favoarea lui Dumnezeu, el spune că Hristos este mijlocitorul nostru; căci el se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în acest scop, ca să exercite asupra noastră puterea și eficacitatea jertfei sale. Ca aceasta să fie mai bine înțeleasă, voi vorbi mai simplu. Mijlocirea lui Hristos este o aplicare continuă a morții sale pentru mântuirea noastră. Că Dumnezeu deci nu ne socotește păcatele, aceasta vine la noi pentru că el privește la Hristos ca mijlocitor. Calvin se îndreaptă apoi spre eficacitatea cunoașterii lui Dumnezeu. Ioan ia deci acest principiu ca fiind admis, că cunoașterea lui Dumnezeu este eficace. De aici concluzionează că nicidecum nu-l cunosc pe Dumnezeu cei care nu țin poruncile sau comandamentele sale. Platon, deși bâjbâind în întuneric, a negat totuși că „frumosul” pe care și-l imagina putea fi cunoscut fără a umple omul de admirație față de el însuși; așa spune el în Phaedrus și în alte locuri. Cum este deci posibil ca tu să-l cunoști pe Dumnezeu și să nu fii mișcat de niciun sentiment? Nici nu decurge doar din natura lui Dumnezeu faptul că a-l cunoaște înseamnă imediat a-l iubi; ci și Duhul, care ne luminează mințile, inspiră inimilor noastre un sentiment conform cunoașterii noastre. În același timp, cunoașterea lui Dumnezeu ne conduce să ne temem de el și să-l iubim. Căci nu-l putem cunoaște ca Domn și Tată, așa cum se arată el, fără a fi copii ascultători și slujitori supuși. În scurt, doctrina evangheliei este o oglindă vie în care contemplăm chipul lui Dumnezeu și suntem transformați în același chip, după cum ne învață Pavel în 2 Corinteni 3:18. Unde deci nu este conștiință curată, nu poate fi acolo decât un gol fantomatic al cunoașterii.
Considerați

Considerare

Calvin subliniază mângâierea găsită în mijlocirea continuă a lui Hristos. Or, după cum ne vine o mângâiere nu mică când auzim că Hristos nu doar a murit pentru noi ca să ne împace cu Tatăl, ci că mijlocește continuu pentru noi, astfel încât un acces în numele său ne este deschis, ca rugăciunile noastre să fie ascultate; tot așa trebuie să ne ferim mai ales ca această cinste, care îi aparține în mod deosebit lui, să nu fie transferată altuia. Calvin ne cheamă să-l imităm pe Hristos din unirea noastră cu el. 6 Cel ce zice că rămâne în el După ce ne-a pus mai înainte pe Dumnezeu ca lumină spre pildă, ne cheamă acum și la Hristos, ca să-l imităm. Totuși el nu ne îndeamnă pur și simplu să-l imităm pe Hristos; ci din unirea pe care o avem cu el, dovedește că trebuie să fim asemenea lui. O asemănare în viață și fapte, spune el, va dovedi că rămânem în Hristos. Dar din aceste cuvinte trece la următoarea propoziție, pe care o adaugă imediat cu privire la dragostea față de frați.
Răspunde

Răspuns

Unde ai nevoie cel mai mult de asigurarea că Hristos rămâne mijlocitorul tău astăzi? Cum se arată cunoașterea lui Dumnezeu pe care o mărturisești în ascultare concretă? În ce domeniu te îndeamnă Duhul să crești în dragoste față de Dumnezeu și față de alții?
Roagă-te

Rugăciune

O, Tată, înălțăm harul Tău suveran în trimiterea lui Isus Hristos cel drept ca Mijlocitor și jertfă de ispășire a noastră, potrivit credincioșiei legământului Tău. Prin Duhul, ține-ne să umblăm în lumina poruncilor Tale, rămânând în El dintru început și lepădându-ne de orice iubire a lumii. Întărește-ne să trăim ca cei curățiți prin sângele Său, ca să avem îndrăzneală la arătarea Sa. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →