← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iosua

Iosua 17-18 — cu Coke

Iosua 17-18Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie20 min
Deschidere
În spiritul cald al moștenirii noastre metodiste timpurii, deschidem Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie pentru o nouă întâlnire cu Cuvântul. Ca asociat de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist, Coke ne călăuzește prin ultimele împărțiri ale pământului promis, îmbinând expunerea atentă cu devoțiunea din inimă care încă încălzește inima astăzi.
Citește

Citire

Să citim acum capitolele 17 și 18 din Iosua, ascultând vocea statornică a providenței care rându iește atât moștenirea semințiilor cât și locul de odihnă al cortului. Duhul să ne pregătească inimile ca să primim partea pe care Dumnezeu a măsurat-o fiecăruia dintre noi.
Studiu
Coke începe prin a introduce împărțirea consemnată în capitolul al șaptesprezecelea. Introducere. CAP. XVII. Sorțul jumătății seminției lui Manase: se dau posesiuni fiicelor lui Țelofhad: hotarele seminției lui Manase sunt descrise. Iosua făgăduiește fiilor lui Iosif că nu vor avea un singur sorț; și le poruncește să locuiască în munte, până ce vor izgoni pe cananei. Înainte de Hristos 1445. Apoi trece la introducerea capitolului al optsprezecelea. Introducere. CAP. XVIII. Cortul este așezat la Silo: restul țării este descris și împărțit prin sorț. Înainte de Hristos 1444. Coke desfășoară apoi istorisirea așezării cortului la Silo. Versetul 1. Ver. 1. Și toată adunarea copiilor lui Israel s-a adunat la Silo — După un popas de șapte ani la Ghilgal, Iosua a luat și (fără îndoială la porunca expresă a lui Dumnezeu) a împlinit hotărârea de a muta tabăra la Silo. Numai Domnului Îi aparținea să hotărască locul unde socotea de cuviință să fixeze locuința cortului Său; Deuteronom 12:8-10. Și, după toate probabilitățile, El Și-a făcut cunoscută voia în această privință prin Urim și Tumim. Silo a fost locul ales. Această cetate, despre care învățatul arhiepiscop Usher afirmă că ar fi fost aceeași cu Salem, era așezată pe un deal, în seminția lui Efraim, la vreo cincisprezece mile de Ierusalim, în inima, ca să zicem așa, a întregii țări. Acolo, prin urmare, cortul era mai în siguranță decât oriunde altundeva; și, din același motiv, era mai la îndemâna fiecăreia dintre seminții, care trebuiau să-și aducă slujbele religioase lui Dumnezeu. El continuă cu cererea fiicelor lui Țelofhad. Versetul 3. Ver. 3. Dar Țelofhad, etc. — Țelofhad, fiul lui Hefer, neavând urmași de parte bărbătească, partea lui a fost împărțită între cele cinci fiice ale sale. Ele o ceruseră în pustiu înainte de cucerire; iar Dumnezeu, aprobând cererea lor, ele puteau foarte bine să-și apere dreptul și să reușească cu siguranță. Notă: Dacă în pustiul lumii ne asigurăm un titlu la slavă sub făgăduința dumnezeiască, nu vom da greș, când cucerirea, la moarte, va fi împlinită, să ne luăm în stăpânire moștenirea.
Considerați

Considerare

Coke insistă asupra avertismentului împotriva neglijării moștenirii. — Deși șapte seminții erau încă nestatornicite, era atâta belșug din prada cananeilor și erau atât de atrași de starea de pace de care se bucurau după truditele războiului, încât par să nu fi fost deloc îngrijorați să continue împărțirea țării; făcând aceasta, nu numai că trebuiau să se despartă unii de alții și multe legături plăcute să se destrame, dar trebuiau să reînnoiască războiul, ca să smulgă cetățile din sorțurile lor, care se aflau în mâinile vrăjmașilor. Notă: (1.) Dulceața mângâierilor și legăturilor lumești este foarte înclinată să ne abată mințile de la dorința după moștenirea noastră în cer. (2.) Greutățile care apar pe calea spre cer sunt adesea descurajări de la a ne osteni spre acolo, deși ele sunt de obicei simple roade ale necredinței și lenei noastre. Iosua, observând aceasta, le mustră nepăsarea. El încheie reflecția îndemnând la acțiune din toată inima. Versetul 12. Ver. 12. Totuși copiii lui Manase n-au putut izgoni, etc. — Ei au fost neputincioși din pricina nepăsării, din lipsă de vitejie și de încredere în făgăduințele dumnezeiești, și pentru că Dumnezeu, ca să-i pedepsească, le-a refuzat acea ocrotire și izbândă de care se făcuseră nevrednici. Judecători 2:19. Vezi Waterland's Script. Vind. partea 2: p. 69. A nimici o cetate înseamnă adesea a-i nimici locuitorii; iar a fi neputincios să faci un lucru este uneori pus pentru a fi nevrednic să-l faci. Așa Geneza 29:8; Geneza 34:14; Geneza 34:31. Notă: (1.) Dacă pierdem prilejul pe care ni-l pune Dumnezeu la îndemână, când am vrea mai târziu să-l împlinim, este prea târziu. (2.) Purtarea lui Efraim i-a condus probabil la acest pas; atât de ușor urmăm noi exemplele rele ale altora și le invocăm pentru propria noastră dezvinovățire.
Răspunde

Răspuns

Unde aș putea zăbovi în mângâiere în timp ce moștenirea încă așteaptă să fie luată în stăpânire? Cum vorbește exemplul fermității nepărtinitoare a lui Iosua propriei mele conduceri și ascultări? În ce domeniu mă cheamă Domnul să tai pădurile rămase ale împotrivirii și să mă încred în făgăduința Lui?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale slujitorului Tău Thomas Coke, al cărui comentariu ne conduce și astăzi mai adânc în Cuvântul Tău. Dă-ne aceeași curaj pe care Iosua l-a cerut de la copiii lui Iosif, ca să putem înlătura orice piedică și să luăm în stăpânire partea pe care Tu ne-ai rânduit-o. Ferește-ne de lenea care întârzie lucrarea Ta și fixează-ne inimile pe adevăratul Silo, adică Hristos, în care toată moștenirea noastră este asigurată. Amin.

Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →