Eterniseed › Curriculum › Ioan
Eu sunt Învierea: Hristos la mormântul lui Lazăr
Deschidere
„Doamne, cel pe care îl iubești este bolnav.” Așa vine mesajul la Iisus despre Lazăr din Betania — și apoi, în mod uimitor, Domnul așteaptă două zile unde este, până când prietenul Său moare și este înmormântat. Răsăritul creștin păstrează învierea lui Lazăr chiar la pragul Săptămânii Sfânte (Sâmbăta lui Lazăr înainte de Duminica Floriilor), pentru că este semnul cel mare că Cel care urmează să intre în propria Sa moarte este Domnul vieții. Sfântul Ioan Gură de Aur ne ajută să parcurgem această istorisire încet, prin durere și întârziere, până la momentul în care Marta aude cuvintele care țin întreaga nădejde creștină: „Eu sunt învierea și viața.”
Citește
Citire
Citește Ioan 11:1–27 — de la vestea bolii lui Lazăr până la mărturisirea Martei: „Cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Stai cu ciudata milă a întârzierii Domnului înainte de a ajunge la făgăduința Sa.
Studiu
De ce îngăduie Domnul ca prietenul Său să moară? Gură de Aur începe de unde începem mulți dintre noi — poticnindu-ne că cei dragi lui Dumnezeu ar trebui să sufere — și răspunde că aceasta nu este un semn de a fi uitați:
deoarece și Lazăr era unul dintre prietenii lui Hristos și era bolnav. Departe de a fi părăsire, astfel de încercări sunt încredințate celor iubiți:
celor mai ales dragi lui Dumnezeu le aparține să îndure aceste lucruri. Întârzierea avea un scop mai mare decât vindecarea unui singur om — Domnul a așteptat până când stricăciunea mormântului a pus minunea dincolo de orice îndoială:
Din această pricină a zăbovit atât de mult, ca să înceapă stricăciunea și să spună: Acum miroase.Când Marta aleargă să-L întâmpine, Gură de Aur arată cum Domnul îi ridică durerea spre ceva mai mare decât îndrăznea ea să ceară:
Observă cum El îi înalță mintea; căci a-l învia pe Lazăr nu era singurul lucru căutat; era necesar ca și ea și cei care erau cu ea să învețe Învierea.Iar când El spune: „Eu sunt învierea și viața”, El revendică ceea ce aparține numai lui Dumnezeu:
Arătând că nu avea nevoie de alt ajutor, dacă El Însuși este Viața. Tot așa, când la mormânt Își ridică ochii și mulțumește, nu este rugăciunea unuia care duce lipsă de putere, ci o arătare a unității Sale cu Tatăl:
Și știam că Mă asculți totdeauna. Aceasta a spus-o nu ca și cum El Însuși ar fi fost neputincios, ci ca să arate că voia Sa și a Tatălui este una.
Considerați
Considerare
Observă ce nu face Iisus: El nu disprețuiește lacrimile celor pe care îi iubește, nici nu le mustră durerea. Gură de Aur este atent aici, căci Hristos Însuși a plâns —
căci a plâns pentru Lazăr. Credința Învierii nu desființează durerea; o sfințește. Noi, cei care credem, tot plângem la căpătâiul mormântului — dar, ne sfătuiește Gură de Aur, trebuie să
plângem, dar cu blândețe, dar cu cuviință, dar cu frica de Dumnezeu— nu ca cei care nu au nădejde, ci ca cei care se despart pentru o vreme de unul care merge într-o țară mai bună. Gură de Aur ne dă chiar și o imagine pentru o astfel de durere:
plângi ca și cum ai trimite pe cineva într-o altă țară.Mormântul lui Lazăr nu este un capăt de drum; este o ușă pe care Domnul urmează să o deschidă.
Răspunde
Răspuns
Poate că trăiești acum în una dintre întârzierile Domnului — o rugăciune care a rămas fără răspuns, o vindecare care nu a venit, o durere pe care anii nu au ridicat-o. Surorile din Betania ne învață să nu citim întârzierea ca pe absența iubirii; în timp ce Iisus zăbovea, slava cea mai mare era pregătită. Adu propriile tale „patru zile în mormânt” la Hristos. Unde ai nevoie ca El să-ți înalțe mintea — dincolo de lucrul pe care îl ceri, la Sine Însuși, care este Învierea și Viața? Și pe cine poți merge astăzi să mângâi, în durerea lui, cu statornicia unuia care crede?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Învierea și Viața, care ai plâns la mormântul prietenului Tău și apoi l-ai chemat afară din moarte: când Ți se pare că zăbovești, învață-mă că nu sunt uitat, ci iubit. Înalță-mi mintea, dincolo de lucrurile pe care le cerșesc, la Tine Însuți. Lasă-mă să plâng, dar cu blândețe și cu frica de Dumnezeu, ca unul care știe că cei ce cred în Tine nu vor muri niciodată. Și în ziua cea de pe urmă, cheamă-mă și pe mine pe nume afară din mormânt, în viața care nu are sfârșit. Ție fie slava, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →