Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor
Faptele Apostolilor 2 — cu Maclaren
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la clasicul lui Alexander Maclaren 'Expositions of Holy Scripture' pentru o călătorie în șase bătăi prin capitolul 2 din Faptele Apostolilor. Maclaren urmărește scurta perioadă după Înălțare, simbolurile subite ale vântului și focului și revărsarea hotărâtoare care echipează Biserica. Paragrafele sale măsurate ne invită să zăbovim asupra textului, astfel încât același Duh care a venit la Cincizecime să ne modeleze și astăzi așteptarea, vorbirea și viața comună. Ascultăm, studiem, reflectăm, răspundem și ne rugăm, permițând expunerii sale să deschidă din nou scena antică pentru ucenicii de astăzi.
Citește
Citire
Așază-te într-un loc liniștit și citește capitolul 2 din Faptele Apostolilor încet, de la început până la sfârșit. Observă adunarea care așteaptă, sunetul subit, limbile de foc și mărturia îndrăzneață care urmează. Lasă narațiunea să se desfășoare fără grabă, pentru ca minunea acelei prime Cincizecimi creștine să poată vorbi inimii și împrejurărilor tale.
Studiu
Maclaren începe prin a descrie atitudinea Bisericii în cele zece zile după Înălțare.
Doar zece zile au trecut între Înălțare și Cincizecime. Atitudinea Bisericii în acea perioadă trebuie remarcată cu atenție. Ei au ascultat implicit porunca lui Hristos de a aștepta 'puterea de sus'. Singura faptă consemnată este alegerea lui Matia pentru a umple locul lui Iuda, și este cel puțin discutabil dacă aceasta nu a fost o greșeală, arătată ca atare prin alegerea ulterioară a lui Pavel ca apostol de către Hristos. Dar, cu excepția acelei singure izbucniri de activitate îndoielnică, rugăciunea, implorarea, așteptarea răbdătoare și unirea în armonioasă așteptare au caracterizat pe cei o sută douăzeci de frați.Maclaren relatează apoi momentul în care sunetul misterios a ajuns în camera de sus.
Era doar 'a treia oră a zilei' când Petru s-a ridicat să vorbească; trebuie să fi fost puțin după zori când frații s-au adunat. Cât timp fuseseră adunați nu știm, dar nu ne îndoim cum fuseseră ocupați. Multe rugăciuni se înălțaseră prin aerul dimineții și, fără îndoială, o voce rostea dorințele unite, când un sunet adânc și ciudat s-a auzit de departe, a căpătat rapid volum și s-a auzit apropiindu-se. Ca vuietul unei furtuni care se grăbește spre ei, a potolit vocile omenești și fiecare om ar fi simțit: 'Cu siguranță acum vine Darul!' Din ce în ce mai aproape s-a apropiat și, în cele din urmă, a izbucnit în camera unde ședeau tăcuți și nemișcați.Maclaren dezvăluie apoi realitatea care urmează simbolurilor.
Dar aceste două simboluri sunt doar simboluri. Adevărata împlinire a marii făgăduințe urmează. Observă simplitatea scurtă a cuvintelor liniștite în care este relatată cea mai mare dăruire făcută vreodată umanității, începutul unei ere cu totul noi, echiparea Bisericii pentru conflictul ei de veacuri. A existat o împărtășire reală a unei vieți dumnezeiești oamenilor, pentru a locui în ei și a-i mișca; pentru a aduce toată bunătatea la biruință în ei; pentru a lumina, susține, îndruma și înălța; pentru a curăți și a însufleți. Darul a fost deplin. Ei au fost 'umpluți'. Fără îndoială, aveau mult mai mult de primit și l-au primit, pe măsură ce firile lor deveneau, prin ascultare credincioasă față de Duhul care locuia în ei, capabile de mai mult. Dar până la măsura capacităților lor de atunci au fost umpluți; și, deoarece duhurile lor erau expansibile, iar darul era infinit, se aflau într-o poziție de a crește constant în posesia lui, până când au fost 'umpluți cu toată plinătatea lui Dumnezeu'.Maclaren notează în continuare că darul a fost dat întregii adunări.
Mai mult, 'toți au fost umpluți', nu doar apostolii, ci întreaga sută douăzeci. Citatul lui Petru din Ioel implică în mod clar universalitatea darului, pe care 'slugile și slujitoarele', frații și femeile, l-au primit acum. Aici este adevărata democrație a creștinismului. Există încă diversități de lucrări și grade de posedare, dar toți creștinii au Duhul. Toți 'cei ce cred în El' și numai ei l-au primit. Odinioară lumina strălucea doar pe vârfurile cele mai înalte, profeți, regi și psalmisti; acum adâncurile cele mai de jos ale văilor sunt inundate de ea. O, de-ar crede creștinii în general mai deplin și ar prețui mai mult acest mare dar!
Considerați
Reflectare
Maclaren încheie prin a afirma darul permanent care rămâne cu Biserica.
A profețit despre vremea când 'oameni din orice seminție, limbă, popor și națiune' își vor înălța vocile către Cel care i-a cumpărat pentru Dumnezeu cu sângele Său. A început o comunicare a Duhului către toți credincioșii care nu va înceta niciodată cât timp va sta lumea. Sunetul puternic și grăbit s-a stins în tăcere, limbile de foc nu mai odihnesc pe niciun cap acum, rezultatele miraculoase ale darurilor Duhului au trecut și ele, dar darul rămâne, iar Duhul lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna cu Biserica lui Hristos.
Răspunde
Răspuns
Unde în sezonul tău prezent ești invitat să aștepți mai degrabă decât să acționezi? Cum ar putea suflul dătător de viață al Duhului să trezească în tine astăzi un nou curaj sau o nouă vorbire? Ce pas practic ai putea face săptămâna aceasta pentru a trăi ca unul deja umplut și trimis?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule plin de har, varsă Duhul Tău peste noi așa cum ai făcut la Rusalii, umplând inimile noastre cu putere de sus și aprinzându-le cu dragoste sfântă. Ține-ne așteptători și dependenți de prezența Ta dătătoare de viață, transformând fiecare loc uscat din noi și dăruindu-ne cuvinte să vestim lucrările Tale minunate. Trimite-ne ca martori până când tot pământul se alătură corului laudei Tale, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →