Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 15 — cu Matthew Henry
Deschidere
Notele atente verset cu verset ale lui Matthew Henry despre Romani 15 continuă să servească credincioșilor care tânjesc după unitate în trupul lui Hristos. Reflecțiile sale ne amintesc că Duhul folosește încă înțelepciunea răbdătoare, îmbibată de Scriptură, pentru a înmuia inimile și a uni sfinții diverși. În timp ce zăbovim astăzi cu Henry, invităm același Duh să cultive îngăduință acolo unde opiniile diferă și afecțiune acolo unde distanța a crescut. Fie ca aceste perspective antice să prindă rădăcini proaspete, producând tăria liniștită care onorează pe Domnul Isus și atrage pe alții spre masa Sa. Să ne deschidem urechile și inimile împreună.
Citește
Citire
Așezați-vă în Romani capitolul 15 cu o Biblie deschisă și un duh ascultător. Citiți capitolul încet, observând chemarea repetată de a ne primi unii pe alții așa cum Hristos ne-a primit pe noi. Opriți-vă oriunde o frază vă mișcă inima și rugați-L pe Domnul să sădească adevărul ei adânc. Când terminați, reveniți aici gata să parcurgeți pasajul cu îndrumarea lui Matthew Henry.
Studiu
Henry începe prin a încadra cele două precepte centrale și motivele lor.
Apostolul stabilește aici două precepte, cu motive pentru a le întări, arătând datoria creștinului tare de a lua în considerare și a se pleca spre cel mai slab.Henry dezvoltă apoi primul precept în detaliu.
I. Trebuie să purtăm slăbiciunile celui slab, v. 1. Cu toții avem slăbiciunile noastre; dar cei slabi sunt mai supuși lor decât alții — cei slabi în cunoștință sau har, trestia învinețită și fitilul care fumegă. Trebuie să luăm în considerare acestea; nu să călcăm peste ei, ci să-i încurajăm și să răbdăm cu slăbiciunile lor. Dacă prin slăbiciune ne judecă și ne cenzurează și vorbesc de rău despre noi, trebuie să răbdăm cu ei, să-i compătimim și să nu ne înstrăinăm afecțiunile de la ei. Vai! este slăbiciunea lor, nu o pot ajuta. Astfel a răbdat Hristos cu ucenicii Săi slabi și i-a apărat. Dar este mai mult în aceasta; trebuie de asemenea să purtăm slăbiciunile lor prin a suferi împreună cu ei, îngrijorându-ne pentru ei, dându-le putere, după cum este nevoie. Aceasta este purtarea sarcinilor unuia pe altul.Henry dezvoltă apoi al doilea precept și motivul său centrat pe Hristos.
2. Creștinii trebuie să-și mulțumească frații. Scopul creștinismului este de a înmuia și îmblânzi duhul, de a ne învăța arta de a fi plăcuți și adevărata complezență; nu de a fi slujitori ai poftei vreunuia, ci ai necesităților și slăbiciunilor fraților noștri — de a ne conforma cu tot ce avem de-a face atât cât putem cu o conștiință bună. Creștinii ar trebui să studieze pentru a fi plăcuți. Așa cum nu trebuie să ne mulțumim pe noi înșine în folosirea libertății noastre creștine (care ne-a fost îngăduită, nu pentru propria noastră plăcere, ci pentru slava lui Dumnezeu și profitul și edificarea altora), tot așa trebuie să ne mulțumim aproapele. Cât de plăcută și confortabilă ar fi societatea bisericii lui Hristos dacă creștinii ar studia să se mulțumească unii pe alții, așa cum acum îi vedem de obicei harnici să se încrucișeze, să se împotrivească și să se contrazică unii pe alții! — Mulțumește-i aproapelui, nu în toate lucrurile, nu este o regulă nelimitată; ci pentru binele lui, mai ales pentru binele sufletului său: nu-l mulțumi slujindu-i voințele rele și umorindu-l într-un mod păcătos, sau consimțind la ispitele lui, sau îngăduind păcatul asupra lui; acesta este un mod josnic de a-ți mulțumi aproapele spre ruinarea sufletului lui: dacă astfel mulțumim oamenilor, nu suntem slujitorii lui Hristos; ci mulțumește-l pentru binele lui; nu pentru binele nostru secular, sau pentru a face pradă din el, ci pentru binele lui spiritual. — Spre edificare, adică nu numai pentru profitul lui, ci pentru profitul altora, pentru a edifica trupul lui Hristos, studiind să ne obligăm unii pe alții. Cu cât pietrele stau mai aproape și cu cât sunt mai bine cioplite pentru a se potrivi una cu alta, cu atât clădirea este mai puternică. Acum observați motivul pentru care creștinii trebuie să se mulțumească unii pe alții: Căci nici Hristos nu S-a mulțumit pe Sine. Lepădarea de sine a Domnului nostru Isus este cel mai bun argument împotriva egoismului creștinilor. Observați,Henry încheie secțiunea arătând cum Scriptura ne echipează să urmăm modelul lui Hristos.
(3.) Că de aceea trebuie să mergem și să facem la fel: Căci toate lucrurile care au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învățătura noastră. [1.] Ceea ce este scris despre Hristos, cu privire la lepădarea Sa de Sine și suferințele Sale, este scris pentru învățătura noastră; ne-a lăsat un exemplu. Dacă Hristos S-a lepădat de Sine, cu siguranță ar trebui să ne lepădăm de noi înșine, dintr-un principiu de ingeniozitate și de recunoștință, și mai ales de conformitate cu chipul Său. Exemplul lui Hristos, în ceea ce a făcut și a spus, este înregistrat pentru imitația noastră. [2.] Ceea ce este scris în scripturile Vechiului Testament în general este scris pentru învățătura noastră. Ceea ce a spus David în propria sa persoană, Pavel tocmai l-a aplicat lui Hristos. Ca nu cumva aceasta să pară o forțare a scripturii, ne dă această regulă excelentă în general, că toate scripturile Vechiului Testament (cu atât mai mult cele ale Noului) au fost scrise pentru învățătura noastră și nu trebuie privite ca de interpretare privată. Ceea ce s-a întâmplat cu sfântul din Vechiul Testament s-a întâmplat pentru ei ca pildă; și scripturile Vechiului Testament au multe împliniri. Scripturile sunt lăsate ca o regulă permanentă pentru noi: sunt scrise, ca să rămână pentru folosul și beneficiul nostru. În primul rând, Pentru învățătura noastră. Sunt multe lucruri de învățat din scripturi; și aceasta este cea mai bună învățătură care este trasă din aceste izvoare. Cei mai învățați sunt cei mai puternici în scripturi. Trebuie deci să ne străduim, nu numai să înțelegem sensul literal al scripturii, ci să învățăm din ea ceea ce ne va face bine; și avem nevoie de ajutor pentru aceasta nu numai pentru a rostogoli piatra, ci pentru a scoate apa, căci în multe locuri fântâna este adâncă. Observațiile practice sunt mai necesare decât expunerile critice. În al doilea rând, Ca prin răbdarea și mângâierea scripturilor să avem nădejde. Acea nădejde care are viața veșnică ca obiect este propusă aici ca scop al învățării din scripturi. Scriptura a fost scrisă ca să știm ce să nădăjduim de la Dumnezeu, pe ce temeiuri și în ce fel. Aceasta ar trebui să ne recomande scriptura că este un prieten special al nădejdii creștine. Acum, modul de a dobândi această nădejde este prin răbdarea și mângâierea scripturii. Răbdarea și mângâierea presupun necaz și durere; așa este soarta sfinților în această lume; și, dacă nu ar fi așa, nu am avea prilej de răbdare și mângâiere. Dar ambele acestea sprijină acea nădejde care este viața sufletelor noastre. Răbdarea lucrează experiență, și experiența nădejde, care nu rușinează, cap. v. 3-5. Cu cât mai multă răbdare exercităm sub necazuri, cu atât mai plini de nădejde putem privi prin necazurile noastre; nimic mai distructiv pentru nădejde decât nerăbdarea. Iar mângâierea scripturilor, acea mângâiere care izvorăște din Cuvântul lui Dumnezeu (aceasta este cea mai sigură și mai dulce mângâiere) este de asemenea un mare sprijin pentru nădejde, ca o arvună în mână a binelui nădăjduit. Duhul, ca Mângâietor, este arvuna moștenirii noastre.
Considerați
Considerare
Henry se îndreaptă spre rugăciunea care urmează îndemnurilor.
Apostolul, după ce a rostit două îndemnuri, înainte de a trece la altele, amestecă aici o rugăciune pentru succesul a ceea ce spusese. Slujitorii credincioși își udă propovăduirea cu rugăciunile lor, pentru că, oricine seamănă sămânța, Dumnezeu este Cel ce dă creșterea. Noi nu putem decât să vorbim urechii; este prerogativa lui Dumnezeu să vorbească inimii. Observați,
Răspunde
Răspuns
Unde ar putea Duhul să vă invite să purtați o slăbiciune pe care ați evitat-o anterior?
Cum schimbă alegerea lui Hristos de a nu Se mulțumi pe Sine o relație pe care o navigați în prezent?
În ce mod simplu puteți practica primirea unui alt credincios în această săptămână pentru slava lui Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, prin Duhul Tău formează în noi mintea lui Hristos, ca să purtăm cu bucurie slăbiciunile unora pe alții și să căutăm binele unuia pe altul. Lasă mângâierea Scripturilor Tale să producă o nădejde care se revarsă în dragoste și să unească inimile noastre în Hristos Isus, ca cu un singur gând și o singură voce să Te slăvim ca Tată al Domnului nostru. Primește fiecare act de îngăduință ca închinare și fă din unitatea noastră o mărturie vie a Evangheliei. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →